Satul în care e Crăciun 365 de zile pe an
Oamenii din Crăciun, raionul Cantemir, sunt mândri că trăiesc în singura localitate din Republica Moldova care poartă numele Sărbătorii Nașterii Domnului.
Ţăranii se pregătesc pentru această zi un an întreg, mai ales că atunci e şi hramul satului. Nu contează câte sacrificii fac pentru asta.
Miercuri, când am fost în localitate, drumul de la Chişinău până la Cantemir era plin de noroi. O ceaţă lăptoasă puse stăpânire pe toată zona de Sud. Satul Crăciun însă părea parcă rupt dintr-o poveste. Acolo tocmai căzuse prima zăpadă. Toată lumea se bucura de neaua care s-a aşternut peste cătunul lor.
Crăciunenii sărbătoresc hramul de Crăciun fiindcă, spun ei, în acea zi a fost întemeiată localitatea lor. Oamenii povestesc că primele case au apărut aici prin anii 1900. Parascovia Radu, o femeie de 73 de ani, zice că istoria apariţiei cătunului o ştie de când era cât masa, de la bătrânii din sat. „În acele vremuri în familii erau mulţi copii. Şi, când unul dintre flăcăi se însura, trebuia să-şi întemeieze propria gospodărie. Un suflet în plus în casă era o mare povară. Într-un an mai multe familii tinere au primit locuri de casă în această zonă. Erau oameni din Cârpeşti, Lingura, Baimaclia. Băieţii au construit căsuţe mici, bordeie, şi s-au mutat aici de Crăciun", înşiruie povestea mătuşa Paşa. „Locul unde trăiau nu avea nume. Când plecau în alte părţi, erau întrebaţi de unde sunt şi nu ştiau ce să răspundă. Atunci primii locuitori s-au gândit să pună satului numele Crăciun, de la perioada anului când s-au mutat pe aceste locuri", adaugă bătrâna.
Unii cred însă că localitatea a fost numită în cinstea unui boier a cărui moşie se întindea pe aici. Cu toate acestea, în cătun nu este nicio persoană care ar purta acest nume. Cele mai răspândite sunt Dănălachi, Portariu, Voicu, Vişan şi Voinu.
PORCUL VASEA, GATA DE SACRIFICAT
Indiferent care o fi adevăratul motiv al toponimicului localităţii, oamenii se pregătesc de Crăciun ca de cea mai mare sărbătoare din an. Moş Mitea Saviţchi a crescut un an întreg un porc care a ajuns până la 120 de kilograme. Gospodarul se pregăteşte să-l taie înainte de Crăciun. Ştiind că animalului i se apropie sorocul, moşul e mult mai blând cu acesta. „Vasea, lasă că totul va fi bine", îl încurajează el pe godac, gâdilindu-l sub bărbie.
ÎNCEARCĂ SĂ UITE DE PROBLEME
Nevastă-sa Dochia, de 73 de ani, ar vrea să meargă la hora de a doua zi de Crăciun, dar nu o mai ţin picioarele. Acum se mişcă greu, sprijinindu-se în două cârje. „Moşneagul e mai vioi. El se duce la magazin, aduce apă", spune ea resemnată. Bătrâna e de baştină din satul Ţiganca, dar a revenit la Crăciun, unde s-a născut maică-sa. Despre satul ei are de spus doar vorbe bune. O doare că fetele i-au plecat de-acasă. Cele două fiice şi-au luat şi familiile în Europa. Mătuşa Dochia se bucură însă că acolo unde sunt o duc mai bine ca în Moldova.
În Crăciun doar persoanele care au rude peste hotare se laudă că trăiesc bine. Ceilalţi îşi câştigă bucăţica de pâine cu mari sacrificii. Vera Vişan este infirmieră la punctul medical şi primeşte lunar un salariu de 350 de lei. Spune că dacă ar fi plecat în Europa, cum au făcut mai multe femei din sat, celor patru copii pe care îi are le-ar fi fost mult mai bine. „Am rămas acasă fiindcă bărbatul mi-a spus că dacă mă duc nu mai am drum înapoi", spune femeia împăcată cu acest gând.
CĂTUNUL DIN CARE PLEACĂ OAMENII
La Crăciun sunt doar 78 de case şi o populaţie de circa 300 de oameni. Acest sat are tradiţii frumoase de iarnă, care, din păcate, în ultimi ani se pierd. Este unicul sat din Moldova cu această denumire şi care îşi sărbătoreşte hramul în Ziua Naşterii Domnului. În ultimii ani, populaţia şi aşa redusă la număr, a descrescut și mai mult. Cel puţin jumătate din femei au plecat la munci peste hotare. Singurele instituţii publice rămase sunt magazinul şi grădiniţa, frecventată de 27 de copii. Tinerii se plâng că nu au parte de nimic aici în afară de muncile agricole.
point.md