PROFESII URBANE: Ana Ocheala, croitoreasa: “Drapelul moldovenesc este sufletul meu”

Milioane de steaguri, fanioane şi steguleţe au trecut prin mina unei singure moldovence. Ana Ocheala confecţionează de citeva decenii obiecte-simbol, iar în ajunul unor mari sarbatori, obiectele ei sunt la mare căutare.
 
-De cind a aparut aceasta dorinta de a croi drapele?
Nustiu de ce dar inca de la virsta de 14 ani m-am apucat sa confectionez sis a croiesc drapele. Uitinduma la ele imi aminteste de patri de tara noastra Moldova. Pentru un drapel standard este nevoie de 9 metri de cusătură, iar pentru a prinde o cocardă în piept trec ore întregi de muncă migăloasă.
 
-Cine comanda de obicei steaguri la d-voastra?
Am comenzi din toată ţara de la oameni care apreciază calitatea. 70% îl face omul cu inteligenţa lui şi cu dragostea de a munci, că la orice oră poţi renunța sau să zici nu mai faci, dar nu, nu te poţi despărţi şi mai ales de ceea ce fac, nu, n-aș avea cum să mă despart. Comanda nu vine de la un anumit tip de oameni, ea uneori vine chiar si de la copiii unor scoli sau licee.
 
-Ce inseamna pentru Ana Ocheala drapelul?
Milioane de steaguri au ieşit de sub mâna mea de-a lungul deceniilor, fiecare îmi este drag, indiferent unde a ajuns. Tot ceea ce înseamnă tricolor pentru mine e sufletul, care categoric poate mă ajută să merg înainte. Unele steaguri au ajuns departe, departe.
 
-Si unde au ajuns?
Un steag îl avem chiar la Mormintul Sfint de la Ierusalim unde mulţi turişti ajung şi fiind şi preoteasa cunoscuta de-a mea, întâmplarea a făcut că a ajuns şi acolo. Tinerii nostri deseori cind pleaca peste hotare vin la mine si dau comanda de asemenea steaguri, dar si invers cei care vin aici la fel vor sa cunoasca tricolorul moldovenesc.
 
-Cum isi asigura doamna Ana existenta?
Probabil v-ati gindit ce bani fac eu din aceasta meserie, ei bine pot sa va zic ca imi ajung pentru piine(zimbeste),daca sincer uneori le fac si gratis, iar uneori cel care vine la mine dupa comanda lasa bani cit crede el de cuviinta. Tin minte a venit la mine un francez din Paris, pe semen ca avea rude aici, m-a gasit, i-am croit un tricolor moldovenesc si mi-a lasat 100 de euro. Dar asemenea generozitati nu se intimpla prea des.
 
-A-ti incercat sa mai lucrati ca croitoreasa si in alta parte decit acasa?
Am incercat si inca mai croiesc haine nepotilor, uneori sotului ii mai cirpesc niste blugi sau o camasa, nepotilor le fac fulare, papioane. Inainte cine putea sa coase era la mare cautat, acuma aproape fiecare gospodina are in casa ei o masina de cusut micuta. Vremurile s-au schimbat.
 
-A ramas cieneva nemultumit de lucrul pe care i l-ati facut?
Se mai intimpla desigur ca nu le place marimea sau nu a iesit exact ca in revista sau cum si-au imaginat ei, dar majoritatea clientilor ramin multumiti si satisfacuti, la fel si eu.
 
-Daca ar fi sa o luati de la capat, ce meserie v-ati alege?
Eu cind eram mica mi-am dorit sa devin medic, dar din lipsa de bani viata a facut sa ajung croitoreasa, nu imi pare rau de ceea ce am ajusn, ba mai mult cred ca meseria pe allege pe tine si nu tu pe ea.