Nu vă bateţi joc de Moldova !
(AUDIO) Arcadie Gherasim: Nu vă bateţi joc de Moldova!
Dacă va rata reuniunea Parteneriatului estic de la Vilnius, planificată pentru sfârșitul lunii noiembrie şi nu va semna Acordul de asociere cu Uniunea Europeană, Republica Moldova va deveni un stat compromis, dirijarea căruia va trece nemijlocit la Moscova sau, și mai umilitor, la Tiraspol. Populația, care a ajuns deja la limita disperării morale și spirituale, se va transforma într-o masă omogenă de pesimiști irecuperabili pe care nu vor izbuti să-i resusciteze nici chiar cei mai minciunoşi concurenţi electorali. Citeam undeva că un om disperat este un om pe care nu îl poţi păcăli cu o experienţă socială anodină, cu un film, un club sau o discuţie ipocrită. El vrea esenţe, în supradoze, care să-l ducă în patria lui – neantul, nimicul şi totul deopotrivă.
Or, disperarea, menţinută ca stare de fapt o perioadă mai îndelungată de timp, alimentează haosul intern care, fiind exteriorizat, poate căpăta forme halucinante. O societate disperată moare înainte să moară şi devine martorul propriei distrugeri, după cum afirmă specialiştii în materie de psihologie socială.
Oare nu cumva politicienilor noştri le scapă aceste simtome care se atestă tot mai frecvent în societatea moldovenească, luând forme de statistici infracţionale, suicide, blesteme la adresa acestei ţări, acestei vieţi, la adresa speranţelor ratate? Oare politicienii noştri sunt chiar atât de egoişti, atât de cinici şi perfizi, atât de criminali încât să nu conştientizeze că starea psihologică a societăţii noastre este atât de afectată de rateuri, despărţiri, boli şi sărăcie încât opera lor de iresponsabilitate vine să pună capac pe un cazan gata de a exploada? Oare chiar politicienii noştri urăsc atât de mult acest popor disperat încât să nu fie în stare să se oprească şi să-şi zică la un anumit moment: "Stop! Ce facem, fraţilor, dragi colegi de coaliţie sau anticoaliţie? De ce distrugem această masă de oameni care nu poartă nici o vină pentru faptul că aşa au fost ei educaţi pe parcursul deceniilor comuniste – să creadă în cei de sus, să le încredinţeze acestora totul – nu numai puterea suverană – ci şi realizarea celor mai sacre visuri? De ce noi, fraţilor politicieni de toate culorile şi apucăturile, nu ne oprim din a specula această credulitate naivă şi nevinovată ci continuăm să abuzăm de ea ca nişte pedofili desfrânaţi şi ranchiunoşi?"
Dar se pare că nu-şi pun aceste întrebări azi oamenii politici din Republica Moldova. Ei mai continuă să creadă că vor izbuti să-i mai folosească o dată pe disperaţii electori cu gândul că ultimii, naivi şi creduli ostatici ai unei responsabilităţi colective, vor încerca să se agaţe în disperare de vreo listă electorală ca de un ultim pai.
Una uită, însă, politicienii noştri, în interminabilele lor experimente psiho-politice. Uită că disperarea naşte masochism, un fel de plăcere din durere, care, din arealul experimentelor sexuale, s-a deplasat şi în alte sfere de existenţă a basarabenilor – durerea din plăcerea de a omorî mama cu toporul, de a arde sora cu fierul de călcat, de a-l îngropa de viu pe tata, de a trăi din furat, din banditism; plăcerea de umili pe altul, plăcerea din invidie, din upă, din dispreţ, din a vinde copii pentru exploatare sau prelevare de organe; plăcerea din durerea de părăsi acest pământ şi a lăsa să se prăbuşească totul în jur.
...Dar mai spun specialiştii că oamenii disperaţi prefera iadul oricand întrucat acolo vor găsi cei mai interesanţi oameni. Ei sunt chinuiţi de tensiuni extreme şi astfel disperarea de pe urmă a omului este nu frica de moarte, ci dorinţa de a trăi. Şi atunci să nu cumva politicienii noştri de azi să audă în campania electorală nu osanale ci avertismentul marelui Coşbuc:
"N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt
Să vrem noi sânge, nu pamânt!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi sa fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!
.
02 Mai 2013
AUDIO
http://www.voceabasarabiei.net/index.php/opinii/1828-arcadie-gherasim-nu-va-bateti-joc-de-moldova
Dacă va rata reuniunea Parteneriatului estic de la Vilnius, planificată pentru sfârșitul lunii noiembrie şi nu va semna Acordul de asociere cu Uniunea Europeană, Republica Moldova va deveni un stat compromis, dirijarea căruia va trece nemijlocit la Moscova sau, și mai umilitor, la Tiraspol. Populația, care a ajuns deja la limita disperării morale și spirituale, se va transforma într-o masă omogenă de pesimiști irecuperabili pe care nu vor izbuti să-i resusciteze nici chiar cei mai minciunoşi concurenţi electorali. Citeam undeva că un om disperat este un om pe care nu îl poţi păcăli cu o experienţă socială anodină, cu un film, un club sau o discuţie ipocrită. El vrea esenţe, în supradoze, care să-l ducă în patria lui – neantul, nimicul şi totul deopotrivă. Or, disperarea, menţinută ca stare de fapt o perioadă mai îndelungată de timp, alimentează haosul intern care, fiind exteriorizat, poate căpăta forme halucinante. O societate disperată moare înainte să moară şi devine martorul propriei distrugeri, după cum afirmă specialiştii în materie de psihologie socială.
Oare nu cumva politicienilor noştri le scapă aceste simtome care se atestă tot mai frecvent în societatea moldovenească, luând forme de statistici infracţionale, suicide, blesteme la adresa acestei ţări, acestei vieţi, la adresa speranţelor ratate? Oare politicienii noştri sunt chiar atât de egoişti, atât de cinici şi perfizi, atât de criminali încât să nu conştientizeze că starea psihologică a societăţii noastre este atât de afectată de rateuri, despărţiri, boli şi sărăcie încât opera lor de iresponsabilitate vine să pună capac pe un cazan gata de a exploada? Oare chiar politicienii noştri urăsc atât de mult acest popor disperat încât să nu fie în stare să se oprească şi să-şi zică la un anumit moment: "Stop! Ce facem, fraţilor, dragi colegi de coaliţie sau anticoaliţie? De ce distrugem această masă de oameni care nu poartă nici o vină pentru faptul că aşa au fost ei educaţi pe parcursul deceniilor comuniste – să creadă în cei de sus, să le încredinţeze acestora totul – nu numai puterea suverană – ci şi realizarea celor mai sacre visuri? De ce noi, fraţilor politicieni de toate culorile şi apucăturile, nu ne oprim din a specula această credulitate naivă şi nevinovată ci continuăm să abuzăm de ea ca nişte pedofili desfrânaţi şi ranchiunoşi?"
Dar se pare că nu-şi pun aceste întrebări azi oamenii politici din Republica Moldova. Ei mai continuă să creadă că vor izbuti să-i mai folosească o dată pe disperaţii electori cu gândul că ultimii, naivi şi creduli ostatici ai unei responsabilităţi colective, vor încerca să se agaţe în disperare de vreo listă electorală ca de un ultim pai.
Una uită, însă, politicienii noştri, în interminabilele lor experimente psiho-politice. Uită că disperarea naşte masochism, un fel de plăcere din durere, care, din arealul experimentelor sexuale, s-a deplasat şi în alte sfere de existenţă a basarabenilor – durerea din plăcerea de a omorî mama cu toporul, de a arde sora cu fierul de călcat, de a-l îngropa de viu pe tata, de a trăi din furat, din banditism; plăcerea de umili pe altul, plăcerea din invidie, din upă, din dispreţ, din a vinde copii pentru exploatare sau prelevare de organe; plăcerea din durerea de părăsi acest pământ şi a lăsa să se prăbuşească totul în jur.
...Dar mai spun specialiştii că oamenii disperaţi prefera iadul oricand întrucat acolo vor găsi cei mai interesanţi oameni. Ei sunt chinuiţi de tensiuni extreme şi astfel disperarea de pe urmă a omului este nu frica de moarte, ci dorinţa de a trăi. Şi atunci să nu cumva politicienii noştri de azi să audă în campania electorală nu osanale ci avertismentul marelui Coşbuc:
"N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt
Să vrem noi sânge, nu pamânt!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi sa fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!
.
02 Mai 2013
AUDIO
http://www.voceabasarabiei.net/index.php/opinii/1828-arcadie-gherasim-nu-va-bateti-joc-de-moldova