Membrilor organizaţiilor românofobe de la Chişinău le va fi retrasă cetăţenia română
VIDEO: Membrilor organizaţiilor românofobe de la Chişinău le va fi retrasă cetăţenia română Publicat pe 2 Aprilie 2012 Anno Domini, la 22:16
Cel puțin asta își doresc membrii Consiliului Unirii, o platformă ce întrunește mai multe organizații care militează pentru unirea Republicii Moldova cu România, creată la sfârșit de februarie 2012 la Chișinău.
Aceștia vor să întocmească o listă neagră a cetățenilor Republicii Moldova care și-au redobândit cetățenia română. Lista respectivă va include persoanele cu dublă cetățenie care nu doar au sentimente românofobe (din ăștia sunt enorm de mulți, din păcate, știm), ci le și exprimă într-un mod activ.
Primii pe listă vor fi persoanele care sunt înregistrate ca membri ai organizațiilor “Patrioții Moldovei”, Voievozii Moldovei sau Liga Tineretului Rus, organizații care au organizat provocările de pe 25 martie din timpul Marșului Unirii de la Chișinău.
Cei de la Consiliul Unirii spun că respectiva listă neagră va ajunge în Parlamentul României prin intermediul unor deputați români. Sunt și eu curios să aflu vreun nume, altul decât Viorel Badea, de exemplu.
Reporterii Euro TV (care folosesc fără jenă, din câte văd, inserturi din clipurile mele de pe 25, deh, YouTube nu trebuie citat
) l-au sunat pe Mihail Garbuz, președintele Partidului “Patrioții Moldovei” să îl întrebe ce și cum. Detalii în clipul video de mai jos.
Eu am obosit în ultimii ani să repet cât de putred e întreg sistemul de acordare a cetățeniei române persoanelor din Republica Moldova și Ucraina în baza articolului 11 din Legea 21/1991.
Senzația care a ajuns apoi certitudine își avea rădăcinile fie în experiențele personale de interacțiune cu oameni care și-au redobândit cetățenia română, fie în:
Din fericire, am avut și careva semnale bune:
Aruncând un ochi peste Legea cetăţeniei române (LEGEA Nr. 21 din 1 martie 1991, republicată) ne oprim genele asupra următoarelor:
CAPITOLUL V
Pierderea cetăţeniei române
ART. 24
Cetăţenia română se pierde prin:
a) retragerea cetăţeniei române;
b) aprobarea renunţării la cetăţenia română;
c) în alte cazuri prevăzute de lege.
A. Prin retragerea cetăţeniei române
ART. 25
(1) Cetăţenia română se poate retrage persoanei care:
a) aflată în străinătate, săvârşeşte fapte deosebit de grave prin care vatămă interesele statului român sau lezează prestigiul României;
b) aflată în străinătate, se înrolează în forţele armate ale unui stat cu care România a rupt relaţiile diplomatice sau cu care este în stare de război;
c) a obţinut cetăţenia română prin mijloace frauduloase;
d) este cunoscută ca având legături cu grupări teroriste sau le-a sprijinit, sub orice formă, ori a săvârşit alte fapte care pun în pericol siguranţa naţională.
(2) Cetăţenia română nu poate fi retrasă persoanei care a dobândit-o prin naştere.
ART. 26
Retragerea cetăţeniei române nu produce efecte asupra cetăţeniei soţului sau copiilor persoanei căreia i s-a retras cetăţenia.
CAPITOLUL VI
Procedura retragerii cetăţeniei române şi aprobării renunţării la cetăţenia română
ART. 31
(1) Cererea de renunţare la cetăţenia română, însoţită de actele doveditoare prevăzute la art. 27, se depune la secretariatul tehnic al Comisiei sau la misiunile diplomatice ori oficiile consulare ale României din ţara în care solicitantul îşi are domiciliul sau reşedinţa.
(2) În cazul în care constată lipsa documentelor necesare soluţionării cererii, preşedintele Comisiei solicită, prin rezoluţie, completarea dosarului. În cazul în care, în termen de cel mult 6 luni de la comunicare, nu sunt transmise actele necesare, cererea va fi respinsă ca nesusţinută.
(3) În cazul în care dosarul cuprinde toate documentele necesare soluţionării cererii de renunţare la cetăţenia română, preşedintele Comisiei, prin rezoluţie, dispune solicitarea de relaţii de la orice autorităţi cu privire la îndeplinirea condiţiei prevăzute, după caz, la art. 27 lit. a) şi b).
(4) Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie dispune, prin ordin, aprobarea sau, după caz, respingerea cererii de renunţare la cetăţenia română, pe baza raportului Comisiei, prin care aceasta constată îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 27.
(5) Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de aprobare sau, după caz, de respingere a cererii de renunţare la cetăţenia română se comunică solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(6) Ordinul de respingere a cererii de renunţare la cetăţenia română poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Curtea de Apel Bucureşti. Hotărârea curţii de apel este definitivă şi este supusă recursului la Secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(7) Pierderea cetăţeniei române prin renunţare are loc la data eliberării adeverinţei de renunţare la cetăţenia română.
(8) Dovada renunţării la cetăţenia română se face cu adeverinţă eliberată de secretariatul Comisiei, pentru persoanele cu domiciliul în România, ori de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, pentru persoanele cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, în baza ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.
ART. 32
(1) Orice autoritate sau persoană care are cunoştinţă de existenţa unui motiv pentru retragerea cetăţeniei române poate sesiza, în scris, Comisia, având obligaţia să prezinte dovezile de care dispune.
(2) Preşedintele Comisiei stabileşte, prin rezoluţie, termenul la care se va dezbate sesizarea de retragere, dispunând totodată:
a) solicitarea punctului de vedere al autorităţilor competente cu privire la îndeplinirea condiţiilor legale privind retragerea cetăţeniei;
b) invitarea persoanei care a formulat sesizarea, precum şi a oricărei persoane care ar putea da informaţii utile soluţionării cererii;
c) citarea persoanei în cauză la domiciliul cunoscut sau, dacă acesta nu se cunoaşte, prin publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a. Citarea persoanei are loc cu cel puţin 6 luni înainte de termenul fixat pentru dezbaterea sesizării.
(3) La termenul stabilit pentru dezbaterea sesizării, Comisia verifică îndeplinirea condiţiilor necesare retragerii cetăţeniei române. Aceasta audiază persoanele citate potrivit alin. (2) lit. b), precum şi persoana în cauză. Lipsa persoanei legal citate nu împiedică desfăşurarea procedurilor de retragere a cetăţeniei române.
(4) În cazul în care constată îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea condiţiilor legale de retragere a cetăţeniei române, Comisia va propune preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, printr-un raport motivat, aprobarea retragerii cetăţeniei române sau, după caz, respingerea sesizării.
(5) Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, emite ordinul de retragere a cetăţeniei române, respectiv de respingere a sesizării de retragere a cetăţeniei, în cazul în care constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.
(6) Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de admitere sau de respingere a sesizării de retragere a cetăţeniei se comunică persoanei în cauză, precum şi persoanei care a făcut sesizarea, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(7) Ordinul poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la secţia de contencios administrativ a curţii de apel de la domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului. Dacă solicitantul nu are domiciliul sau reşedinţa în România, ordinul poate fi atacat, în acelaşi termen, la Secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti. Hotărârea curţii de apel este definitivă şi irevocabilă.
(8) Pierderea cetăţeniei române prin retragere are loc la data emiterii ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de aprobare a retragerii cetăţeniei române.
Deci, temei legal pentru inițiativa celor de la Consiliul Unirii există, doar că ei, sărmanii, nu ar trebui să aștepte ajutorul “unor deputați români”, iar lista respectivă nu trebuie să ajungă în Parlament, ci trebuie prezentată Autorității Naționale pentru Cetățenie. Deh, detalii.
Cel puțin asta își doresc membrii Consiliului Unirii, o platformă ce întrunește mai multe organizații care militează pentru unirea Republicii Moldova cu România, creată la sfârșit de februarie 2012 la Chișinău.
Aceștia vor să întocmească o listă neagră a cetățenilor Republicii Moldova care și-au redobândit cetățenia română. Lista respectivă va include persoanele cu dublă cetățenie care nu doar au sentimente românofobe (din ăștia sunt enorm de mulți, din păcate, știm), ci le și exprimă într-un mod activ.
Primii pe listă vor fi persoanele care sunt înregistrate ca membri ai organizațiilor “Patrioții Moldovei”, Voievozii Moldovei sau Liga Tineretului Rus, organizații care au organizat provocările de pe 25 martie din timpul Marșului Unirii de la Chișinău.
Cei de la Consiliul Unirii spun că respectiva listă neagră va ajunge în Parlamentul României prin intermediul unor deputați români. Sunt și eu curios să aflu vreun nume, altul decât Viorel Badea, de exemplu.
Reporterii Euro TV (care folosesc fără jenă, din câte văd, inserturi din clipurile mele de pe 25, deh, YouTube nu trebuie citat
) l-au sunat pe Mihail Garbuz, președintele Partidului “Patrioții Moldovei” să îl întrebe ce și cum. Detalii în clipul video de mai jos.Eu am obosit în ultimii ani să repet cât de putred e întreg sistemul de acordare a cetățeniei române persoanelor din Republica Moldova și Ucraina în baza articolului 11 din Legea 21/1991.
Senzația care a ajuns apoi certitudine își avea rădăcinile fie în experiențele personale de interacțiune cu oameni care și-au redobândit cetățenia română, fie în:
- situații hilare cu oferte de cetățenie română online,
- ajutor redobândire cetățenie română,
- anunțuri în rusă pe rețele de socializare,
- oferte de cetățenie română via căsătorie oferte avantajoase de caziere judiciare, sau,
- culmea culmilor, oferte cu cetățenia română în …rate.
Din fericire, am avut și careva semnale bune:
- Nu ştii româna, nu obţii cetăţenie română!
- Cetăţenii Republicii Moldova care nu cunosc limba română nu vor putea redobândi cetăţenia română
Aruncând un ochi peste Legea cetăţeniei române (LEGEA Nr. 21 din 1 martie 1991, republicată) ne oprim genele asupra următoarelor:
CAPITOLUL V
Pierderea cetăţeniei române
ART. 24
Cetăţenia română se pierde prin:
a) retragerea cetăţeniei române;
b) aprobarea renunţării la cetăţenia română;
c) în alte cazuri prevăzute de lege.
A. Prin retragerea cetăţeniei române
ART. 25
(1) Cetăţenia română se poate retrage persoanei care:
a) aflată în străinătate, săvârşeşte fapte deosebit de grave prin care vatămă interesele statului român sau lezează prestigiul României;
b) aflată în străinătate, se înrolează în forţele armate ale unui stat cu care România a rupt relaţiile diplomatice sau cu care este în stare de război;
c) a obţinut cetăţenia română prin mijloace frauduloase;
d) este cunoscută ca având legături cu grupări teroriste sau le-a sprijinit, sub orice formă, ori a săvârşit alte fapte care pun în pericol siguranţa naţională.
(2) Cetăţenia română nu poate fi retrasă persoanei care a dobândit-o prin naştere.
ART. 26
Retragerea cetăţeniei române nu produce efecte asupra cetăţeniei soţului sau copiilor persoanei căreia i s-a retras cetăţenia.
CAPITOLUL VI
Procedura retragerii cetăţeniei române şi aprobării renunţării la cetăţenia română
ART. 31
(1) Cererea de renunţare la cetăţenia română, însoţită de actele doveditoare prevăzute la art. 27, se depune la secretariatul tehnic al Comisiei sau la misiunile diplomatice ori oficiile consulare ale României din ţara în care solicitantul îşi are domiciliul sau reşedinţa.
(2) În cazul în care constată lipsa documentelor necesare soluţionării cererii, preşedintele Comisiei solicită, prin rezoluţie, completarea dosarului. În cazul în care, în termen de cel mult 6 luni de la comunicare, nu sunt transmise actele necesare, cererea va fi respinsă ca nesusţinută.
(3) În cazul în care dosarul cuprinde toate documentele necesare soluţionării cererii de renunţare la cetăţenia română, preşedintele Comisiei, prin rezoluţie, dispune solicitarea de relaţii de la orice autorităţi cu privire la îndeplinirea condiţiei prevăzute, după caz, la art. 27 lit. a) şi b).
(4) Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie dispune, prin ordin, aprobarea sau, după caz, respingerea cererii de renunţare la cetăţenia română, pe baza raportului Comisiei, prin care aceasta constată îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 27.
(5) Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de aprobare sau, după caz, de respingere a cererii de renunţare la cetăţenia română se comunică solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(6) Ordinul de respingere a cererii de renunţare la cetăţenia română poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Curtea de Apel Bucureşti. Hotărârea curţii de apel este definitivă şi este supusă recursului la Secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(7) Pierderea cetăţeniei române prin renunţare are loc la data eliberării adeverinţei de renunţare la cetăţenia română.
(8) Dovada renunţării la cetăţenia română se face cu adeverinţă eliberată de secretariatul Comisiei, pentru persoanele cu domiciliul în România, ori de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, pentru persoanele cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, în baza ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.
ART. 32
(1) Orice autoritate sau persoană care are cunoştinţă de existenţa unui motiv pentru retragerea cetăţeniei române poate sesiza, în scris, Comisia, având obligaţia să prezinte dovezile de care dispune.
(2) Preşedintele Comisiei stabileşte, prin rezoluţie, termenul la care se va dezbate sesizarea de retragere, dispunând totodată:
a) solicitarea punctului de vedere al autorităţilor competente cu privire la îndeplinirea condiţiilor legale privind retragerea cetăţeniei;
b) invitarea persoanei care a formulat sesizarea, precum şi a oricărei persoane care ar putea da informaţii utile soluţionării cererii;
c) citarea persoanei în cauză la domiciliul cunoscut sau, dacă acesta nu se cunoaşte, prin publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a. Citarea persoanei are loc cu cel puţin 6 luni înainte de termenul fixat pentru dezbaterea sesizării.
(3) La termenul stabilit pentru dezbaterea sesizării, Comisia verifică îndeplinirea condiţiilor necesare retragerii cetăţeniei române. Aceasta audiază persoanele citate potrivit alin. (2) lit. b), precum şi persoana în cauză. Lipsa persoanei legal citate nu împiedică desfăşurarea procedurilor de retragere a cetăţeniei române.
(4) În cazul în care constată îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea condiţiilor legale de retragere a cetăţeniei române, Comisia va propune preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, printr-un raport motivat, aprobarea retragerii cetăţeniei române sau, după caz, respingerea sesizării.
(5) Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, emite ordinul de retragere a cetăţeniei române, respectiv de respingere a sesizării de retragere a cetăţeniei, în cazul în care constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.
(6) Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de admitere sau de respingere a sesizării de retragere a cetăţeniei se comunică persoanei în cauză, precum şi persoanei care a făcut sesizarea, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(7) Ordinul poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la secţia de contencios administrativ a curţii de apel de la domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului. Dacă solicitantul nu are domiciliul sau reşedinţa în România, ordinul poate fi atacat, în acelaşi termen, la Secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti. Hotărârea curţii de apel este definitivă şi irevocabilă.
(8) Pierderea cetăţeniei române prin retragere are loc la data emiterii ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de aprobare a retragerii cetăţeniei române.
Deci, temei legal pentru inițiativa celor de la Consiliul Unirii există, doar că ei, sărmanii, nu ar trebui să aștepte ajutorul “unor deputați români”, iar lista respectivă nu trebuie să ajungă în Parlament, ci trebuie prezentată Autorității Naționale pentru Cetățenie. Deh, detalii.