Document: Planul secret al Germaniei pentru a controla Europa
Un document al Ministerului de Externe al Germaniei vorbeşte despre necesitatea ca cele mai puternice economii din Europa, în frunte cu cea a nemţilor, să poată controla ţările care se confruntă cu probleme economice.
Documentul oficial confidenţial, obţinut de The Telegraph, pune bazele mecanismului de transformare a Uniunii Europene într-o uniune de stabilitate, în primă fază, urmată apoi de o uniune politică, care ar urma să aducă rezolvarea crizei datoriilor.
Mecanismul European de Stabilitate (ESM), un mecanism de bailout pe care Europa ar fi trebuit să îl lanseze în 2014, ar urma să fie pus în funcţiune până la sfârşitul anului viitor. Mai mult, mecanismul ar trebui să arate mai mult ca un FMI european.
Planul stipulează că vor fi patru ţări cu capacitatea de a controla politicile economice şi fiscale ale colegelor din UE: Germania, Finlanda, Austria şi Olanda. Comisia Europeană ar urma să impună statelor membre ţinte bugetare, şi dacă acestea vor fi încălcate, atunci vor fi urmate de sancţiuni automate. Dacă statele nu se supun cerinţelor de la centru în repteate rânduri, acestea vor ajunge în faţa Curţii Europene de Justiţie.
Cele patru ţări care vor deţine puterea în Europa, din care Germania se detaşează ca cea mai mare putere economică şi politică, vor putea impune sancţiuni, care vor merge de la amenzi la pierderea suvernităţii, cel puţin în ceea ce înseamnă deciziile bugetare. De altfel, ţările care primesc sau au primit bailouturi îşi vor pierde în mod clar dreptul de a controla bugetul de stat.
Germania este una dintre ţările care au avut cel mai mult de câştigat de pe urma monedei unice. Datele Eurostat arată că Germania avea un excedent comercial de 40,3 miliarde de euro în 1999 cu ţările UE. În 2007, excedentul a ajuns la 126,5 miliarde euro, înainte să scadă la 109 miliarde în 2008 pe fondul încetinirii economiei mondiale. Doar Olanda depăşeşte Germania în acest clasament, cu 152 miliarde de euro excedent în 2008, însă ţara are un oarecare statut de paradis fiscal.
Aşa cum Money.ro scria aici şi aici, costurile ruperii uniunii monetare ar fi imense pentru Germania. În cazul în care Germania se întoarce la marcă, întreaga economie ar trece printr-o convulsie majoră. Moneda s-ar aprecia rapid şi puternic, datoria publică exprimată în euro va fi mult mai ieftin de plătit în noua monedă, şi creditorii internaţionali ar suferi pierderi uriaşe. Cei care au bani în fonduri de pensii, spre exemplu, care la rândul lor au banii investiţi în toată Europa, vor fi plătiţi în euro (dacă moneda va mai exista) ori în alte monede, substanţial mai slabe decât marca şi vor înregistra pierderi semnificative. Cei care sunt aproape de vârsta pensionării nu ar mai avea timp să îşi refacă averea. Pe de altă parte, cei care aveau datorii în euro contractate în afara ţării vor plăti mult mai puţin cu ajutorul mărcilor puternice. În acelaşi timp, ţara va înregistra o pierdere puternică a competitivităţii pe plan internaţional sub noua monedă, în timp ce ţările periferice, care trec printr-o devalorizare puternică, vor avea de câştigat din acest punct de vedere.
Analiştii UBS estimează că în cazul Germaniei costurile ruperii de Zona euro ar putea ajunge la 6.000-8.000 de euro per capita. Asta înseamnă pierderi de 20-25% din PIB în primul an. Apoi, recapitalizarea sistemului bancar ar mai aduce cheltuieli de 3.500-4.500 de euro în anii următori ruperii de Uniune.
Cu toate aceste, declaraţiile oficialilor germani de până acum arată Germania a trasat o limită la care nu pare dispusă, cel puţin pentru moment, să renunţe. Guvernatorul Bundesbank, ministrul de finanţe sau cancelarul au declarat în repetate rânduri că nu vor accepta ideea ca Banca Centrală Europeană să fie transformată în finanţator de ultimă instanţă şi să tipărească bani şi să-i dea unor ţări precum Italia sau Spania, care să-i folosească pentru a-şi onora obligaţiile de plată. Intervenţia BCE este văzută de mulţi economişti ca fiind ultima care mai poate cumpăra timp pentru ca Zona euro să-şi pună finanţele în regulă.
http://www.money.ro/document--planul-secret-al-germaniei-pentru-a-controla-europa_1163146.html
Documentul oficial confidenţial, obţinut de The Telegraph, pune bazele mecanismului de transformare a Uniunii Europene într-o uniune de stabilitate, în primă fază, urmată apoi de o uniune politică, care ar urma să aducă rezolvarea crizei datoriilor.
Mecanismul European de Stabilitate (ESM), un mecanism de bailout pe care Europa ar fi trebuit să îl lanseze în 2014, ar urma să fie pus în funcţiune până la sfârşitul anului viitor. Mai mult, mecanismul ar trebui să arate mai mult ca un FMI european.
Planul stipulează că vor fi patru ţări cu capacitatea de a controla politicile economice şi fiscale ale colegelor din UE: Germania, Finlanda, Austria şi Olanda. Comisia Europeană ar urma să impună statelor membre ţinte bugetare, şi dacă acestea vor fi încălcate, atunci vor fi urmate de sancţiuni automate. Dacă statele nu se supun cerinţelor de la centru în repteate rânduri, acestea vor ajunge în faţa Curţii Europene de Justiţie.
Cele patru ţări care vor deţine puterea în Europa, din care Germania se detaşează ca cea mai mare putere economică şi politică, vor putea impune sancţiuni, care vor merge de la amenzi la pierderea suvernităţii, cel puţin în ceea ce înseamnă deciziile bugetare. De altfel, ţările care primesc sau au primit bailouturi îşi vor pierde în mod clar dreptul de a controla bugetul de stat.
Germania este una dintre ţările care au avut cel mai mult de câştigat de pe urma monedei unice. Datele Eurostat arată că Germania avea un excedent comercial de 40,3 miliarde de euro în 1999 cu ţările UE. În 2007, excedentul a ajuns la 126,5 miliarde euro, înainte să scadă la 109 miliarde în 2008 pe fondul încetinirii economiei mondiale. Doar Olanda depăşeşte Germania în acest clasament, cu 152 miliarde de euro excedent în 2008, însă ţara are un oarecare statut de paradis fiscal.
Aşa cum Money.ro scria aici şi aici, costurile ruperii uniunii monetare ar fi imense pentru Germania. În cazul în care Germania se întoarce la marcă, întreaga economie ar trece printr-o convulsie majoră. Moneda s-ar aprecia rapid şi puternic, datoria publică exprimată în euro va fi mult mai ieftin de plătit în noua monedă, şi creditorii internaţionali ar suferi pierderi uriaşe. Cei care au bani în fonduri de pensii, spre exemplu, care la rândul lor au banii investiţi în toată Europa, vor fi plătiţi în euro (dacă moneda va mai exista) ori în alte monede, substanţial mai slabe decât marca şi vor înregistra pierderi semnificative. Cei care sunt aproape de vârsta pensionării nu ar mai avea timp să îşi refacă averea. Pe de altă parte, cei care aveau datorii în euro contractate în afara ţării vor plăti mult mai puţin cu ajutorul mărcilor puternice. În acelaşi timp, ţara va înregistra o pierdere puternică a competitivităţii pe plan internaţional sub noua monedă, în timp ce ţările periferice, care trec printr-o devalorizare puternică, vor avea de câştigat din acest punct de vedere.
Analiştii UBS estimează că în cazul Germaniei costurile ruperii de Zona euro ar putea ajunge la 6.000-8.000 de euro per capita. Asta înseamnă pierderi de 20-25% din PIB în primul an. Apoi, recapitalizarea sistemului bancar ar mai aduce cheltuieli de 3.500-4.500 de euro în anii următori ruperii de Uniune.
Cu toate aceste, declaraţiile oficialilor germani de până acum arată Germania a trasat o limită la care nu pare dispusă, cel puţin pentru moment, să renunţe. Guvernatorul Bundesbank, ministrul de finanţe sau cancelarul au declarat în repetate rânduri că nu vor accepta ideea ca Banca Centrală Europeană să fie transformată în finanţator de ultimă instanţă şi să tipărească bani şi să-i dea unor ţări precum Italia sau Spania, care să-i folosească pentru a-şi onora obligaţiile de plată. Intervenţia BCE este văzută de mulţi economişti ca fiind ultima care mai poate cumpăra timp pentru ca Zona euro să-şi pună finanţele în regulă.
http://www.money.ro/document--planul-secret-al-germaniei-pentru-a-controla-europa_1163146.html