R. Moldova tinde să atingă rezultate reale pe drumul ei spre Europa. O mamă cu patru copii trăieşte de azi pe mâine în

9 Septembrie 2011.

În spatele vieţii urbane, prinsă între dilemele politice, modă, dezbateri, există o lume care „a îngheţat” în timp şi înfruntă o realitate în care mamele trăiesc cu odraslele lor în grajduri pentru vite, copiii de 13 ani muncesc cot la cot cu adulţii ca să ridice o căsuţă, în timp ce meniul zilnic al unei familii, pe timp de vară, este o bucată de pâine cu „nişte” roşii…
 
Vorbim de familia Parapir sau, mai bine zis, de Aliona Parapir din satul Buda, raionul Călăraşi, care, părăsită de soţ, a rămas cu cei patru copii ai lor pe drumuri, la propriu. Condiţiile amintite mai sus reflectă în totalitate modul de viaţă al acestei familii…


În timp ce R. Moldova tinde să atingă rezultate reale pe drumul ei spre Europa, o altă parte a societăţii din Moldova nu poate beneficia nici de standarde minime pentru o viaţă obişnuită, precum acoperiş deasupra capului, mâncare, hăinuţe pentru copii şi chiar apă potabilă.
 
Satul Buda, situat la doar 74 km de Chişinău şi la 11 km de Călăraşi, ar putea reprezenta un „model” în acest sens, arătând vizitatorilor o altă parte a problemelor cu care se confruntă ţărişoara noastră.

Întâmpinaţi de un grup de oameni la intrarea în localitate, am simţit scepticismul sătenilor faţă de oamenii străini care vin să îi viziteze, gând confirmat şi de dialogul auzit întâmplător dintre două femei - Viorica şi Elena: „Iar au venit de la Chişinău să ne aducă nişte boarfe, să ne asculte problemele, iar după aceasta pleacă şi uită de noi”.

Un roi de probleme.  
„Localitatea Buda nu are mai mult de 1200 de oameni, o treime dintre ei fiind de etnie romă”, ne-a informat asistentul social Minodora Bălan. Ştiind că trebuie să fie vizitaţi de „cineva” de la Chişinău, la Casa de Cultură a comunei Buda, aproape 30 de locuitori de etnie romă – mame cu copii, bătrâni, iar bărbaţi mai puţini, pentru că sunt plecaţi „peste graniţă” - s-au adunat în sală ca să-şi împărtăşească „of”-ul, cu speranţa că poate-poate cineva îi va ajuta cu altceva decât cu promisiuni deşarte sau cu proiecte - un cuvânt mai nou pentru ei, de care le tot spune noul primar, Lilian Gotcă.
Despre ce proiecte este vorba? Din spusele sătenilor, la cea mai mică ploaie, care se abate peste localitate, fântânile nu mai pot fi folosite, pentru că se umplu cu nămol şi, de asemenea, uliţele devin impracticabile. Primarul a intervenit şi a anunţat, în cadrul întâlnirii noastre, că în sat a fost pus la punct un proiect de construcţie a reţelei de apeduct, în coordonare cu Ministerul Mediului şi, în curând, oamenii vor beneficia de apă potabilă.
 
Trecând cu uşurinţă peste proiectul primarului, oamenii au ţinut să ne informeze despre alte probleme care „le macină sufletul”: n-au unde să muncească, nu au o grădiniţă în sat unde să-şi ducă copiii, iar elevii din gimnaziu sau liceu, după optimizarea şcolilor, fac naveta în satele vecine - Pârjolteni şi Horodişte.

Sunt nişte regrete, chiar dacă directorul şcolii din sat ne-a spus că elevii sunt asiguraţi cu transport gratuit. „De la începutul anului şcolar, suntem asiguraţi cu autobuz, iar elevii sunt tot timpul sub supraveghere. Copiii vor fi hrăniţi şi vor avea parte de ore de meditaţie, cu doar şase lei pe zi”.
 
Problema însă este alta, susţine directorul. „Copiii de etnie romă nu prea frecventează şcoala şi, doar după vreo două săptămâni de şcoală, nu mai vin deloc la lecţii”. De aceea a fost instituit programul de meditaţii, deoarece „noi ştim foarte bine că, atunci când elevul se duce acasă, niciunul dintre părinţi nu o să-şi impună copilul să deschidă cartea sau să pună mâna pe stilou”, a afirmat directorul.

În pofida acestor explicaţii, comunitatea romă din satul Buda a ţinut să ne declare, de fapt, că originea tuturor dificultăţilor din sat are legătură cu „clanul Alla Mircea şi Alla Vasile”, care „fac regula în sat şi le fac viaţa amară”.
 
Mai rău chiar, anume ei ne-au informat despre tragedia Alionei Parafir care, potrivit lor, a fost alungată din casa cumpărată de la Alla şi acum stă cu cei patru copii ai săi într-un grajd de vite al unei familii, la marginea satului.
Construiesc o colibă, ca să nu stea în grajdul vecinilor.  
Ajunşi la locul unde stă Aliona Parafir cu copiii, prima imagine surprinsă a fost băiatul mai mare, în vârstă de 13 ani, Radu, care căra piloni şi stoguri de paie pentru construcţia căsuţei lor. După aceea, am intrat în spaţiul „amenajat”, unde altădată fusese sălaşul animalelor şi mare ne-a fost uimirea să vedem un pat încropit din nişte lemne lângă un aragaz şi o butelie de gaz, la nici un metru distanţă, ochiurile geamului fiind acoperite cu pături. Ne-au zâmbit trist trei fetiţe mai mici, care stăteau cuminţi pe pat. Cea mai mică urmează să împlinească un an. Ea a stat şase luni cu picioruşele în ghips, după nişte complicaţii apărute la naştere, iar acum Aliona este fericită că a trecut peste aceste probleme de sănătate: „Copiii să fie sănătoşi, că celelalte le vom rezolva”, a mărturisit ea.

Întrebată unde este tatăl copiilor, Aliona a spus că a plecat acum un an în Italia şi nu a mai dat niciun semn… „M-a sunat deunăzi şi, aflând că construiesc casa asta cu copiii, mi-a spus: „Doamne ajută!”. Acesta a fost tot ajutorul lui. Dacă el nu vrea, eu nu-l pun cu de-a sila să trăiască cu noi. Eu zic bogdaproste că satul îmi dă o bucată de pâine şi o mână de ajutor”, zice resemnată femeia.
 
Trăieşte din mila satului.  
Aliona, împreună cu fiul mai mare, munceşte cu ziua la oamenii din sat. Un vecin îi mai dă nişte cartofi, altul nişte lemne pentru casă şi viaţa merge înainte, precum spune chiar ea.
Primarul satului Buda susţine că primăria i-a acordat Alionei 2.500 de lei pentru foile de ardezie, iar când a fost reparată clădirea primăriei, i-au dat uşile şi geamurile vechi, care erau într-o stare bună. „La momentul actual, oamenii din sat o ajută la construcţia şi lipitul casei, dacă aceasta poate fi numită casă”, zice primarul.

„Dumnezeu e mare”.  
Asta repetă Aliona când o întrebi cum a ajuns să fie alungată din casa ei. Zice că ea stă pe la vecini cu patru copii în braţe şi n-are un acoperiş deasupra capului din cauza celor din „clanul Alla” din sat. Ea se teme să vorbească prea multe despre ei, fiindu-i frică că o vor ucide. „Au venit la mine şi mi-au spus că mă bagă în portbagajul maşinii şi mă duc în pădure să mă spânzure, dacă mai spun ceva cuiva. Copiii mei se tem să se iasă în sat…”, ne-a şoptit ea.
Am decis să-l contactăm şi pe unul dintre membrii clanului învinuit. La rugămintea lui, nu-i vom divulga numele, însă ne-a spus că neînţelegerea dintre Aliona şi cei care au alungat-o din casă - de altfel, sunt rude - a pornit de la un furt, făcut de băiatul mai mare al Alionei. „Nimeni n-a alungat-o pe Aliona din casă, deşi ea trebuia să plătească 400 de dolari. A dat doar 2000 de lei, care, ulterior, i-au fost întorşi. Ea nu mai vrea să stea acolo, urmărind prin această metodă să atragă bani de la primărie şi să denigreze numele familiei Alla”, ne-a mărturisit sursa.

Conform spuselor sursei, satul Buda ascunde probleme mult mai grave decât casa Alionei - o filieră de trafic de copii minori, care sunt trimişi la Moscova, şi „un centru micuţ de droguri”…

http://www.timpul.md/articol/o-mama-cu-patru-copii-traieste-de-azi-pe-maine-intr-un-grajd-de-vite-26958.html