Greceanîi, PCRM, Siberia şi... cacao / NEGRU
Toată lumina reflectoarelor concentrându-se asupra lui Igor Dodon, ne scapă imaginea celorlalte două persoane, care au părăsit împreună cu el fracţiunea PCRM. Rolul lui Greceanîi şi Abramciuc nu este mai puţin interesant şi important în această istorie, care poate fi intitulată „alegerea celui de al patrulea preşedinte al RM”. Putem presupune că Abramciuc a profitat de o şansă de a da viaţă partidului său născut mort, Partidul Socialiştilor, al cărui preşedinte de onoare este. Dar de ce a fugit „mireasa” PCRM, candidatul permanent la preşedinţie, cea care până acum părea umbra lui Voronin, mâna sa „tehnocrată”? Din cauza că a preferat-o pe „Zina”, Voronin l-a pierdut pe Marian Lupu, care, după campania electorală din 5 aprilie 2009, îşi potrivea „căciula” prezidenţială. Şi, odată cu el, PCRM a pierdut majoritatea în Parlamentul RM.
Mutarea candidaturii
Din informaţia de care dispunem până acum, putem deduce că Zinaida Greceanîi i s-a alăturat lui Dodon fiindcă i s-a promis că va fi aleasă preşedinte al RM. Ea salvează RM de la alegeri anticipate, mutându-şi „candidatura” de la PCRM la AIE. Mişcarea, discutabilă din punct de vedere etic, nu este una improvizată; într-un interviu acordat ziarului „Timpul”, la începutul toamnei, ea sugera că ne aşteaptă evenimente „interesante”. Ca şi Dodon, Greceanîi nu se grăbeşte să facă lumină asupra tuturor motivelor care au determinat-o să se desprindă de comunişti. Conotaţia etică a demersului său poate fi pozitivă sau negativă în funcţie de cum va proceda în continuare. Se crede ea născută preşedintă sau admite că există şi alţi candidaţi merituoşi? Este ea dispusă să voteze doar pentru propria candidatură sau şi pentru altcineva? Deocamdată nu avem răspuns la aceste întrebări. Să sperăm că în spatele aparentei sale modestii nu se ascunde decât dorinţa de a scoate RM din impasul politic, în care a nimerit din cauza că PCRM doreşte alegeri anticipate. Doar în acest caz efortul ei merită toată lauda.
Cine este Greceanîi?
În mod paradoxal, deşi a fost prim-ministru pe parcursul mai multor ani, noi nu cunoaştem cine este şi cum gândeşte Zinaida Greceanîi. Din interviul menţionat mai sus „transpare” o persoană care nu are capacitatea să se rupă de lanţurile identitare cu care ne-a legat Rusia de piciorul său, şi care nu conştientizează profunda imoralitate în a defila cu simboluri pătate de sângele milioanelor de victime, printre care au fost şi părinţii ei.
Mai există şi episodul cu evenimentele din 7 aprilie 2009, când ea a ameninţat mamele că va trage în copii, dacă nu îi vor ţine acasă. După ce a permis distrugerea sediilor preşedinţiei şi parlamentului, după ce a privit impasibilă omorârea lui Valeriu Boboc şi torturarea sutelor de tineri în comisariatele de poliţie, avertismentul ei de atunci părea o inutilă şi cinică manifestare de violenţă şi brutalitate. Pe chipul ei din acea perioadă era întipărită obedienţa şi complicitatea.
Există declaraţia lui Dodon precum că grupul lor nu îl va vota în nici un caz pe Lupu. Înseamnă aceasta că Greceanîi va vota numai pentru Greceanîi? Dacă e aşa, ieşirea ei din PCRM nu costă decât nişte arginţi.
Cea de ieri şi cea de azi
Greceanîi de ieri şi cea de azi sunt, din punct de vedere politic, persoane nu numai diferite, dar şi aproape incompatibile. Fiind un candidat adecvat, cel mai bun, din partea PCRM, ea nu mai este la fel părăsindu-l. Deşi dobândeşte o altă calitate, aceasta este insuficientă, deoarece exigenţa faţă de un candidat necomunist este alta, mai mare, decât faţă de un candidat comunist. În noile condiţii, ea ar face bine dacă nu ar pretinde la postul de preşedinte, dacă s-ar retrage. Nu neapărat în folosul lui Lupu, după cum insistă în mod interesat Ghimpu. Dar în folosul altcuiva a cărui alegere nu va provoca atâtea controverse. Ca profesionist în domeniul finanţelor, pe care o elogiază şi ex-premierul Ion Sturza, ea îşi poate găsi loc în guvern. Astfel ea ar demonstra că nu ascunde ambiţii monstruoase şi că e ghidată doar de interesul naţional. Aceasta îi va spori şansele pe viitor.
xxxx
PS: Din acelaşi interviu acordat jurnalistului Pavel Păduraru aflu că Zinaida Greceanîi s-a născut în Siberia, regiunea Tomsk. Fratele meu, Gheorghe Negru, la fel, s-a născut în regiunea Tomsk. S-ar putea chiar să ne fi întâlnit cu Zinaida Greceanîi în casa lor, dacă tatăl ei este Petru Bujor şi familia lor a locuit în localitatea Asino, de pe malul râului Ciulîm. Pe la sfârşitul lui septembrie 1960, călătorind, împreună cu tatăl meu, dinspre Tomsk spre Pîşkino-Troiţkoe, unde locuiam atunci, am înnoptat la Asino, în casa lui Petru Bujor, cu care tata era în relaţii de prietenie. Că tatăl Zinaidei Greceanîi se numea Petru Bujor ştiu din reportajul colegei noastre, Marina Liţa, de la JURNAL de Chişinău, realizat în satul de baştină al deputatei, după ce fusese înaintată de PCRM la postul de preşedinte. Din păcate, tatăl meu murise în martie 2009 şi nu mai puteam preciza dacă e vorba despre acelaşi Petru Bujor, pe care îl vizitasem împreună la Asino. Nu este exclus că erau mai mulţi Petru Bujor deportaţi în regiunea Tomsk, de aceea vorbesc la modul prezumtiv. De ce mi s-a întipărit în minte acea singulară vizită la prietenul tatălui meu, aşa încât o ţin minte după 50 de ani? Explicaţia e foarte simplă: acolo descoperisem că, în afară de cartofi, pâine, lapte şi ceai, pe lume mai există şi cacao. Pentru prima dată în copilăria mea, marcată, după cum am spus şi cu alte ocazii, de o permanentă stare de foame, am fost ospătat cu un pahar de cacao cu lapte, şi mi se păruse că nu exista pe lume ceva mai gustos. Dacă era acel Petru Bujor pe care l-am cunoscut şi al cărui nume a fost rostit de atâtea ori în casa noastră, el cu siguranţă s-ar fi întristat de faptul că ascultătoarea sa fiică s-a întovărăşit cu comuniştii. Justificările pe care le-a încercat în interviu nu ţin. Dacă nu s-au dezis de Lenin, comuniştii din PCRM nu se deosebesc de cei din PCUS. Parafrazându-l pe Olavo de Carvalho, dând mâna cu un comunist, dai mâna cu un criminal sau cu un viitor criminal.
jurnal