Despre "narodul" moldovenesc...
Miron Costin: De neamul moldovenilor...
"Predoslovie, adeca cuvantare dintai de descalecatul tarai cel dintai si a neamului moldovenescu
Catre cititoriu
Inceputul taralor acestora si neamului moldovenescu si muntenescu si cati sunt si in Tarile Unguresti cu acest nume, romani si pana astazi, de unde suntu si de ce semintie, de cand si cum au dascalecat, aceste parti de pamantu, a scrie, multa vreme la cumpana au statut sufletul nostru. Sa inceapa osteneala aceasta, dupa atata veci de la discalecatul taralor cel dintai de Traian imparatul Ramului, cu cateva sute de ani peste mie trecute, sa sparie gandul. A lasa iaras nescris, cu mare ocara infundat neamul acesta de o seama de scriitori, ieste inimii durere.
Biruit-au gandul sa ma apucu de aceasta truda, sa scot lumii la vedere felul neamului, din ce izvor si semintie suntu lacuitorii tarai noastre, Moldovei si Tarai Muntenesti si romanii din Tarile Unguresti, cum s-au pomenit mai sus, ca toti un neam si o data discalecati suntu, de unde suntu veniti stramosii loru pre aceste locuri, supt ce nume au fostu intai la discalecatul lor si de candu s-au osebit si au luat numele cest de acum, moldovan si muntean, in ce parte de lume ieste Moldova, hotarale ei pan unde au fostu intai, ce limba tin si pan-acum, cine au lacuit mai nainte de noi pe acestu pamantu si supt ce nume, scot la stirea tuturoru, carii voru vrea sa stie neamul tarilor acestora.
Dzice-va nestene: prea tarziu ieste; dupa sutele de ani cum sa voru putea sti povestile adevarate, de atatea vacuri? Raspunzu: Lasat-au puternicul Dumnezeu iscusita oglinda mintii omenesti, scrisoarea, dintru care, daca va nevoi omul, cele trecute cu multe vremi le va putea sti si oblici.
......................................
Indemnatu-m-au mai multu lipsa de stiinta inceputului acestii tari, de descalicatul ei cel dintai, toate alte tari stiindu inceputurile sale. Laud osardiia raposatului Urechie vornicul, carile au facut de dragostea tarai letopisetul sau, insa acela de la Dragos-voda, de discalicatul cel al doilea al tarai acestiia din Maramorosu scrie. Iara de discalicatul cel dintai cu romani, adeca cu ramleni, nimica nu pomeneste, numai amelita la un loc, cum ca au mai fostu tara o data discalicata si s-au pustiit de tatari."
"Iara ieste altul, de neamul sau leah, Iane Zamovschii, care orbu navaleste, zicandu ca nu suntu moldovenii, nici muntenii din ramleni, ci trecandu pre aicea, pre aceste locuri, Traianu-imparatul si lasandu slujitori de paza, au apucat o sama de dachi limba ramleneasca. Vei vedea apoi si a cuvintelor lui raspunsul si ocara, nu de la mine, ci de la istoricii, povatile mele, la randul sau."
"Cap. I - de Italia
Toate lucrurile, daca sa incep a spune din ceputul sau, mai lesne sa inteleg. Si neamul moldovenilor fiindu dintru o tara care sa chiama Italiia, de Italiia si de Imparatiia Ramului, a cariia imparatii scaunul, orasul Ramul, in dricul Italiei ieste, a pomeni intai ne trage randul. Tara Italiei, de aicea de la noi, dreptu spre apusul soarelui ieste, nu asa departata de tara noastra, ca de la Belgradul carile il stim mai toti ca ieste pe Dunare, unde cade apa Savei in Dunare, nigutatoreste mergandu, cale de 30 zile ieste pana la Vinetiia si Vinetiia ieste pre pamantul Italiei.
..........................................................................................................
Aceia tara ieste acum scaunul si cuibul a toata dascaliia si invatatura, cum era intr-o vreme la greci Athina, acum Padova la Italiia, si de alte iscusite si trufasa mestersuguri.
Ieste Italiia mai vechie decat Roma, adeca Ramul, si Imparatiia Ramului, care s-au urzitu in Tara Italiei dupa ce au nemeritu de la Troada Antenor si Enea, din carii, Antenor Vinetiia si olatelor ei, iara Enea Ramului si imparatiei lui incepatori si radacina suntu.
Numele Italiei ieste vechiu, la toate istoriile cele vechi latinesti, de pe Ital, craiul lor. Nemtii italiianului zic valios si noao, moldove-nilor si muntenilor, iar asa valios; frantozii italiianului valashos, noao si muntenilor valashos; lesii italianului vloh, iara noao volosin, iara muntenilor acum s-au luat lesii dupa apa Oltului si au mai adaos tiparnicii lor o slova: M, de le zicu molteni, adeca olteanu; ungurii italianului: olasu, iara moldoveanului si munteanului olah. Si Tarii Italiei lesii zic Vlosca Zemlea, adeca Tara Vlohului, iara tarai noastre: Volosca Zemlea.
Cauta-te dara acum, cetitoriule, ca intr-o oglinda si te priveste de unde esti, lepadandu de la tine toate celelalte basne, cate unii au insemnatu de tine, din nestiinta rataciti, altii din zavistie, care din lume intre neamuri n-au lipsitu niciodata, altii de buiguite scripturi si desarte. Iara nu numai numele acesta, precum ai inteles ca ieste tot unul, la toate tarile, si al tau si Italiei, precum vei intelege si mai pre largu, la capul deosebi de numele acestor tari, ca si turcii si grecii ne zic vlah, ce si dintr-altele te vei cunoaste: obiceiuri, hire, graiul si pana astazi, ca esti dreptu vloh, adeca italiian si ramlean."
- Istoricul rus V. Kliucevski (1841-1911) scria negru pe alb „S-au întreprins două încercări de a elibera creştinii, a grecilor în Morea şi a românilor în Moldova şi Valahia”
- Cărturarul rus Porfirii Uspenski scria în anul 1846 despre „un diacon venit din Basarabia care ştia româneşte şi ruseşte”.
- În anul 1859, S. Palauzov publica un volum cu titlul „Principatele române Valahia şi Moldova”, în care scria „în spaţiul dintre albiile Tisei şi Nistrului locuieşte o masă compactă de populaţie, al cărei nume autohton a fost divizat de etnografii locali în câteva denumiri locale (…). Poporul acesta numeşte pământul populat de el Ţara Românească, considerându-se popor român”.
- Academicianul rus Evgheni Evstigneevici Golubinski publica în 1871 la Moscova volumul „Curs scurt al istoriei bisericilor ortodoxe bulgară, sârbă şi română sau moldo-valahă” – istoricul rus considera bisericile din fostele state Valahia şi Moldova ca fiind una singură, biserica română. Tot Golubinski scria în acelaşi volum: „În afară de principatele Valahia şi Moldova, românii populează Basarabia noastră rusească, provinciile austriece Bucovina, Transilvania, Banat şi Ungaria de Est, precum şi colţul de nord-est al principatului Serbia” – o cât se poate de clară descriere a arealului locuit de români până în ziua de azi.
- Geograful P. Bloh scria într-un manual de geografie al Imperiului Rus că „românii, adică moldovenii şi valahii, reprezintă masa principală a populaţiei Basarabiei şi a coloniei vecină cu dânsa, anume gubernia Herson”.
- Academicianul rus Lev Semionovici Berg scria şi el că „Moldovenii sunt românii care locuiesc în Moldova, Basarabia şi în guberniile Podolsk şi Herson”. Istoricul sovietic K. Porski scria în 1924: „deşi există o oarecare diferenţă între tipurile de români care trăiesc printre sau în vecinătate cu neamurile slave şi românii care au venit în contact permanent cu maghiarii sau germanii, această diferenţă este neînsemnată şi nu dezechilibrează unitatea tipului de român”.
"Predoslovie, adeca cuvantare dintai de descalecatul tarai cel dintai si a neamului moldovenescu
Catre cititoriu
Inceputul taralor acestora si neamului moldovenescu si muntenescu si cati sunt si in Tarile Unguresti cu acest nume, romani si pana astazi, de unde suntu si de ce semintie, de cand si cum au dascalecat, aceste parti de pamantu, a scrie, multa vreme la cumpana au statut sufletul nostru. Sa inceapa osteneala aceasta, dupa atata veci de la discalecatul taralor cel dintai de Traian imparatul Ramului, cu cateva sute de ani peste mie trecute, sa sparie gandul. A lasa iaras nescris, cu mare ocara infundat neamul acesta de o seama de scriitori, ieste inimii durere.
Biruit-au gandul sa ma apucu de aceasta truda, sa scot lumii la vedere felul neamului, din ce izvor si semintie suntu lacuitorii tarai noastre, Moldovei si Tarai Muntenesti si romanii din Tarile Unguresti, cum s-au pomenit mai sus, ca toti un neam si o data discalecati suntu, de unde suntu veniti stramosii loru pre aceste locuri, supt ce nume au fostu intai la discalecatul lor si de candu s-au osebit si au luat numele cest de acum, moldovan si muntean, in ce parte de lume ieste Moldova, hotarale ei pan unde au fostu intai, ce limba tin si pan-acum, cine au lacuit mai nainte de noi pe acestu pamantu si supt ce nume, scot la stirea tuturoru, carii voru vrea sa stie neamul tarilor acestora.
Dzice-va nestene: prea tarziu ieste; dupa sutele de ani cum sa voru putea sti povestile adevarate, de atatea vacuri? Raspunzu: Lasat-au puternicul Dumnezeu iscusita oglinda mintii omenesti, scrisoarea, dintru care, daca va nevoi omul, cele trecute cu multe vremi le va putea sti si oblici.
......................................
Indemnatu-m-au mai multu lipsa de stiinta inceputului acestii tari, de descalicatul ei cel dintai, toate alte tari stiindu inceputurile sale. Laud osardiia raposatului Urechie vornicul, carile au facut de dragostea tarai letopisetul sau, insa acela de la Dragos-voda, de discalicatul cel al doilea al tarai acestiia din Maramorosu scrie. Iara de discalicatul cel dintai cu romani, adeca cu ramleni, nimica nu pomeneste, numai amelita la un loc, cum ca au mai fostu tara o data discalicata si s-au pustiit de tatari."
"Iara ieste altul, de neamul sau leah, Iane Zamovschii, care orbu navaleste, zicandu ca nu suntu moldovenii, nici muntenii din ramleni, ci trecandu pre aicea, pre aceste locuri, Traianu-imparatul si lasandu slujitori de paza, au apucat o sama de dachi limba ramleneasca. Vei vedea apoi si a cuvintelor lui raspunsul si ocara, nu de la mine, ci de la istoricii, povatile mele, la randul sau."
"Cap. I - de Italia
Toate lucrurile, daca sa incep a spune din ceputul sau, mai lesne sa inteleg. Si neamul moldovenilor fiindu dintru o tara care sa chiama Italiia, de Italiia si de Imparatiia Ramului, a cariia imparatii scaunul, orasul Ramul, in dricul Italiei ieste, a pomeni intai ne trage randul. Tara Italiei, de aicea de la noi, dreptu spre apusul soarelui ieste, nu asa departata de tara noastra, ca de la Belgradul carile il stim mai toti ca ieste pe Dunare, unde cade apa Savei in Dunare, nigutatoreste mergandu, cale de 30 zile ieste pana la Vinetiia si Vinetiia ieste pre pamantul Italiei.
..........................................................................................................
Aceia tara ieste acum scaunul si cuibul a toata dascaliia si invatatura, cum era intr-o vreme la greci Athina, acum Padova la Italiia, si de alte iscusite si trufasa mestersuguri.
Ieste Italiia mai vechie decat Roma, adeca Ramul, si Imparatiia Ramului, care s-au urzitu in Tara Italiei dupa ce au nemeritu de la Troada Antenor si Enea, din carii, Antenor Vinetiia si olatelor ei, iara Enea Ramului si imparatiei lui incepatori si radacina suntu.
Numele Italiei ieste vechiu, la toate istoriile cele vechi latinesti, de pe Ital, craiul lor. Nemtii italiianului zic valios si noao, moldove-nilor si muntenilor, iar asa valios; frantozii italiianului valashos, noao si muntenilor valashos; lesii italianului vloh, iara noao volosin, iara muntenilor acum s-au luat lesii dupa apa Oltului si au mai adaos tiparnicii lor o slova: M, de le zicu molteni, adeca olteanu; ungurii italianului: olasu, iara moldoveanului si munteanului olah. Si Tarii Italiei lesii zic Vlosca Zemlea, adeca Tara Vlohului, iara tarai noastre: Volosca Zemlea.
Cauta-te dara acum, cetitoriule, ca intr-o oglinda si te priveste de unde esti, lepadandu de la tine toate celelalte basne, cate unii au insemnatu de tine, din nestiinta rataciti, altii din zavistie, care din lume intre neamuri n-au lipsitu niciodata, altii de buiguite scripturi si desarte. Iara nu numai numele acesta, precum ai inteles ca ieste tot unul, la toate tarile, si al tau si Italiei, precum vei intelege si mai pre largu, la capul deosebi de numele acestor tari, ca si turcii si grecii ne zic vlah, ce si dintr-altele te vei cunoaste: obiceiuri, hire, graiul si pana astazi, ca esti dreptu vloh, adeca italiian si ramlean."
- Istoricul rus V. Kliucevski (1841-1911) scria negru pe alb „S-au întreprins două încercări de a elibera creştinii, a grecilor în Morea şi a românilor în Moldova şi Valahia”
- Cărturarul rus Porfirii Uspenski scria în anul 1846 despre „un diacon venit din Basarabia care ştia româneşte şi ruseşte”.
- În anul 1859, S. Palauzov publica un volum cu titlul „Principatele române Valahia şi Moldova”, în care scria „în spaţiul dintre albiile Tisei şi Nistrului locuieşte o masă compactă de populaţie, al cărei nume autohton a fost divizat de etnografii locali în câteva denumiri locale (…). Poporul acesta numeşte pământul populat de el Ţara Românească, considerându-se popor român”.
- Academicianul rus Evgheni Evstigneevici Golubinski publica în 1871 la Moscova volumul „Curs scurt al istoriei bisericilor ortodoxe bulgară, sârbă şi română sau moldo-valahă” – istoricul rus considera bisericile din fostele state Valahia şi Moldova ca fiind una singură, biserica română. Tot Golubinski scria în acelaşi volum: „În afară de principatele Valahia şi Moldova, românii populează Basarabia noastră rusească, provinciile austriece Bucovina, Transilvania, Banat şi Ungaria de Est, precum şi colţul de nord-est al principatului Serbia” – o cât se poate de clară descriere a arealului locuit de români până în ziua de azi.
- Geograful P. Bloh scria într-un manual de geografie al Imperiului Rus că „românii, adică moldovenii şi valahii, reprezintă masa principală a populaţiei Basarabiei şi a coloniei vecină cu dânsa, anume gubernia Herson”.
- Academicianul rus Lev Semionovici Berg scria şi el că „Moldovenii sunt românii care locuiesc în Moldova, Basarabia şi în guberniile Podolsk şi Herson”. Istoricul sovietic K. Porski scria în 1924: „deşi există o oarecare diferenţă între tipurile de români care trăiesc printre sau în vecinătate cu neamurile slave şi românii care au venit în contact permanent cu maghiarii sau germanii, această diferenţă este neînsemnată şi nu dezechilibrează unitatea tipului de român”.