Cårpa kaghebistă Ion Iliescu

Cårpa kaghebistă Ion Iliescu povesteşte cum a våndut Basarabia URSS-ului lui Gorbaciov
 
Ion Ilici Iliescu a trecut Prutul, cu tot cu raniţa sa plină de minciuni kaghebiste. În primul său interviu din presa de la Chişinău, din data de 5 august 2011, apărut în ziarul  „Jurnal de Chişinău“, Ion Iliescu ia în râs „unionismul“ şi critică măsura reparatorie a lui Traian Băsescu de acordare a cetăţeniei romåne basarabenilor privaţi de acest drept natural ca urmare a odiosului Acord secret Hitler-Stalin, din 1939, mai cunoscut sub numele de Acordul Ribbentrop-Molotov. Declaraţiile lui Iliescu succed seriei de declaraţii ale liderilor ruşi şi transnistreni din cursul lunii trecute, care au atacat în fel şi chip tema Basarabiei, ca urmare a celebrei afirmaţii a lui Traian Băsescu, de susţinere a ordinului Mareşalului Antonescu, din 1941 „Vă ordon treceţi Prutul“ - pentru dezrobirea Basarabiei ocupate de URSS .
 
Preşedintele Băsescu a făcut declaraţiile pe care le acuza Rusia pe 22 iunie, în emisiunea „Evenimentele Zilei“ de la B1 TV, în ziua cånd se împlineau 70 de ani de la momentul dezrobirii Basarabiei, moment căruia ruşii îi zic debutul aşa-zisului Război pentru Apărarea Patriei. Marele război mondial a fost în realitate o operaţiune pusă la cale de Stalin, care l-a crescut pe Hitler şi a înarmat Germania pentru ca împreună să pornească la ruperea în bucăţi a Europei. Victor Suvorov, fost cadru GRU, devenit istoric al sistemului sovietic, a fost cel care a scos la iveală documente ce probează „cum l-a creat Stalin pe Hitler, cum l-a ajutat să pună måna pe putere şi să-şi consolideze puterea, Stalin îndemnånd la război cu perseverenţă şi dårzenie pe naziştii abia veniţi la putere, iar încununarea acestor eforturi a fost pactul Molotov-Ribbentropp. Prin acest pact, Stalin i-a garantat lui Hitler libertatea de acţiune în Europa şi a deschis ecluza principală a celui de-al Doilea Război Mondial“.
 
Evident, ruşii o ţin pe a lor, pe tipicul clasic al dezinformării strategice, termen inventat chiar de tătucul CEKA-NKVD-KGB, Felix Edmundovivi Dzerjinzki. Un demn urmaş al lui Felix afirma: „Cuvintele lui Băsescu - despre faptul că, «în locul Mareşalului Antonescu, în 1941, şi el i-ar fi îndreptat pe ostaşii români peste Prut» - pentru a lua parte la agresiunea Germaniei hitleriste împotriva URSS - sunt revoltătoare“, a subliniat purtătorul de cuvånt al MAE rus, Aleksandr Lukashevici, care consideră, într-o manieră ce certifică perpetuarea falsurilor istorice propovăduite de Moscova în legătură cu anexarea samavolnică a teritoriului romånesc denumit Basarabia, că declaraţiile şefului statului romån sunt „o bravadă neruşinată“.
 
A urmat un alt episod de înjurături la adresa Romåniei la Consiliul NATO-Rusia din data de 5 iulie, desfăşurat în localitatea rusească Soci, unde însuşi „Dmitri Medvedev a vorbit foarte dur împotriva preşedintelui Traian Băsescu“, conform ambasadorului Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin, care n-a pierdut nici el ocazia pentru a spumega împotriva Romåniei.
 
Şi aşa-zisul ministru de Externe al Transnistriei, teritoriu smuls tot de ruşi din corpul Republicii Moldova, prin războiul din 1992, a vituperat cretinoid la adresa lui Traian Băsescu susţinånd că astfel este făcută publică „disponibilitatea Bucureştiului de a repeta crimele condamnate de Tribunalul de la Nurnberg, crimele în urma cărora pe teritoriile din Moldova, Transnistria, Ucraina şi Rusia, ocupate de fasciştii romåni, au fost exterminaţi sute de mii de locuitori paşnici“.

Cetăţenia română pentru basarabeni nu este pe placul kaghebistului Ilici

Pe urmele paşnicilor transnistreni şi a seninilor rusnaci şi Ion Iliescu vine acum să-l atace încă odată pe Traian Băsescu criticånd măsura promovată de acesta de acordare a cetăţeniei romåne basarabenilor care-şi revendică acest drept, măsură intens atacată şi de Rusia.
 
Iliescu a afirmat că „obţinerea cetăţeniei româneşti de către unii cetăţeni moldoveni nu este o soluţie de fond. R. Moldova se vede lipsită de oameni cu bună calificare, iar România trebuie să se explice în faţa UE, spre pildă“. Evident i se rupe lui Ion Iliescu de UE, de-o pildă, precum şi de problema lipsirii Moldovei de oameni cu bună calificare. Cånd basarabenii au ajuns sclavi la ruşi, pe propriul lor pămånt, unde muncesc pe nimic pentru a le umple burţile rusoilor deveniţi şefi în Basarabia, după ce au lichidat sute de mii de basarabeni nu l-a frisonat nu nimic samavolnicia rusească. Nici memoria crimelor sale nu-l frisonează şi nici actul de trădare a basarabenilor, pe care i-a aruncat în ghiarele ruşilor, din nou, în anii ‘90, cånd exista şansa Reîntregirii şi a salvării Basarabiei, odată cu destrămarea URSS.
 
Inteligentă şi înfiptă, autoarea interviului cu cårpa kaghebistă îl ia la rost pe Iliescu pentru semnarea Tratatului prin care se parafa „recunoaşterea pierderii Basarabiei, Bucovinei de Nord şi ţinutului Herţa, adică valabilitatea pactului Ribbentrop-Molotov“ iar Ilici aici s-a pierdut în nesfårşite încercări de disculpare şi escamotare a adevărului.
 
Insistentă, jurnalista basarabeancă Angelina Olaru subliniază: „La 22 martie 1991, Adrian Năstase, ministrul de Externe al României, a parafat la Moscova cu omologul său sovietic, Alexandr Bessmertnîh, Tratatul de colaborare, bună vecinătate şi prietenie dintre URSS şi România. Iar la 5 aprilie 1991, Dvs. l-aţi semnat, tot la Moscova, în prezenţa lui Mihail Gorbaciov. Principalul argument al documentului, invocat de importanţi politicieni şi lideri de opinie, era recunoaşterea pierderii Basarabiei, Bucovinei de Nord şi ţinutului Herţa, adică valabilitatea pactului Ribbentrop-Molotov. De ce aţi semnat acel tratat?“

„Ion Iliescu şi soţia sa rusoaică, vinovaţi de blocarea Unirii în anii ‘90“

Iliescu a bălmăjit-o, susţinånd că oricum nu era „nicio oportunitate pentru Unire“, că doar nu era să recunoască că nevastă-sa rusoiacă, supraveghetoarea sa moscovită, este cea care a respins, în 1991, propunerea Reîntregirii venită din partea reprezentanţilor basarabeni veniţi la Cotroceni, bătånd cu papucul în masă, ca Hruşciov la ONU.
 
Cel care a devoalat adevărul despre acest epidos sinistru al istoriei noastre recente este cunoscutul istoric Neagu Djuvara, care într-o conferinţă organizată de studenţii basarabeni, anul trecut a arătat către nevasta rusoaică a lui Ilici. Djuvara a afirmat răspicat: „Ion Iliescu şi soţia sa, vinovaţi că n-am avut un nou martie 1918!“
 
Potrivit istoricului de familie nobilă romånească, la inceputul anilor ‘90, imediat după Revoluţie, s-ar fi putut realiza unirea celor două state, vinovat pentru neînfăptuirea acesteia făcåndu-se Ion Iliescu şi soţia sa, obscena Nina, de origine rusoaică (originea sa este mai apropiată de cea a lui Tismăneanu, de fapt, conform unui fost şef de cadre - n.n).
 
„Existenţa unei republici separate de Romånia, între Prut şi Nistru, este o monstruozitate, este un lucru nefiresc. Sunt destul de mulţi cei care au dorit unirea în acel moment, însă s-a opus Ion Iliescu cu soţia lui, care este rusoaică. Am fi putut retrăi la începutul anilor ‘90 un al doilea 27 martie 1918“, a fost declaraţia completă a istoricului Neagu Djuvara cu prilejul dezbaterii de anul trecut cu tema „Unirea, o provocare actuală, din perspectiva interacţionării celor două medii educaţionale“, organizată de Clubul Studenţilor Basarabeni şi Bucuvineni „Ştefan cel Mare şi Sfånt“ din cadrul Ligii Studenşilor Galaţi.
 
Jurnalista din Chişinău care avea ca obiectiv declarat „încercare de a afla care a fost, totuşi, misterul semnării Tratatului cu URSS în 1991, considerat de mulţi istorici şi politicieni un act ostil şi umilitor pentru interesele României, pe care alte ţări estice, precum Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria, l-au respins“ - nu a aflat nimic de la Ion Iliescu deoarece acesta nici astăzi nu vrea şi nu poate să recunoască că la bază a fost un nenorocit de agent sovietic, aşa cum l-a identificat fără dubiu Vladimir Bucovski.
 
Celebru disident închis în lagărele de concentrare ale URSS vreme de 13 ani şi unul dintre cei mai buni cunoscători ai resorturilor puterii sovietice, Bucovski a izbutit în anii ‘90 să pătrundă în arhivele sovietice, în perioada scurtă în care Imperiul se clătina, pentru ca apoi să se consolideze mai aprig, odată cu obţinerea controlului total al statului rus exclusiv de către elita KGB şi GRU, după înlăturarea analfabeţilor lideri de partid comunist.
 
„Arhiva Sovietică“ volumul ce adună suma documentelor şi informaţiilor strånse de Vladimir Bukovski arată clar că eşecul realizării Unităţii României, din perspectiva desprinderii a Basarabiei (Republicii Moldova) de URSS şi eventuala oportunitate de reunificare la Patria Mamă-România s-a datorat lipsei de voinţă politică la Bucureşti, respectiv datorită respingerii proiectului Unirii de către preşedintele de atunci al României, Ion Iliescu.
 
Gunoiul bolşevic de Ion Iliescu şi-a făcut treaba, la ordinele lui Gorbaciov, şi-a împuşcat pånă şi propria sa familie, deoarece Ceauşeştii îl adoptaseră practic, în copilărie, şi l-au crescut în familia lor, pånă să descopere că ipochimenul trăda pentru sovietici. Devotamentul pentru Moscova l-a făcut pe Iliescu, în anii ‘90, să tragă din răsputeri pentru a înnoda Firul Roşu cu Kremlinul, cånd pånă şi Moscova avea altă treabă.
„Ion Iliescu - blestemul Romåniei“, cum îl mai caracteriza şi bătrånul Ticu Dumitrescu, fostul şef al deţinuţilor politici, a fost un blestem şi pentru basarabeni, care s-au văzut vånduţi ruşilor încă o dată şi trădaţi în anii ‘90, cånd şi ei ieşiră în stradă, cu sutele de mii, la Chişinău strigånd „Jos Ocupaţia!“ sovietică. Ruşii s-au făcut că pleacă oleacă pentru a se instala acum, încă mai confortabil, tot pe grumazul romånilor basarabeni.

Autorul articolului: George Roncea