1284

Profeția pustnicilor nemțeni transmisa Mitropolitului Valaam al Moldovei

 “După ple­ca­rea mitropoliților fanarioți vor urma oameni nevred­nici la sca­u­nul Mol­do­vei, care vor încerca să vândă dreapta cre­dință.
Ames­te­cu­rile de cre­dință drept-măritoare cu cele papișșești și păgânești nu vor mai fi (nu vor mai fi con­si­de­rate ca) o urâ­ciune și o urgie înain­tea lui Dum­ne­zeu. Oame­nii se vor vinde între ei, vor fi tăieri de sabie între frați pen­tru putere și ran­guri pământești.
 
Mol­dova va fi ruptă și împărțită după bunul gust al pute­rii de la Răsă­rit, prin sfa­turi mârșave și tică­loase. La vre­mea din urmă o hiară roșie cu multe capete va înghiți întreaga Europa creștină, iar oame­nii se vor săl­bă­tici mai rău ca fiarele.
 
Oame­nii se vor înrăi și vor strica obi­ce­iu­rile pămân­tu­lui, înmulțindu-se între ei ca dobi­toa­cele fără nici o nerușinare, lepă­dând Sfânta Taină creștină a nunții. Vor defă­ima obi­ce­iu­rile creștinești dedându-se la tot felul de obi­ce­iuri stră­ine, iar păgâ­nii se vor ames­teca cu sânge creștinesc. Mare urgie va fi atunci.     
 
Domnii pămân­tu­lui vor fi oameni vânduți sata­nei, care nu vor mai purta grija popo­ru­lui drept-credincios. Moșiile strămoșești vor fi căl­cate cu japca și luate de stră­ini după bunul lor plac, lucru nemaiîn­tâl­nit în cur­ge­rea tim­pu­lui în Moldova. Bise­rica strămoșească va fi rușinată de noile obi­ce­iuri păgânești și papișșești, aduse cu sila de vlă­di­cii lor cu apu­că­turi satanicești. Oame­nii afierosiți lui Hris­tos cu slu­jba veșnică vor lepăda sfân­tul chip și făgăduința înain­tea lui Hris­tos, dedându-se la viața lumească de dinainte.
 
La vre­mea cea din urmă, pămân­tu­rile nu-și vor mai da roada lor, pădu­rile vor fi tăi­ate, iazu­rile vor fi secate, oame­nii vor vinde moșiile fără de rușine, uitând că strămoșii lor le-au păs­trat cu sabia.
 
Legile creștinești ale țării vor fi lepă­date, iar hri­soa­vele voie­vo­dale vor fi luate în râs, iar con­du­că­to­rii netre­b­nici vor face legământ cu fiara apo­ca­lip­tica. Vlăs­ta­rele moldovenești, urmașii domni­lor și boie­ri­lor de demult, se vor deda la obi­ce­iuri și apu­că­turi ieftine.
 
Bărbații vor schimba obi­ce­iul dum­ne­ze­iesc al demnității lor și se vor aco­peri în straie femeiești, iar feme­ile vor umbla pre­cum bărbații. Adu­nă­rile din săr­bă­tori și toate obi­ce­iu­rile pămân­tu­lui vor fi schim­bate în obi­ce­iuri și apu­că­turi săl­ba­tice, păgânești, adu­când în Mol­dova în locul jocu­lui de săr­bă­toare jocuri de la sălbatici.
 
La vre­mea de apoi, pe pămân­tu­rile Mol­do­vei va domni sără­cia, jalea, moar­tea, spaima, frica și omul nu va mai fi stă­pân în bătă­tura lui. Vor pune domnii pămân­tu­lui biruri și legi cum n-au mai fost de la înte­me­ie­rea Mol­do­vei. Vor pune biruri și pe aerul lăsat de Dumnezeu.
 
Hia­rele pămân­tu­lui și păsă­rile și toate dobi­toa­cele își vor schimba firea lor și vor apă­rea alte feluri de dobi­toace, isco­dite după min­tea omu­lui, care vor fi slabe la trup și fără de folos.
La vre­mea cea din urmă, oame­nii se vor strânge unii lângă alții în tot felul de născo­ciri, lepă­dând truda satu­lui, munca va fi o rușine, rușinea va rămâne un obi­cei, iar cei drepți vor fi considerați nebuni. Se vor înșela unii pe alții cre­zând că asta e legea lui Dumnezeu. Și, în cele din urmă, ultima rân­du­ială a pămân­tu­lui: se vor dezgropa oasele părinților și strămoșilor noștri, vor fi dărâ­mate bise­ri­cile, vor fi lepă­date rân­du­ie­lile creștinești și vor ieși un soi de oameni care, tot în numele lui Dum­ne­zeu, vor face bise­rici fără cruce, vor neso­coti Sfânta Jertfă și, în cele din urmă, o vor ames­teca în slu­jire cu păgânii.
 
Așa arată Apo­ca­lipsa Sfin­tei Cărți a Scrip­tu­rii, ca la vre­mea din urmă, când veți vedea urâ­ciu­nea pus­ti­i­rii în locul cel sfânt, răz­bo­a­iele pe alo­cu­rea, urgi­ile și uci­de­rile între oameni, lepă­da­rea prun­ci­lor din pân­te­cele femeiești și oameni cău­tând liniștea de la un capăt al altuia al pămân­tu­lui, când gra­iu­rile se vor ames­teca ca altă dată în Babi­lon, și sfârșitul va fi aproape.
 
Mol­dova cea fru­moasă și bogată, plină de daruri dumnezeiești, plină de locașuri sfinte, plină de oameni har­nici și credincioși, va cădea în mâi­nile păgâ­ni­lor și a necredincioșilor, iar căde­rea ei va fi mai grea decât căde­rea Con­stan­ti­no­po­lu­lui din vre­mea mări­tu­lui nos­tru domn Ștefan cel Mare și Sfânt. Bine­cu­vân­tat a fost pămân­tul Mol­do­vei și nerușinată a fost ocara oame­ni­lor, care, prin fap­tele și apu­că­tu­rile lor stri­cate, vor întoarce pe voie­vozi în mor­minte și vor face pe strămoși să lăcri­meze sub glie, stând cu frun­tea ple­cată în fața Mare­lui Stă­pân Hris­tos pen­tru rușinea lăsată de urmașii lor“.

Sursa: http://www.ortodoxism.com/profetii/proorociri-despre-vremurile-din-urma-5.html

 

0