Accesorii ale costumului national femeiesc
Continuare la cele trimise anterior ….. despre portul popular
Ia veche stramoseasca are un caracter atit functional si mai ales artistic. In special cea de sarbatoare, a mers pe o cromatica sobra, cuprinzind culori ca: negru, maro, rosu. Ia se lucreaza, in general, cu culori pastelate si mai rar contrastante. Seninul acestora realizeaza un joc suplu de o rara delicatete si transparent cu nuante cuceritoare, impletind farmecul cu istoria; aduce stralucirea culorilor noi in paleta universala, avind rafinamentul cerut de traditie.
Croiul comod si elegant, materialul din care se confectioneaza, de cea mai buna calitate (pinza topita traditioanla, ce pastreaza temperatura corpului), broderia incintatoare ne determina sa aruncam asupra ei ochii cu piosenie. Broderia pe ia traditionala este amplasata pe miineci, pe piept si foarte putin ori chiar lipsesc pe spate si pe marginea de jos a iei. Plasarea compozitiilor pe ie este subordonata croielii. Broderia dispusa in partea de sus a miinecilor numita altitacontine un anumit motiv, despartit printr-o manseta galbena, numita increti, de regula, sau alba de la care pornesc in jos rinduri de ornamente geometrice ori vegetale, numite riuri. Riurile, de obicei, reprezinta linii drepte pe miineci, pe piept. In unduirea lor riurile vorbesc de clipocitul apei de izvor, de sursul si de stralucirea de argint, care poarta omul in universul codrului, racorindu-l si fermecindu-l cu coloritul si miresmele lui. Farmecul iilor noastre duce intr-o lume a dragostei; ele vorbesc de o lume vie, de taranca plina de sanatate, de curatenie sufleteasca, pe ele fiind asezate motive artizanale dispuse pe suprafete inchise diferite, in razii, in coarde si circumferinte. In cimpuri ornamentale putem gasi retele de meandre, de triunghiuri si romburi. Mesteritele noastre incearca sa prelungeasca viata florilor, alegindu-le ca motive ornamentale vegetale, in cadrul carora realizeaza nuantari producind explozii de lumina sau dense umbre, tonuri calde, mai putin intense ce dau o atmosfera placuta de intimidate, contrasturi coloristice stralucitoare cu un perfect echilibru pentru ochi.
Ia este completata de o piesa numita jupon(subfusta) brodata la poale , de obicei cu acelas ornament de pe piept si mineci. Frumusetea iei este determinata de gustul artistic al mesteritei; de tehnica broderiei aleasa. De obicei, broderia traditionala este cusatura pe fir sau numita in cruciulita; se pracica si broderia neteda . Culorile traditionale sint rosu si negru.
O alta piesa a portului popular este catrinta, care se mai numeste fota sau simplu-fusta. Ea reprezinta o bucata de tesatura dreptunghiulara cu lungimea de 1-1,7m si latimea de 0,6-1m, cu care se infasura partea de jos a corpului. Catrintele pentru fiecare zi sint tesute in virste simple, cele de sarbatoare sint alese si reprezinta ornament mai complicat. Fustele traditionale de acest tip sint tesute in 2-3 culori; atit la poale cit si la briu au cite o virsta lata de 4-5 cm de culori diferite (de obicei rosu si verde). Cu acest tip de catrinte se imbraca, de obicei, femeile casatorite. Fustele traditionale mai pot reprezenta doua bucati de tesatura sub forma de sort cu dimensiunile de 40-60cmX70-85cm, cu care se imbraca partea de jos a corpului in fata si in spate. De obicei , ele ssint imbricate de fetele.
Un alt element al costumului national pentru femei este acoperitoarea pe cap. Aceasta se constituie din naframe albe (tesatura dreptunghiulara cu dimensiunile de 1,5-1,7mX0,4-0,6m)din fir de matase sau alt fir fin si batic-colt pentru femeile casatorite, fetele poarta in par doar o floare.
In intreprinderea mestesugareasca “Rusticart” se confectioneaza toate piesele despre care am vorbit mai sus, cit si camasa barbateasca nationala, briie tesute din lina atit pentru femei cit si pentru barbati, opinci, itari dar si pantaloni pentru instrumentisti si dansatori de dansuri populare nationale, bundite traditionale.
Mai revenim sa vorbim despre costumul national pentru femei dar si pentru barbati.
Pentru mai multa informatie vizitati www.rusticart.md
Ia veche stramoseasca are un caracter atit functional si mai ales artistic. In special cea de sarbatoare, a mers pe o cromatica sobra, cuprinzind culori ca: negru, maro, rosu. Ia se lucreaza, in general, cu culori pastelate si mai rar contrastante. Seninul acestora realizeaza un joc suplu de o rara delicatete si transparent cu nuante cuceritoare, impletind farmecul cu istoria; aduce stralucirea culorilor noi in paleta universala, avind rafinamentul cerut de traditie.
Croiul comod si elegant, materialul din care se confectioneaza, de cea mai buna calitate (pinza topita traditioanla, ce pastreaza temperatura corpului), broderia incintatoare ne determina sa aruncam asupra ei ochii cu piosenie. Broderia pe ia traditionala este amplasata pe miineci, pe piept si foarte putin ori chiar lipsesc pe spate si pe marginea de jos a iei. Plasarea compozitiilor pe ie este subordonata croielii. Broderia dispusa in partea de sus a miinecilor numita altitacontine un anumit motiv, despartit printr-o manseta galbena, numita increti, de regula, sau alba de la care pornesc in jos rinduri de ornamente geometrice ori vegetale, numite riuri. Riurile, de obicei, reprezinta linii drepte pe miineci, pe piept. In unduirea lor riurile vorbesc de clipocitul apei de izvor, de sursul si de stralucirea de argint, care poarta omul in universul codrului, racorindu-l si fermecindu-l cu coloritul si miresmele lui. Farmecul iilor noastre duce intr-o lume a dragostei; ele vorbesc de o lume vie, de taranca plina de sanatate, de curatenie sufleteasca, pe ele fiind asezate motive artizanale dispuse pe suprafete inchise diferite, in razii, in coarde si circumferinte. In cimpuri ornamentale putem gasi retele de meandre, de triunghiuri si romburi. Mesteritele noastre incearca sa prelungeasca viata florilor, alegindu-le ca motive ornamentale vegetale, in cadrul carora realizeaza nuantari producind explozii de lumina sau dense umbre, tonuri calde, mai putin intense ce dau o atmosfera placuta de intimidate, contrasturi coloristice stralucitoare cu un perfect echilibru pentru ochi.
Ia este completata de o piesa numita jupon(subfusta) brodata la poale , de obicei cu acelas ornament de pe piept si mineci. Frumusetea iei este determinata de gustul artistic al mesteritei; de tehnica broderiei aleasa. De obicei, broderia traditionala este cusatura pe fir sau numita in cruciulita; se pracica si broderia neteda . Culorile traditionale sint rosu si negru.
O alta piesa a portului popular este catrinta, care se mai numeste fota sau simplu-fusta. Ea reprezinta o bucata de tesatura dreptunghiulara cu lungimea de 1-1,7m si latimea de 0,6-1m, cu care se infasura partea de jos a corpului. Catrintele pentru fiecare zi sint tesute in virste simple, cele de sarbatoare sint alese si reprezinta ornament mai complicat. Fustele traditionale de acest tip sint tesute in 2-3 culori; atit la poale cit si la briu au cite o virsta lata de 4-5 cm de culori diferite (de obicei rosu si verde). Cu acest tip de catrinte se imbraca, de obicei, femeile casatorite. Fustele traditionale mai pot reprezenta doua bucati de tesatura sub forma de sort cu dimensiunile de 40-60cmX70-85cm, cu care se imbraca partea de jos a corpului in fata si in spate. De obicei , ele ssint imbricate de fetele.
Un alt element al costumului national pentru femei este acoperitoarea pe cap. Aceasta se constituie din naframe albe (tesatura dreptunghiulara cu dimensiunile de 1,5-1,7mX0,4-0,6m)din fir de matase sau alt fir fin si batic-colt pentru femeile casatorite, fetele poarta in par doar o floare.
In intreprinderea mestesugareasca “Rusticart” se confectioneaza toate piesele despre care am vorbit mai sus, cit si camasa barbateasca nationala, briie tesute din lina atit pentru femei cit si pentru barbati, opinci, itari dar si pantaloni pentru instrumentisti si dansatori de dansuri populare nationale, bundite traditionale.
Mai revenim sa vorbim despre costumul national pentru femei dar si pentru barbati.
Pentru mai multa informatie vizitati www.rusticart.md