Râia comunistă
Adevărul este că e greu să-i ceri să se adapteze democraţiei unui bolşevic hrănit 45 de ani din propaganda sovietică.
Aproape ne păcălise în ultimii ani Ion Iliescu. Părea că s-a lepădat de gândirea bolşevică din pricina căreia România a ratat startul în democraţie.
Supărat pe rezultatul referendumului, fostul şef al Departamentului de propagandă al Comitetului Central al PCR s-a răţoit la Curtea Constituţională. „Curtea Constituţională a deformat realitatea referendumului. Cele opt milioane şi jumătate de participanţi la referendum reprezintă peste 50 la sută din această populaţie cu drept de vot. Or, ei s-au referit la o cifră aberantă: 18 milioane. De unde?", a declarat supărat tovarăşul Ion Iliescu.
Declaraţia dovedeşte că, după trei mandate de preşedinte în democraţie şi 23 de ani de politică în afara URSS, Ion Iliescu nu a priceput nimic. Statul de drept este şi acum „un moft" pentru fostul protejat al Anei Pauker, sau o mare necunoscută. Statistica recensământului nu are nicio legătură de drept cu listele electorale gestionate de instituţiile competente şi furnizate în procedura de referendum. De aceea a decis Curtea Constituţională cum a decis. Fostul secretar al Asociaţiei Studenţilor Români din Moscova cataloghează ca „cifră aberantă" evidenţele legale ale Direcţiei de Evidenţă Informatizată a Persoanelor şi Autorităţii Electorale Permanente.
Dacă pricepea ceva din democraţie, fostul prim-secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist alerga la Guvern pentru a-l apostrofa pe Ponta pentru harababura de la referendum. Instituţiile în drept să gestioneze evidenţa populaţiei sunt fix în subordinea prim-ministrului, care conduce şi partidul al cărui preşedinte de onoare este tovarăşul ex-prim-secretar judeţean PCR Ion Iliescu. Atât despre referendum, pentru că deja s-au spus prea multe.
Mai multe sunt de spus despre Ion Iliescu şi trebuie spuse răspicat. Adevărul este că e greu să-i ceri să se adapteze democraţiei unui bolşevic hrănit 45 de ani din propaganda sovietică. Ion Iliescu ar trebui să tacă pentru foarte multe motive. Motive ignorate de procurorii care au anchetat numai de faţadă Revoluţia şi mineriadele şi au refuzat să-l trimită în judecată.
Cum poate să vorbească despre democraţie un politician care literalmente şi-a asasinat predecesorul? Un individ care poartă răspunderea pentru morţii de după fuga lui Nicolae Ceauşescu? Omul care, împreună cu Silviu Brucan, chema în 23 decembrie 1989 Moscova să intervină cu trupe în România? Individul care a adus minerii în Bucureşti, pentru ca apoi să le mulţumească public? Bolşevicul care a frânat startul României în democraţie, cu gândul umai la „nobilele idealuri ale comunismului" sovietic, are acum tupeul să emită astfel de sentinţe?
În 2000, după ce Iliescu s-a cocoţat iar la putere cu Adrian Năstase în braţe, un cioban din Munţii Semenic îmi spunea: „Băiete, comuniştii ăştia sunt ca râia la oi. Nu mai scapi de ei!".
Mălin Bot
Aproape ne păcălise în ultimii ani Ion Iliescu. Părea că s-a lepădat de gândirea bolşevică din pricina căreia România a ratat startul în democraţie.
Supărat pe rezultatul referendumului, fostul şef al Departamentului de propagandă al Comitetului Central al PCR s-a răţoit la Curtea Constituţională. „Curtea Constituţională a deformat realitatea referendumului. Cele opt milioane şi jumătate de participanţi la referendum reprezintă peste 50 la sută din această populaţie cu drept de vot. Or, ei s-au referit la o cifră aberantă: 18 milioane. De unde?", a declarat supărat tovarăşul Ion Iliescu.
Declaraţia dovedeşte că, după trei mandate de preşedinte în democraţie şi 23 de ani de politică în afara URSS, Ion Iliescu nu a priceput nimic. Statul de drept este şi acum „un moft" pentru fostul protejat al Anei Pauker, sau o mare necunoscută. Statistica recensământului nu are nicio legătură de drept cu listele electorale gestionate de instituţiile competente şi furnizate în procedura de referendum. De aceea a decis Curtea Constituţională cum a decis. Fostul secretar al Asociaţiei Studenţilor Români din Moscova cataloghează ca „cifră aberantă" evidenţele legale ale Direcţiei de Evidenţă Informatizată a Persoanelor şi Autorităţii Electorale Permanente.
Dacă pricepea ceva din democraţie, fostul prim-secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist alerga la Guvern pentru a-l apostrofa pe Ponta pentru harababura de la referendum. Instituţiile în drept să gestioneze evidenţa populaţiei sunt fix în subordinea prim-ministrului, care conduce şi partidul al cărui preşedinte de onoare este tovarăşul ex-prim-secretar judeţean PCR Ion Iliescu. Atât despre referendum, pentru că deja s-au spus prea multe.
Mai multe sunt de spus despre Ion Iliescu şi trebuie spuse răspicat. Adevărul este că e greu să-i ceri să se adapteze democraţiei unui bolşevic hrănit 45 de ani din propaganda sovietică. Ion Iliescu ar trebui să tacă pentru foarte multe motive. Motive ignorate de procurorii care au anchetat numai de faţadă Revoluţia şi mineriadele şi au refuzat să-l trimită în judecată.
Cum poate să vorbească despre democraţie un politician care literalmente şi-a asasinat predecesorul? Un individ care poartă răspunderea pentru morţii de după fuga lui Nicolae Ceauşescu? Omul care, împreună cu Silviu Brucan, chema în 23 decembrie 1989 Moscova să intervină cu trupe în România? Individul care a adus minerii în Bucureşti, pentru ca apoi să le mulţumească public? Bolşevicul care a frânat startul României în democraţie, cu gândul umai la „nobilele idealuri ale comunismului" sovietic, are acum tupeul să emită astfel de sentinţe?
În 2000, după ce Iliescu s-a cocoţat iar la putere cu Adrian Năstase în braţe, un cioban din Munţii Semenic îmi spunea: „Băiete, comuniştii ăştia sunt ca râia la oi. Nu mai scapi de ei!".
Mălin Bot