849

Franţa, prima ţară europeană care respinge accesul României în Schengen pe criterii de RASĂ

 
 
Francois Hollande (Foto: AP)
   
  
   
  Anturajul preşedintelui francez, François Hollande, a scurs către mass-media informaţia potrivit căreia Franţa se va opune aderării României şi Bulgariei începând de la 1 inuarie 2014 în spaţiul Schengen de liberă circulaţie. Spre deosebire de raţiunile invocate de alte ţări care se opun, motivul explicit al guvernului francez sunt cele 20.000 de imigranţi romi de pe teritoriul Franţei care „au un mod de viaţă extrem de diferit” de cel al francezilor. Este prima oară în istoria UE când unui stat i se refuză drepturile ce decurg din calitatea de membru pe baza unor criterii „culturale” sau de rasă.
 

 
Poziţia Palatului Élysée fost scursă ieri de „un calaborator apropiat” al lui Hollande, care „a declarat categoric” pentru postul de radio Europe1 că „României îi va fi refuzat accesul în spaţiul Schengen de la 1 ianuarie pentru că nu îndeplineşte criteriile”. Ce criterii, oficialul francez nu a precizat, dar întreaga discuţie s-a purtat în contextul declaraţiilor făcute marţi de ministrul francez de Interne, Manuel Valls şi de preşedintele opoziţiei de dreapta, Jean-François Copé, cu privire la situaţia romilor din Franţa. Copé l-a somat pe preşedintele Hollande „să iasă din ceaţă” şi a declarat că „cere ca România şi Bulgaria să nu intre în Schengen până când problema circulaţiei romilor nu va fi definitiv rezolvată”, o poziţie împărtăşită şi de liderul Frontului Naţional, Marine Le Pen, care a cerut în plus, desfiinţarea cu totul a acordurilor Schengen de liberă circulaţie.

 
Sugestia lui Copé a fost că România ar trebui să găsească o soluţie miraculoasă care să ţină romii acasă şi să îi împiedice să mai plece în Franţa. Acestei sugestii i-a răspuns cu înţelegere Manuel Valls, care a făcut trei afirmaţii care pot fi calificate cu uşurinţă drept rasiste.Valls a afirmat că „romii au vocaţia de a se întoarce la ei acasă”, că „modul lor de viaţă este extrem de diferit de al nostru” şi, în consecinţă „numai o minoritate dintre ei este dornică să se integreze”. Prin aceste trei afirmaţii, Valls a reuşit să „justifice” acţiunile ţintite la adresa romilor – cultură diferită, incapabilă de integrare – eşecul programelor de integrare şi necesitatea de a-i deporta înapoi în ţările de origine. Aceste afirmaţii au fost judecate suficient de scandaloase de către Comisia Europeană ca să merite o reacţie fermă din partea Comisarului pentru Justiţie Viviane Reding, care a remarcat că de câte ori se apropie campania electorală (în Franţa se apropie alegerile municipale) de câte ori cineva nu vrea să vorbească despre subiecte importante cum ar fi bugetul sau datoria, atunci vorbeşte despre romi”. La rândul său, purtătorul de cuvânt al Comisiei Olivier Bailly, a ameninţat Franţa cu sancţiuni şi a avertizat că romii au dreptul de liberă circulaţie la fel ca orice alţi cetăţeni europeni. Bailly a reamintit, totodată, că din programele europene de integrare a romilor care sunt bugetate de Comisie, Franţa a accesat programe de integrare profesională în valoare de numai 4 milioane de euro, adică o nimica toată, deşi banii există. Ieri, în loc ca Hollande să se distanţeze de ministrul său, preşedintele francez l-a susţinut prelundu-i chiar expresiile controversate. Semn că Hollande a cedat în chestiunea romilor deşi promisese altceva.
 
Este însă pentru prima dată când oficialii unei ţări europene fac legătura între aderarea la Schengen a României şi minoritatea romă. Îm 2011, în plin scandal de expulzare a romilor, preşedintele de atunci Nicolas Sarkozy, deşi s-a opus aderării, a acceptat totuşi poziţia germană a aderării în două etape şi s-a pliat poziţiei Berlinului. Germania şi Olanda au reuşit să lege aderarea la Schengen de progresele realizate în cadrul Macanismului de Cooperare şi Verificare argumentând că cele două ţări vor trebui să asigure o bună parte din frontiera externă a spaţiului Schengen şi, câtă vreme există suspiciuni serioase de corupţie în vămi şi în aparatul de stat, există temeiuri serioase pentru amânare până când nu se vor înregistra progrese în combaterea corupţiei. Sarkozy a îmbrăţişat acest punct de vedere şi Franţa nu a ridicat niciodată problema romilor în mod oficial, cum face actualul guvern socialist, confruntat cu scăderea în preferinţele electoratului şi cu perspectiva ca, de la 1 ianuari, restricţiile de pe piaţa muncii franceză pentru români şi bulgari să fie ridicate.
 
Reacţia guvernului român a fost încă o dată slabă şi inadecvată. Premierul Ponta, dornic să nu deranjeze Parisul, a declarat că „prim-ministrul francez şi-a exprimat poziţia la Bucureşti, iar declaraţiile oficiale ale Guvernului francez au fost confirmate de către Ambasada Franţei la Bucureşti” şi că probabil că preşedintele Hollande a fost înţeles greşit de presă. În realitate, scurgerea de informaţii s-a făcut după toate regulile, garanţiile din iulie nu mai valorează nimic în septembrie iar criticile Comisiei la adresa Parisului ar fi oferit suficient temei unui guvern responsabil să denunţe deriva rasistă a Franţei şi să ceară respectarea drepturilor tuturor cetăţenilor români indiferent de etnie.



 
 

0