Ce nu ne spun propagandiştii pro-Est
Moldova încă nu a semnat nimic cu Bruxelles-ul, se vorbeşte cel mult de parafarea unor acorduri în noiembrie la Vilnius (şi asta doar dacă reuşim să menţinem stabilitatea politică), dar s-au şi mobilizat vârtos trompetele pro-estice care anunţă iminenţa unui dezastru naţional: mici şi neputincioşi cum suntem, profetizează ei, ne vom „topi“ în creuzetul european.
Retorica înfocată a acestor mercenari media este mai mult decât ridicolă, deoarece riscul, de fapt, de a rămâne în afara Europei este incomparabil mai mare decât posibilitatea de a ne integra rapid în Lumea Liberă. Avem de trecut proba unor exigenţe severe, ni se cere un efort naţional de auto-depăşire, pe care noi, basarabenii, nu l-am făcut niciodată în istorie, încât, iată, deja ne traversează frisoanele scepticismului, ne înghesuie palorile unei îndoieli metafizice: „da’ oare chiar ne trebuie asta“?
Se mizează pe naivitatea oamenilor, pe prejudecăţile lor, pe slaba lor informare. Propagandiştii pro-Est, care invadează talk-show-urile de la Chişinău, ne oblojesc cu „identitatea noastră ortodoxă comună“, dar nu suflă o vorbă despre lipsa drepturilor civice în Rusia, despre simulacrul de justiţie sub regimul Putin.
Nu discută, de exemplu, despre tragedia avocatului Magniţki, cel care a încercat să semnaleze autorităţilor de la Moscova o fraudă de proporţii din avutul public, comisă de funcţionari sus-puşi, şi a murit în închisoare în urma torturii şi a privaţiunilor îndurate – un caz de rezonanţă internaţională.
Nu auzim din partea „misionarilor“ Uniunii eurasiatice nimic despre fuga intelectualilor persecutaţi de poliţia lui Putin. Au părăsit ţara Kasparov, reputatul economist Gureev, iar faimosul jurnalist Pozner, cel care a încercat să obţină un tratament privilegiat contra unei atitudini mai „rezonabile“ faţă de Kremlin, scria recent pe blogul său că s-a săturat să-şi împartă patria cu „maimuţele“ (se referea la valul de xenofobie şi intoleranţă, încurajat de oficialităţi) şi că se gândeşte să plece şi el din Rusia.
Nu aflăm nimic de la propagandiştii pro-Est din Republica Moldova despre represaliile la adresa lui Navalnîi. Acest lider al opoziţiei ruse şi cunoscut luptător anticorupţie a fost arestat chiar în sala de judecată din Kirov, unde i s-a înscenat un proces pentru nişte presupuse ilegalităţi economice. Judecătorii l-au condamnat la cinci ani de închisoare, dar a fost eliberat a doua zi ca urmare a unor proteste spontane la Moscova, care au adunat circa 20.000 de oameni. Nu se ştie cât timp va rămâne Navalnîi în libertate şi dacă i se va permite, în cele din urmă, să ia parte la alegeri, după ce i-a fost admis dosarul de candidat la primăria Moscovei...
Cred că atunci când îşi cântăresc opţiunile, politicienii noştri, cei care au reuşit în afaceri (şi majoritatea ar prefera să nu fie întrebaţi despre cum şi-au câştigat milioanele!), ar trebui să se gândească la soarta generaţiilor de mâine, la copiii lor care îi vor moşteni. Pentru că degeaba aduni averi şi-ţi umfli conturile în bancă, degeaba îţi ridici palate şi-ţi cumperi maşini scumpe, dacă într-o zi toate acestea ţi le poate confisca un dictator, suspicios că nu îi arăţi destulă loialitate. Vei trăi în frică, vei fi nevoit să dormi cu valiza de refugiat la capul patului, aşa cum făceau în anii ‘50 oamenii căutaţi de NKVD.
Ştim că economic suntem legaţi de Rusia, precum sclavul de zidul de care a fost înlănţuit, dar nu se reduce totul la pieţe de desfacere pentru roşii şi la conducte de gaz metan, mai e vorba şi de... valori. Avem de ales între două lumi, între două civilizaţii. Una care îţi oferă o perspectivă de dezvoltare ca naţiune şi şanse egale ca individ. Şi alta în care cetăţeanul este supus „înaltelor interese de stat“, unde până şi Dumnezeu slujeşte, docil, şefului politic.
Nu există, nu poate exista o cale „deosebită“, doar a moldovenilor (cum se sugera zilele trecute chiar de la tribuna Academiei de Ştiinţe a Moldovei) – popor dreptcredincios, situat între Est şi Vest, vânând conjuncturi favorabile, cerşind de la unii şi de la alţii. Avem de parcurs un drum cu sens unic: spre Europa. Fireşte, spre o Europă imperfectă, în continuă dezbatere şi redefinire, dar spre o lume a toleranţei şi a moralei umane. Alternativa este marasmul politic şi economic sub tutela Rusiei – ţară care îşi pregăteşte tenace, spun specialiştii, intrarea în haos şi prăbuşire.
„Nu vom putea concura automobilele germane!“, exclamă avocaţii Estului – un alt refren pentru naivi, alături de clamata incapacitate a agriculturii moldoveneşti de a face faţă concurenţei europene, de unde ar rezulta că e mai bine, nu-i aşa, să o ţinem în actuala stare de subdezvoltare. Sigur că nu vom putea concura economia germană (ne vom găsi propria nişă în care să performăm), dar ne vom bucura şi noi, moldovenii, de drepturile cetăţenilor germani, francezi, italieni, britanici, estonieni, polonezi etc. Cultivându-ne acasă la noi grija pentru onoare, răspunderea în faţa Legii, respectul pentru lucrul bine făcut. Şi încă, foarte important: în Europa nu ne vom pierde identitatea naţională, ca în URSS, ci ne-o vom consolida, alăturându-ne unor popoare libere.
La aceste diferenţe ar fi bine să mediteze propagandiştii pro-Est de la Chişinău, care ne ameţesc cu baliverne. Aşa, urâte cum sunt, valorile europene le permit şi lor să deschidă gura. Dacă nu ne cred, să încerce să vorbească despre „beneficiile Occidentului“ în paradisul lui Putin.
Retorica înfocată a acestor mercenari media este mai mult decât ridicolă, deoarece riscul, de fapt, de a rămâne în afara Europei este incomparabil mai mare decât posibilitatea de a ne integra rapid în Lumea Liberă. Avem de trecut proba unor exigenţe severe, ni se cere un efort naţional de auto-depăşire, pe care noi, basarabenii, nu l-am făcut niciodată în istorie, încât, iată, deja ne traversează frisoanele scepticismului, ne înghesuie palorile unei îndoieli metafizice: „da’ oare chiar ne trebuie asta“?
Se mizează pe naivitatea oamenilor, pe prejudecăţile lor, pe slaba lor informare. Propagandiştii pro-Est, care invadează talk-show-urile de la Chişinău, ne oblojesc cu „identitatea noastră ortodoxă comună“, dar nu suflă o vorbă despre lipsa drepturilor civice în Rusia, despre simulacrul de justiţie sub regimul Putin.
Nu discută, de exemplu, despre tragedia avocatului Magniţki, cel care a încercat să semnaleze autorităţilor de la Moscova o fraudă de proporţii din avutul public, comisă de funcţionari sus-puşi, şi a murit în închisoare în urma torturii şi a privaţiunilor îndurate – un caz de rezonanţă internaţională.
Nu auzim din partea „misionarilor“ Uniunii eurasiatice nimic despre fuga intelectualilor persecutaţi de poliţia lui Putin. Au părăsit ţara Kasparov, reputatul economist Gureev, iar faimosul jurnalist Pozner, cel care a încercat să obţină un tratament privilegiat contra unei atitudini mai „rezonabile“ faţă de Kremlin, scria recent pe blogul său că s-a săturat să-şi împartă patria cu „maimuţele“ (se referea la valul de xenofobie şi intoleranţă, încurajat de oficialităţi) şi că se gândeşte să plece şi el din Rusia.
Nu aflăm nimic de la propagandiştii pro-Est din Republica Moldova despre represaliile la adresa lui Navalnîi. Acest lider al opoziţiei ruse şi cunoscut luptător anticorupţie a fost arestat chiar în sala de judecată din Kirov, unde i s-a înscenat un proces pentru nişte presupuse ilegalităţi economice. Judecătorii l-au condamnat la cinci ani de închisoare, dar a fost eliberat a doua zi ca urmare a unor proteste spontane la Moscova, care au adunat circa 20.000 de oameni. Nu se ştie cât timp va rămâne Navalnîi în libertate şi dacă i se va permite, în cele din urmă, să ia parte la alegeri, după ce i-a fost admis dosarul de candidat la primăria Moscovei...
Cred că atunci când îşi cântăresc opţiunile, politicienii noştri, cei care au reuşit în afaceri (şi majoritatea ar prefera să nu fie întrebaţi despre cum şi-au câştigat milioanele!), ar trebui să se gândească la soarta generaţiilor de mâine, la copiii lor care îi vor moşteni. Pentru că degeaba aduni averi şi-ţi umfli conturile în bancă, degeaba îţi ridici palate şi-ţi cumperi maşini scumpe, dacă într-o zi toate acestea ţi le poate confisca un dictator, suspicios că nu îi arăţi destulă loialitate. Vei trăi în frică, vei fi nevoit să dormi cu valiza de refugiat la capul patului, aşa cum făceau în anii ‘50 oamenii căutaţi de NKVD.
Ştim că economic suntem legaţi de Rusia, precum sclavul de zidul de care a fost înlănţuit, dar nu se reduce totul la pieţe de desfacere pentru roşii şi la conducte de gaz metan, mai e vorba şi de... valori. Avem de ales între două lumi, între două civilizaţii. Una care îţi oferă o perspectivă de dezvoltare ca naţiune şi şanse egale ca individ. Şi alta în care cetăţeanul este supus „înaltelor interese de stat“, unde până şi Dumnezeu slujeşte, docil, şefului politic.
Nu există, nu poate exista o cale „deosebită“, doar a moldovenilor (cum se sugera zilele trecute chiar de la tribuna Academiei de Ştiinţe a Moldovei) – popor dreptcredincios, situat între Est şi Vest, vânând conjuncturi favorabile, cerşind de la unii şi de la alţii. Avem de parcurs un drum cu sens unic: spre Europa. Fireşte, spre o Europă imperfectă, în continuă dezbatere şi redefinire, dar spre o lume a toleranţei şi a moralei umane. Alternativa este marasmul politic şi economic sub tutela Rusiei – ţară care îşi pregăteşte tenace, spun specialiştii, intrarea în haos şi prăbuşire.
„Nu vom putea concura automobilele germane!“, exclamă avocaţii Estului – un alt refren pentru naivi, alături de clamata incapacitate a agriculturii moldoveneşti de a face faţă concurenţei europene, de unde ar rezulta că e mai bine, nu-i aşa, să o ţinem în actuala stare de subdezvoltare. Sigur că nu vom putea concura economia germană (ne vom găsi propria nişă în care să performăm), dar ne vom bucura şi noi, moldovenii, de drepturile cetăţenilor germani, francezi, italieni, britanici, estonieni, polonezi etc. Cultivându-ne acasă la noi grija pentru onoare, răspunderea în faţa Legii, respectul pentru lucrul bine făcut. Şi încă, foarte important: în Europa nu ne vom pierde identitatea naţională, ca în URSS, ci ne-o vom consolida, alăturându-ne unor popoare libere.
La aceste diferenţe ar fi bine să mediteze propagandiştii pro-Est de la Chişinău, care ne ameţesc cu baliverne. Aşa, urâte cum sunt, valorile europene le permit şi lor să deschidă gura. Dacă nu ne cred, să încerce să vorbească despre „beneficiile Occidentului“ în paradisul lui Putin.