Голодомору в СССР - 80 лет. Barbaria comunistă a provocat canibalism în masă

Barbaria bolşevică a provocat canibalism în masă

Stimaţi prieteni,
Se împlinesc 80 de ani de la groaznica Foamete, provocată de regimul totalitar bolşevico-stalinist. Istoricii PCUS au scris despre „triumful colectivizării staliniste”. Acum istoricii oneşti tratează acele evenimente tragice – pe bună dreptate – drept „tragedie a satului rus” sau „sfârşitul civilizaţiei tradiţionale săteşti din Rusia”.
Colectivizarea stalinistă a fost „ultimul front” al Războiului civil din URSS[1]. Colegii noştri din Federaţia Rusă au studiat şi continuă cercetarea acelei politici, promovate faţă de agricultori[2]. Represiunile şi înfometarea au fost „biciul” politicii staliniste de colectivizare. Unul din liderii PC (b) din URSS, M. Hataevici, din ţinutul Volga de Mijloc, aşa şi a considerat: „Colectivizarea este războiul împotriva ţărănimii”[3].
Colectivizarea comunistă a pus capăt civilizaţiei săteşti în Rusia. Dar nu numai acolo, ci şi oriunde, unde s-a extins bolşevismul, inclusiv – în România (mă refer, în primul rând la Basarabia, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, adică teritorii româneşti, acaparate de URSS în 1940 şi, astfel, supuse presiunii totalitare un timp mai îndelungat şi mai pervers).
Dar mai mult decât basarabenii au avut de suferit consângenii noştri de dincolo de Nistru, încadraţi în ceea ce s-a numit RASS

Moldovenească (din octombrie 1924). Ei au pătimit suferinţe incomensurabile, mai ales în anii colectivizării staliniste, politică ce a provocat Foametea cu extinderea celui mai hidos aspect al acesteia – canibalismul.
Documentele depistate de istorici sunt cutremurătoare. Documentele au fixat fapte reale. Sunt convins – departe nu toate. Dar şi cele ce s-au păstrat sunt suficiente. Înfometarea cu bună ştiinţă a oamenilor a fost o crimă deosebit de gravă a Puterii Sovietice; o crimă perpetuată cu simbolul Secera şi Ciocanul.
Mai jos voi cita câteva pasaje din remarcabila carte a domnului Alexei Memei, distinsă cu un Premiu special în cadrul Salonului Internaţional de Carte, Ediţia 2012. Autorul citează din documentele timpului:
„La 25 mai 1933 secretarul Comitetului raional de partid Balta îi scrie secretarului Comitetului Regional Moldovenesc al PC(b) din Ucraina, I. Sirko, că pe data de 23 mai a fost descoperit al şaselea caz de canibalism, în satul Corâtna.
În familia unui sătean, alcătuită din: bărbat, soţie şi 3 fete în vârstă de 10, 5 şi 3 ani; mai trăia şi fratele femeii, de 16 ani. La 17 mai 1933 capul familiei a murit de foame. Pentru maltratarea unei femei, soţia a fost judecată la 10 ani de închisoare. După moartea de foame a fetiţei mai mici în familie au rămas 2 fete – de 10 şi 5 ani, cu fratele mamei, cel de 16 ani. Fetele au fost aranjate la grădiniţa de copii. La 22 mai fetiţa de 5 ani s-a îmbolnăvit. Pe data de 23 mai băiatul de 16 ani, folosindu-se de lipsa

fetiţei mai mari, care se afla la grădiniţă, a tăiat fetiţa mai mică, cu scopul de a folosi carnea ca hrană. Când sora mai mare s-a întors de la grădiniţă cu dejunul pentru sora-să, a văzut pe fereastră că fratele mamei lor era cu cuţitul în mână. La întrebarea fetiţei: „Ce ai făcut cu sora mea?” el a cerut să nu spună că a ucis-o şi că împreună o să mănânce carnea ei. Fata s-a întors la grădiniţă şi a povestit despre cele întâmplate. Preşedintele sovietului sătesc a descoperit în casă trupul fetiţei. Fratele mamei fetelor a recunoscut că el a săvârşit crima. De frică şi de foame criminalul a murit în aceeaşi zi”[4].
Alt caz:
„La 1 iunie 1933, într-o scrisoare strict secretă, Kapţevici informează din nou că în raionul Balta au fost descoperite 3 cazuri noi de canibalism, şi anume: în satele Pesceanca, Uhajani şi Sleahov.
În satul Pesceanca, omorul a fost descoperit la 30 mai 1933 de către miliţie şi secretarul organizaţiei de partid din sat după declaraţia unui băiat de 12 ani, care era vecin cu criminalul.
În timpul controlului casei acestui locuitor al satului a fost găsit un trup femeie, aproximativ de 40 ani. Bucăţi de carne erau puse în oale. O parte din trup şi capul erau ascunse în podul casei. La interogatoriu, stăpânul casei şi soţia lui au recunoscut că au ucis-o pe o femeie ce umbla prin sat, vindea haine şi cerea pâine. Femeia a fost poftită în casă şi au ucis-o pentru a o mânca. Stăpânul casei era de 23 ani, colhoznic, soţia lui – de 22 ani, copii nu aveau. Ei au fost arestaţi şi puşi sub pază…”[5]
Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,
13 octombrie 2012

[1] Golodomor [Holodomorul]. Alc. D. Vaniucov, Moscova, Editura „Cnijnîi club”, 2011, p. 4.

[2] Este salutabil faptul că fenomenul Foametei din fostul spaţiu sovietic e studiat de istoricul Vadim Guzun. În 2011 dumnealui a publicat un impresionant volum de documente, întitulat „Foametea, piatiletka şi ferma colectivă. Documente diplomatice româneşti. 1926-1936”, Baia Mare, Editura Universităţii de Nord, 2011, 780 p. În acelaşi an dl V. Guzun a publicat monografia „Marea foamete sovietică. 1926-1936”, Baia Mare, Editura Universităţii de Nord, 2011, 380 p., carte despre care am avut onoarea să scriu deja (vezi: Înfometarea bolşevică – subiect istoriografic actual, în volumul: „In honorem Anatol Ţăranu: Studii de istorie contemporană a românilor”, Chişinău, CEP USM, 2011, p. 145-147. Este îmbucurător faptul apariţiei editoriale a unui nou volum de documente, sub îngrijirea aceluiaşi istoric, „Rusia înfometată. Acţiunea umanitară europeană în documente din arhivele româneşti. 1919-1923”, Târgu-Lăpuş, Editura Galaxia Gutenberg, 2012, 663 p.

[3] Ibidem, p. 6.

[4] Alexei Memei. Teroarea comunistă în RASSM (1924-1940) şi RSSM (1944-1947). Mărturii documentare, Chişinău, Editura Serebia, 2012, p. 312.

[5] Ibidem, p. 312-313.
http://vox.publika.md/social/barbaria-bolsevica-a-provocat-canibalism-in-masa-329671.html