Noua „alternativă de stânga” calcă pe aceeași greblă veche, ca și Voronin
Dacă R. Moldova este o țară săracă (unii spun că e cea mai săracă din Europa), ar fi logic și firesc ca stânga politică moldovenească să fie unită și cu priză la un public foarte larg.
La momentul dat, însă, această stânga, definită cromatic ca roșie, e reprezentată parlamentar de PCRM, care, după opt ani de guvernare, a pierdut rușinos puterea. La nivel extraparlamentar, ea e reprezentată de mai multe partiduțe și mișcări, toate ieșite din „mantaua” PCRM. Aceasta este mai mult o stângă etnogeopolitică, deoarece, exploatând nostalgiile după fostul imperiu sovietic, de facto se prezintă ca o forță care apără interesele Rusiei și ale minorităților etnice („rusofonilor moldoveni”).
Mai aproape de ceea ce ar trebui să însemne o stângă politică normală se află Partidul Democrat, aflat la guvernare, dar care, grație fanteziilor lui centriste, a oscilațiilor sale între „stânga radicală” și „dreapta radicală” și a pretențiilor lui de a juca rolul de arbitru între acestea (și a culege roadele!), i-a creat acestui partid o imagine de ceea ce rușii denumesc prin zicala rusească „ni rîba, ni miaso” (ad litteram: nici pește, nici carne). Mai pe românește - nici laie, nici bălaie, cu precizarea: în problemele „sensibile”, PD e un partid roșu și rusofil.
Actuala stângă moldovenească e învrăjbită și fragmentată nu din considerente legate de abordarea diferită a problemelor interne ale R. Moldova, ci din cauza modului diferit de a vedea vectorul ei geopolitic. Dacă PD, cel puțin la nivel de retorică politică, se pronunță pentru vectorul european al R. Moldova, atunci PCRM și „derivatele” lui extraparlamentare se declară deschis antieuropene, antiromâne și proruse. Acest partid a pierdut puterea, fiindcă n-a înțeles că în R. Moldova nu mai poate guverna un partid care este perceput ca fiind al „rusofonilor” și a cărui ideologie e antiromânismul și antieuropenismul! În R. Moldova o stângă politică ce se revendică sau promovează această ideologie nu mai are viitor. Acest lucru elementar nu l-a înțeles grupul de inițiativă care organizează azi la Chișinău forumul „Moldova: Alternativa de stânga”.
Respectiva inițiativă civică a fost lansată în decembrie anul trecut de un grup de persoane, printre care Emilian Ciobu, Vitalie Andrievski, Eugen Sobor, Serghei Nazaria (decorat recent de Putin, pentru dragoste față de Rusia), Vladimir Volkov ș.a. Prin aceste personalități, care vor da tonul în forum, „noua alternativă de stânga” va rămâne a fi cea veche, fiindcă aceștia, din start, programatic, se plasează pe pozițiile moldovenismului politic moldovenesc, moldovenism care, ne-am convins, este nu numai o formă mascată de antiromânism și antieuropenism, ci și a subordonării totale față de Rusia. Ne întrebăm, așadar, ce e nou în această „nouă alternativă” care a fost lansată în limba rusă?
Să revenim la textul inițiativei civice publicat în decembrie trecut (numai în limba rusă!) care e o compunere publicistică, plină de clișee recoltate din retorica interfrontistă din anii `90. Autorii inițiativei așa și nu au înțeles în ce secol și în ce țară trăiesc, că R. Moldova de azi nu mai este Republica Sovietică Socialistă Moldovenească de acum două decenii. Autorii noii „alternative de stânga” trăiesc încă cu acea Moldovă a lui Bodiul-Grossu care nu mai există și nu va mai exista niciodată!
…Recent, pe Ava.md am citit un studiu semnat de Serghei Erlih care face o radiografie interesantă a fenomenului „rusofonii din R. Moldova”. Una din concluziile, foarte neplăcute pentru rusofoni, făcute de Erlih, constă în aceea că, pe bună dreptate, comunitatea rusofonilor s-a transformat într-un fel de ghetou. Așa cum e concepută, „alternativa de stânga” trebuie să apere interesele acestui „ghetou”.
R. Moldova nu are nevoie de o stângă rusească, de extracție comunistă și imperială, pusă în slujba minorităților etnice, care luptă pentru păstrarea secerii și a ciocanului și a articolului 13 din Constituție, ci de o stângă modernă, națională și proeuropeană care ar armoniza interesele societății și nu ar jigni năzuințele naționale firești ale etnicilor români, numiți moldoveni, care au dat numele acestui stat.
Un partid de stânga care s-ar debarasa de fanteziile marxism-leninismului și de nostalgiile imperiale rusești după URSS și ar promova o politică socială de stânga dură, dar care ar recunoaște identitatea românească a moldovenilor și toate câte derivă din aceasta – iată singura alternativă de stânga viabilă pentru R. Moldova.
La momentul dat, însă, această stânga, definită cromatic ca roșie, e reprezentată parlamentar de PCRM, care, după opt ani de guvernare, a pierdut rușinos puterea. La nivel extraparlamentar, ea e reprezentată de mai multe partiduțe și mișcări, toate ieșite din „mantaua” PCRM. Aceasta este mai mult o stângă etnogeopolitică, deoarece, exploatând nostalgiile după fostul imperiu sovietic, de facto se prezintă ca o forță care apără interesele Rusiei și ale minorităților etnice („rusofonilor moldoveni”).
Mai aproape de ceea ce ar trebui să însemne o stângă politică normală se află Partidul Democrat, aflat la guvernare, dar care, grație fanteziilor lui centriste, a oscilațiilor sale între „stânga radicală” și „dreapta radicală” și a pretențiilor lui de a juca rolul de arbitru între acestea (și a culege roadele!), i-a creat acestui partid o imagine de ceea ce rușii denumesc prin zicala rusească „ni rîba, ni miaso” (ad litteram: nici pește, nici carne). Mai pe românește - nici laie, nici bălaie, cu precizarea: în problemele „sensibile”, PD e un partid roșu și rusofil.
Actuala stângă moldovenească e învrăjbită și fragmentată nu din considerente legate de abordarea diferită a problemelor interne ale R. Moldova, ci din cauza modului diferit de a vedea vectorul ei geopolitic. Dacă PD, cel puțin la nivel de retorică politică, se pronunță pentru vectorul european al R. Moldova, atunci PCRM și „derivatele” lui extraparlamentare se declară deschis antieuropene, antiromâne și proruse. Acest partid a pierdut puterea, fiindcă n-a înțeles că în R. Moldova nu mai poate guverna un partid care este perceput ca fiind al „rusofonilor” și a cărui ideologie e antiromânismul și antieuropenismul! În R. Moldova o stângă politică ce se revendică sau promovează această ideologie nu mai are viitor. Acest lucru elementar nu l-a înțeles grupul de inițiativă care organizează azi la Chișinău forumul „Moldova: Alternativa de stânga”.
Respectiva inițiativă civică a fost lansată în decembrie anul trecut de un grup de persoane, printre care Emilian Ciobu, Vitalie Andrievski, Eugen Sobor, Serghei Nazaria (decorat recent de Putin, pentru dragoste față de Rusia), Vladimir Volkov ș.a. Prin aceste personalități, care vor da tonul în forum, „noua alternativă de stânga” va rămâne a fi cea veche, fiindcă aceștia, din start, programatic, se plasează pe pozițiile moldovenismului politic moldovenesc, moldovenism care, ne-am convins, este nu numai o formă mascată de antiromânism și antieuropenism, ci și a subordonării totale față de Rusia. Ne întrebăm, așadar, ce e nou în această „nouă alternativă” care a fost lansată în limba rusă?
Să revenim la textul inițiativei civice publicat în decembrie trecut (numai în limba rusă!) care e o compunere publicistică, plină de clișee recoltate din retorica interfrontistă din anii `90. Autorii inițiativei așa și nu au înțeles în ce secol și în ce țară trăiesc, că R. Moldova de azi nu mai este Republica Sovietică Socialistă Moldovenească de acum două decenii. Autorii noii „alternative de stânga” trăiesc încă cu acea Moldovă a lui Bodiul-Grossu care nu mai există și nu va mai exista niciodată!
…Recent, pe Ava.md am citit un studiu semnat de Serghei Erlih care face o radiografie interesantă a fenomenului „rusofonii din R. Moldova”. Una din concluziile, foarte neplăcute pentru rusofoni, făcute de Erlih, constă în aceea că, pe bună dreptate, comunitatea rusofonilor s-a transformat într-un fel de ghetou. Așa cum e concepută, „alternativa de stânga” trebuie să apere interesele acestui „ghetou”.
R. Moldova nu are nevoie de o stângă rusească, de extracție comunistă și imperială, pusă în slujba minorităților etnice, care luptă pentru păstrarea secerii și a ciocanului și a articolului 13 din Constituție, ci de o stângă modernă, națională și proeuropeană care ar armoniza interesele societății și nu ar jigni năzuințele naționale firești ale etnicilor români, numiți moldoveni, care au dat numele acestui stat.
Un partid de stânga care s-ar debarasa de fanteziile marxism-leninismului și de nostalgiile imperiale rusești după URSS și ar promova o politică socială de stânga dură, dar care ar recunoaște identitatea românească a moldovenilor și toate câte derivă din aceasta – iată singura alternativă de stânga viabilă pentru R. Moldova.