303

E prea devreme să ştergem Europa de pe hartă


Forţa economică nu e singurul criteriu definitoriu pentru o putere mondială.
Ceea ce contează este modul în care sistemele politice reacţionează la noile crize. Din acest punct de vedere, Uniunea Europeană încă are şanse, este convins istoricul şi jurnalistul Dirk-Jan van Baar, în unul dintre cele mai influente cotidiene olandeze, „De Volkskrant”, citat de www.presseurop.eu.
 
Anul 2011 prezintă toate caracteristicile pentru a rămâne în istorie ca un an catastrofal; în plus, Statele Unite şi Europa riscă să intre în colaps din cauza propriilor datorii. Prin urmare, nu este surprinzător că numeroşi observatori sensibili la spiritul vremurilor anticipează sfârşitul celor patru secole de dominaţie occidentală şi văd cum soarele începe să se ridice în Extremul Orient. Atitudinea preşedintelui american merge în acest sens: el doreşte ca SUA să facă mai întâi ordine în economia naţională, înainte de a se implica în noi intervenţii externe. În timp ce omul cel mai puternic al planetei apreciază că Washingtonul şi-a fixat obiective prea mari, el tinde să fie de acord că America suferă de „supraextindere imperială”, idee exprimată de istoricul Paul Kennedy în 1987, în cartea „Ascensiunea şi decăderea marilor puteri. Transformări economice şi conflicte militare din 1500 până în 2000”.
 
(…) Paul Kennedy este un istoric pentru care factorii economici prevalează şi care acordă o mai mică importanţă forţei ideilor şi „personalităţilor marcante”. Dar acestea nu sunt criterii bune pentru evaluarea declinului puterilor pe plan global. Dacă liderii sovietici n-ar fi decis ei înşişi să cedeze presiunilor în anii 1980, Zidul Berlinului probabil ar fi continuat să existe. Dacă Reagan şi Thatcher nu s-ar fi opus începând din 1980 influenţei sovietice în creştere, Kremlinul probabil că ar fi continuat politica forţei…
 
Ţinând cont de experimente şi de inovaţii, deocamdată este prematur să abandonăm ideea proiectului european. Prin introducerea monedei euro şi prin procesul de extindere a UE spre Est, niciun continent nu a mai suferit o asemenea transformare transfrontalieră în ultimul deceniu şi este normal ca o astfel de evoluţie să aibă inclusiv eşecuri şi să se confrunte cu probleme. Dar rămâne un succes faptul că moneda euro a fost introdusă cum era prevăzut şi că zona euro nu s-a destrămat în pofida problemei datoriilor suverane, problemă a cărei amploare nu fusese anticipată decât de puţini experţi.
 
Acest lucru demonstrează că Europa dispune de o putere politică mult mai mare decât cea care i se atribuie în general. Cred că, pe fondul situaţiei financiare complicate, actuala criză conduce la o solidaritate europeană (involuntară) pe care nu am mai văzut-o până acum şi care va fi cu greu reversibilă. Lideri europeni ca Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy, precum şi Banca Centrală Europeană dau dovadă, improvizând, de o impresionantă capacitate de înţelegere într-un domeniu încă neexplorat. Presa însă îi percepe diferit din dorinţa de contabilizare a rezultatelor şi de criticare în mod sistematic a liderilor politici. Eu cred că politicienii nu pot fi judecaţi când sunt cu picioarele în mlaştină, cum se întâmplă în acest moment.
 
Desigur că toate lucrurile pot merge spre rău, iar cooperarea transatlantică a avut şi perioade mai bune. În Orient, mecanismele de pacificare europene nu existau şi sunt de dorit. Şi dacă e adevărat că Asia - care încă e afectată de numeroase catastrofe şi încă nu a trecut testul autonomiei durabile - va avea un viitor strălucit, atunci se va dezvolta doar în cadrul unei economii globale construită pe baza ideilor occidentale. Din acest punct de vedere, trebuie să fii extrem de sceptic pentru a continua să crezi în declinul Occidentului.
 
timpul
 
0