Lodarilor, flagu-n mână și la lucruuu!
Decât să dau ajutor la săraci, mai bine arunc la gunoi sau dau pe foc!
Oamenii săraci sunt leneși și proști. Eu nu știu cum sunt săracii de la oraș, dar la noi în sat așa-s! Spargeți toate oalele în capul meu, dar mă doare-n cot de săraci. Să se ducă să muncească, așa ca toată lumea. Și când aud fraze gen: ” of, sunt atât de săraci, sunt bătuți de soartă, hai să-i ajutăm cu ce putem”, mă umflă râsul și mă enervez.
Înainte de a face pomene și donații, interesați-vă dacă acei săraci au măcar ceva făcut de mâinile lor pe lângă casă, sau uitați-vă dacă grădinuța din jurul casei este îngrijită. Daca-i plină cu buruian , iar cana din care bea apă e plină de lip și rapăn, trimiteți-l în mă-sa, că-i putoare fără margini! Faceți binefaceri celor care au, care au muncit din greu pentru a obține puținul pe care-l au.
”Apel disperat de ajutor! Vă rog să ajutați o familie săracă din satul meu. Lucia cu Valiunea au 7 copii și se descurcă foarte greu. Casa în care ei stau nu are ferestre și se dărâmă. Copiii nu au ce îmbrăca și deseori nu au ce mânca. Tatăl copiilor este bolnav și are nevoie de tratament. Vă rog să-i ajutați cu ce puteți: mîncare, lemne de foc, haine, sau orice vă lasă inima să donați”
Jălos, așa-i? Ei cum să rămâi indiferent la așa mesaj? Iată ce stă de fapt în spatele acestui mesaj ” jălos”.
Lucea cu Valiunea lu Cazamir. Vecinii mei. A apărut primul copil, apoi al 2-lea, al 3-lea… Când l-au făcut pe al 4-lea, au spus că o să mai facă unu ca să obțină medalia de ”mamă eroina” și să le dea ”aftobus”, că așa se dădea înainte. Timpurile s-au schimbat și n-au mai primit ei ”aftobus”, cu toate că ar fi avut nevoie, pentru că a urmat al 6-lea și al 7-lea copil. Răpănoși, păduchioși, râioși și flămânzi. În ogradă mizerie , cei vreo 25 de ari de pământ de lângă casă n-au văzut sapa niciodată, gardul dărâmat, poarta lipsă. Da baluri, of, ce baluri mai făceaaau!!! Cu veselie și muzică până noaptea târziu. Trăiau din indemnizația copiilor și toți banii îi dădeau pe băutură și zacuscă. Evident, copiii n-au primit educație și nici n-au terminat școala, au crescut și băluiau în rând cu părinții lor. Fetele din familia lor au au apucat-o hăisa, iar într-o zi, una din ele, cea de vreo 16 ani, i-a arătat soțului meu tâtele, în prezența mea! Clar că lu bărbat-miu îi plac tâtâșoare, dar să fie curățele și cel mai important, ale mele. De la atâta băutură, tatăl lor s-a înbolnăvit. De-am scuzați că nu știu de ce boală, da mă doare-n c*r. Pe voi dacă nu vă doare – ajutați-i!
”O familie tânără trece printr-o perioadă dificilă și are nevoie de ajutor. Lilia, mamă a 3 copii este bolnavă și nu poate să muncească pentru a le oferi copiilor ei un trai decent. Tatăl copiilor muncește cioban și câștigă foarte puțin. Au o singură văcuță și asta este singura lor sursă de venit. Acceptăm orice fel de ajutoare”
Jălos, așa-i? Ooof, naivilor…ap ascultați!
Lilia are 38 de ani și vreo sută și ceva de kilograme. Este singurul copil la părinți. N-a muncit în viața ei, pentru că dă vina pe boli. Da bolile ei vin de la grăsime. Da grăsimea vine de la mîncărică bunișoară. Cei doi copii mici de 4 și 6 ani au ascultat atent cum se vorbește la ei în familie și jonglează între ei cu frăzuțe ca: ” dute-n p*lă, dute-n pi*da mătii, g*ndon, etc. ” Când îi vedeam pe cei mici că ies în drum, pe frig, cu niște borcani verzi pe la nas cu picioarele goale în bote (cizme de cauciuc), fără căciulă și îmbrăcați subțirel, mi se făcea milă de ei. Vara trecută i-am încărcat cu de toate– plapume, perne, albituri, saci cu haine. Cărau cu roaba de la noi. Drept răsplată, ne-au impușcat găinile și motanii cu ” melcașca”, o pușcă cu care împușca și vrăbiile. De pe masa lor nu lipsește bunișorul, tare mai cred în mâncărică bună. Mațu plin! Asta parcă-I un fel de motto după care ei se conduc. Șampon, praf de spălat, sare, zahar, ulei, făină, ceapă, cartofi, etc. nu prea cumpără, îi dăm noi, că doar ne este milă de săraci! Acum merg pe lângă noi, absolut toți îmbrăcați în haine de-ale noastre, dorm pe pernele noastre, se învelesc cu plapumele noastre, mănâncă la masa pe care le-am dat-o noi și nici măcar nu se salută, în plus, ne bombardează cu bagajul lor de cuvinte, cel frumos, pe care l-au trasmis și copiilor lor. Motivul – i-am făcut observație că și-a pus țolișoarele (un fel de covorașe) pe gardul nostru de setcă (plasă) și pentru că erau prea pline cu apă, se îndoia setca. În schimb, pe gardul lor nou de setcă n-au pus nimic. He-heeeee, moldoveni, că doar n-o să-l îndoaie pe-al lor! Soțul Liliei, cioban, mai ciordește câte un caș de brânză de la stână, îl vinde și cumpără țuțulușcă. Pe el în doare în c*ur că cei mici ies în drum și-l așteaptă cu ”cicaloate”.
”Natalia are 32 de ani. Are 2 fetițe de 13 și 14 ani. Are 2 văcuțe, 2 cai, vreo 80 de găini și boboci, scroafă cu porci, livadă și lanuri de porumb și grâu. Valeriu, soțul ei muncește la Moscova, iar banii primiți îi trimite acasă. Natalia nu cere ajutor”
Așa-i că aiște-s oameni bogați și nu merită ajutați?
Apoi, să știți că anume ei sunt oamenii săraci care TREBUIESC ajutați. Din sărăcie, au adunat bani pentru o vițică. Vițica a crescut, a fătat și iată au 2 vaci. Au crescut o iepușoară, care a fătat și iată că au 2 cai mari. Primăvara au pus ouă sub cloști și așa și-au umplut ograda de orătănii. Au crescut o scroafă care a fătat, a vândut purceii și au făcut bani pentru richizite școlare. Au vândut laptele de la vaci, au cumpărat copăcei, au pus livadă și iată că au o livăduică care déjà dă roadă. Soțul Nataliei trimite bani de la Moscova pentru ca să aibă pe ce cumpăra nutreț pentru vaci. Laptele muls de la vaci îl vinde iar de banii obținuți cumpără nutret pentru cai, caii sunt puși în lucru la cotele de pământ…și tot așa. Natalia se trezește la 4 dimineața și se culcă la 12 noaptea. Cântărește vreo 45 de kilograme și are grijă singurică de toată gospodăria, dar ea luptă pentru ca să le ofere fetelor ei o viață mai bună, să le scoată din sărăcie. Niciodată nu va cere ajutor și nici nu va aștepta pomene de la cineva.
Ca să știți, săracu-i sărac pentru că-i puturos! Un sărac care-i și hărniucuț, n-o să moară de foame, n-o să înghețe de frig și n-o să ceară pomene. Săracul puturos așteaptă vreun naiv căruia să i se facă milă de el și să-l ajute. Îl ajută în acest an, apoi la anu, apoi …la anu și la mulți ani! Acest gen de sărac nu v-a aprecia niciodată fapta frumoasă făcută de cineva, ci o va lua ca pe o obligație a celui înstărit de a-I ajuta pe cel mai necăjit decât el, că, vezi Doamne, el e bătut de soartă. Are mâini, are picioare, cap pe umeri și forță în mușchi?! Ce mai așteaptă binefaceri?!
Flagu-n mână și la lucru, puturoșilor!
Oamenii săraci sunt leneși și proști. Eu nu știu cum sunt săracii de la oraș, dar la noi în sat așa-s! Spargeți toate oalele în capul meu, dar mă doare-n cot de săraci. Să se ducă să muncească, așa ca toată lumea. Și când aud fraze gen: ” of, sunt atât de săraci, sunt bătuți de soartă, hai să-i ajutăm cu ce putem”, mă umflă râsul și mă enervez.
Înainte de a face pomene și donații, interesați-vă dacă acei săraci au măcar ceva făcut de mâinile lor pe lângă casă, sau uitați-vă dacă grădinuța din jurul casei este îngrijită. Daca-i plină cu buruian , iar cana din care bea apă e plină de lip și rapăn, trimiteți-l în mă-sa, că-i putoare fără margini! Faceți binefaceri celor care au, care au muncit din greu pentru a obține puținul pe care-l au.
”Apel disperat de ajutor! Vă rog să ajutați o familie săracă din satul meu. Lucia cu Valiunea au 7 copii și se descurcă foarte greu. Casa în care ei stau nu are ferestre și se dărâmă. Copiii nu au ce îmbrăca și deseori nu au ce mânca. Tatăl copiilor este bolnav și are nevoie de tratament. Vă rog să-i ajutați cu ce puteți: mîncare, lemne de foc, haine, sau orice vă lasă inima să donați”
Jălos, așa-i? Ei cum să rămâi indiferent la așa mesaj? Iată ce stă de fapt în spatele acestui mesaj ” jălos”.
Lucea cu Valiunea lu Cazamir. Vecinii mei. A apărut primul copil, apoi al 2-lea, al 3-lea… Când l-au făcut pe al 4-lea, au spus că o să mai facă unu ca să obțină medalia de ”mamă eroina” și să le dea ”aftobus”, că așa se dădea înainte. Timpurile s-au schimbat și n-au mai primit ei ”aftobus”, cu toate că ar fi avut nevoie, pentru că a urmat al 6-lea și al 7-lea copil. Răpănoși, păduchioși, râioși și flămânzi. În ogradă mizerie , cei vreo 25 de ari de pământ de lângă casă n-au văzut sapa niciodată, gardul dărâmat, poarta lipsă. Da baluri, of, ce baluri mai făceaaau!!! Cu veselie și muzică până noaptea târziu. Trăiau din indemnizația copiilor și toți banii îi dădeau pe băutură și zacuscă. Evident, copiii n-au primit educație și nici n-au terminat școala, au crescut și băluiau în rând cu părinții lor. Fetele din familia lor au au apucat-o hăisa, iar într-o zi, una din ele, cea de vreo 16 ani, i-a arătat soțului meu tâtele, în prezența mea! Clar că lu bărbat-miu îi plac tâtâșoare, dar să fie curățele și cel mai important, ale mele. De la atâta băutură, tatăl lor s-a înbolnăvit. De-am scuzați că nu știu de ce boală, da mă doare-n c*r. Pe voi dacă nu vă doare – ajutați-i!
”O familie tânără trece printr-o perioadă dificilă și are nevoie de ajutor. Lilia, mamă a 3 copii este bolnavă și nu poate să muncească pentru a le oferi copiilor ei un trai decent. Tatăl copiilor muncește cioban și câștigă foarte puțin. Au o singură văcuță și asta este singura lor sursă de venit. Acceptăm orice fel de ajutoare”
Jălos, așa-i? Ooof, naivilor…ap ascultați!
Lilia are 38 de ani și vreo sută și ceva de kilograme. Este singurul copil la părinți. N-a muncit în viața ei, pentru că dă vina pe boli. Da bolile ei vin de la grăsime. Da grăsimea vine de la mîncărică bunișoară. Cei doi copii mici de 4 și 6 ani au ascultat atent cum se vorbește la ei în familie și jonglează între ei cu frăzuțe ca: ” dute-n p*lă, dute-n pi*da mătii, g*ndon, etc. ” Când îi vedeam pe cei mici că ies în drum, pe frig, cu niște borcani verzi pe la nas cu picioarele goale în bote (cizme de cauciuc), fără căciulă și îmbrăcați subțirel, mi se făcea milă de ei. Vara trecută i-am încărcat cu de toate– plapume, perne, albituri, saci cu haine. Cărau cu roaba de la noi. Drept răsplată, ne-au impușcat găinile și motanii cu ” melcașca”, o pușcă cu care împușca și vrăbiile. De pe masa lor nu lipsește bunișorul, tare mai cred în mâncărică bună. Mațu plin! Asta parcă-I un fel de motto după care ei se conduc. Șampon, praf de spălat, sare, zahar, ulei, făină, ceapă, cartofi, etc. nu prea cumpără, îi dăm noi, că doar ne este milă de săraci! Acum merg pe lângă noi, absolut toți îmbrăcați în haine de-ale noastre, dorm pe pernele noastre, se învelesc cu plapumele noastre, mănâncă la masa pe care le-am dat-o noi și nici măcar nu se salută, în plus, ne bombardează cu bagajul lor de cuvinte, cel frumos, pe care l-au trasmis și copiilor lor. Motivul – i-am făcut observație că și-a pus țolișoarele (un fel de covorașe) pe gardul nostru de setcă (plasă) și pentru că erau prea pline cu apă, se îndoia setca. În schimb, pe gardul lor nou de setcă n-au pus nimic. He-heeeee, moldoveni, că doar n-o să-l îndoaie pe-al lor! Soțul Liliei, cioban, mai ciordește câte un caș de brânză de la stână, îl vinde și cumpără țuțulușcă. Pe el în doare în c*ur că cei mici ies în drum și-l așteaptă cu ”cicaloate”.
”Natalia are 32 de ani. Are 2 fetițe de 13 și 14 ani. Are 2 văcuțe, 2 cai, vreo 80 de găini și boboci, scroafă cu porci, livadă și lanuri de porumb și grâu. Valeriu, soțul ei muncește la Moscova, iar banii primiți îi trimite acasă. Natalia nu cere ajutor”
Așa-i că aiște-s oameni bogați și nu merită ajutați?
Apoi, să știți că anume ei sunt oamenii săraci care TREBUIESC ajutați. Din sărăcie, au adunat bani pentru o vițică. Vițica a crescut, a fătat și iată au 2 vaci. Au crescut o iepușoară, care a fătat și iată că au 2 cai mari. Primăvara au pus ouă sub cloști și așa și-au umplut ograda de orătănii. Au crescut o scroafă care a fătat, a vândut purceii și au făcut bani pentru richizite școlare. Au vândut laptele de la vaci, au cumpărat copăcei, au pus livadă și iată că au o livăduică care déjà dă roadă. Soțul Nataliei trimite bani de la Moscova pentru ca să aibă pe ce cumpăra nutreț pentru vaci. Laptele muls de la vaci îl vinde iar de banii obținuți cumpără nutret pentru cai, caii sunt puși în lucru la cotele de pământ…și tot așa. Natalia se trezește la 4 dimineața și se culcă la 12 noaptea. Cântărește vreo 45 de kilograme și are grijă singurică de toată gospodăria, dar ea luptă pentru ca să le ofere fetelor ei o viață mai bună, să le scoată din sărăcie. Niciodată nu va cere ajutor și nici nu va aștepta pomene de la cineva.
Ca să știți, săracu-i sărac pentru că-i puturos! Un sărac care-i și hărniucuț, n-o să moară de foame, n-o să înghețe de frig și n-o să ceară pomene. Săracul puturos așteaptă vreun naiv căruia să i se facă milă de el și să-l ajute. Îl ajută în acest an, apoi la anu, apoi …la anu și la mulți ani! Acest gen de sărac nu v-a aprecia niciodată fapta frumoasă făcută de cineva, ci o va lua ca pe o obligație a celui înstărit de a-I ajuta pe cel mai necăjit decât el, că, vezi Doamne, el e bătut de soartă. Are mâini, are picioare, cap pe umeri și forță în mușchi?! Ce mai așteaptă binefaceri?!
Flagu-n mână și la lucru, puturoșilor!