Vinul nostru - prostia noastră
Cu cîteva săptămîni în urmă Rusia declară un nou embargou vinurilor noastre. Iarăși se încep plecăciunile și rugămințile față de Rospotrebnadzorul rusesc, doleanțe și solicitări adresate europenilor. Din nou cerem tutela străinilor și ajutorul altora pentru a ne putea exporta produsul nostru iubit și apreciat de toți .Producția vinicolă are o pondere dominantă în economia națională, exportul acestui produs aduce venituri substanțiale bugetului țării care în lipsa industriei grele, resurselor naturale și a pieței interne mici are de suferit de pe urma restricțiilor vinicole impuse de alte state. Fiind conștienți de faptul că acest pericol devine tot mai pronunțat iar Moldova nu are altă alternativă, vedem cum de 22 de ani practic nu s-a făcut nici un progres în economia țării noastre. Moldova este în continuare un stat în care agricultura este sectorul dominant, în condițiile în care majoritatea statelor europene și nu doar învestesc și stimulează dezvoltarea industriei (grea, textilă, ușoară) și a sferei serviciilor, prin aceasta avînd de cîștigat statul (venituri stabile), societatea (locuri de muncă, creșterea nivelului de viață).
.
Este cunoscut faptul că marile puteri ale lumii au încercat să acorde atenției inovațiilor în economie. Epoca revoluțiilor tehnico-științifice au accelerat procesul de trecere de la statul agraro-industrial la cel industrial-agricol. Agricultura poate servi industriei, este nevoie doar de modificare a politicilor la nivel de stat. Franța mult timp s-a axat pe proprietatea feudală și relațiile de vasalitate, pînă cînd revoluția franceză a zguduid din temelie vechea orînduire, trecînd astfel Franța pe filiera economiei capitaliste.
.
Alt exemplu cunoscut de toți este țara ,,soarelui răsare”, Japonia care fiind pusă într-o situație delicată (pămînd arabil redus, resurse naturale limitate) a reușit să construiască un sistem economic exemplar, îndreptat spre exportul masiv de materie primă și producerea unor mărfuri de o calitate și importanță inegalabilă.
.
Avînd conturate încă concepțiile sovetice (nu contează calitatea, principalul cantitatea) săvîrșim aceleași greșeli. În Uniunea Sovetică Moldova era renumită prin fructele ,legumele și vinul ei, iar prudusele noastre erau la mare căutare, fiind cumpărate ucraineni, azeri, armeni ruși, baltici etc, deci producătorul nu avea frica embargoului de astăzi. Desigur nu dăm uitare faptul că politica sovetică a adus daune țării. Industrializarea în RSSM nu a fost o prioritate a Moscovei, agrarizarea excesivă a șters din conștiința noastră căile moderne de progres.
.
Cu mai mult de 2000 de ani în urmă regele Burebista da un ordin prin care urmau a fi retezate toate plantațiile de viță de vie, la sfîrșitul anilor 90 M.Gorbaciov poruncise același lucru. Bine sau rău, dar aceste personalități nu în zadar au dat dispoziții similare, prin aceasta se încerca o debarasare a preferințelor nocive și înlocuire lor cu altele mult mai benefice și utile societății. Cert este faptul că ajunși în 2013 noi în continuare avem un stat neconsolidat, o economie vulnerabilă și o țară care produce doar vin, vodcă și coniac, aghesmuind și îmbătînd Europa și Rusia (Rusia deja nu).
Rodion Rusnac
http://vox.publika.md/politica/vinul-nostru-prostia-noastra-507119.html#sthash.FTK3f8vp.dpuf