Afganistanul din Racoş: ungurii, păziţi de ţigani cu trupe speciale
Raiul şi Iadul se întâlnesc la Racoş, situat la vreo 60 de kilometri de Braşov, localitate unde trăiesc 1.000 de ţigani şi alte 2.000 de unguri. Ultimii fac echipă împotriva romilor.
Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢU
Furci, topoare şi vreo trei căruţe pline cu pietre au fost armele cu care ţiganii au încercat, în luna aprilile, să facă legea în comuna braşoveană Racoş. Ungurii din sat, cei care acuză încontinuu că tot ce muncesc ei fură ţiganii, au încercat să se apere. Din lupta dusă în mijlocul satului, cel mai "şifonat" a ieşit fiul primarului, care a stat săptămâni întregi internat din cauza pietrelor pe care le-a luat în cap. "Nu se mai putea", spun maghiarii din sat, care au cerut aproape în genunchi primarului să fie păziţi de ţigani. După scandalul sângeros, poliţiştii din sat şi mai multe echipaje de jandarmi au încercat să facă linişte. Nimeni nu ştie însă de ce nu reuşesc niciodată să-i ţină deoparte.
Cum a venit în sat armata
Cu ultimii bani de la bugetul local, primarul Gaspar Tamas a vrut să facă linişte. A plătit o firmă de securitate şi pază din Braşov să facă pace între ţigani şi maghiari.
Chiar cu o zi înainte de Paşte, forţele de ordine intrau, pe ATV-uri şi cu jeep-uri, în Racoş. Radu Predescu, patronul firmei de pază, spune că noaptea de Înviere a fost prima zi de linişte după ani în şir de abuzuri ale ţiganilor.
"Chiar eu am mers, îmbrăcat civil, la slujbă. Trebuia să simţim adevăratul conflict între ei, ca să ştim unde să acţionăm şi să depsităm «zonele fierbinţi» din sat. Poate sună exagerat, dar oamenii făceau cu rândul ca să doarmă noaptea, pentru că trebuiau să-şi păzească gospodăriile. Dar chiar şi aşa, dacă intrau ţiganii peste ei în casă, nu aveau cum riposta", spune Predescu.
Asaltul romilor: papuci, mâncare, unelte şi copaci
Braşoveanul povesteşte că de-a lungul celor câteva luni de când forţele de ordine sunt cantonate în sat a auzit poveşti cutremurătoare. E ca şi cum la Racoş debarcaseră piraţii somalezi să te lase în pielea goală.
"Intrau în case şi furau mâncarea din frigider. Oamenii îi vedeau, dar dacă mişcau sau ripostau, îi ameninţau că îi omoară. Dacă azi puneau cartofi, mâine pământul era golit de seminţe. Zilele trecute, băieţii au prins nişte puşti care intraseră într-o casă şi voiau să fugă cu toţi papucii", mai spune Predescu. Însă ce l-a frapat, mai zice, este că romii ajunseseră să fure până şi pomii din curţile oamenilor: "O femeie a povestit că au venit cu o drujbă şi i-a tăiat prunul, cu ea acasă. A încercat să le spună să plece, dar au ameninţat-o cu moartea".
Cine sunt "băieţii"
Tot satul îi ştie de "băieţii". Umblă cu ATV-uri şi cu maşini de teren, uneori iau străzile la pas, mai ales cele pe care se intersectează ungurii cu ţiganii. Au bastoane, bocanci înalţi, veste şi ochelari de soare. Sunt foşti militari, antrenaţi prin străinătate în războaie grele. Problemele de la Racoş nu li se par însă uşoare.
"Faptul că au o pregătire militară i-a ajutat foarte mult. Şi a mai contat şi faptul că ştiu că unui pumn nu trebuie să-i răspunzi tot cu un pumn. Până acum, nu am intervenit niciodată cu violenţă, pentru că, pe de o parte, n-a fost nevoie şi, pe de altă parte, asta e tactica cu care vrem să-i ţinem la distanţă de casele celorlalţi oameni", zice Radu.
Efectivul de la Racoş are 30 de băieţi, coordonaţi de foşti luptători de elită în misiuni internaţionale. Dani şi Ionci, foştii militari care conduc echipele, s-au obişnuit deja cu realităţile locului. Ştiu unde şi când se adună ţiganii şi prin ce case obişnuiesc să dea lovitura.
Un pârâiaş desparte cele două comunităţi, cartierul ţigănesc fiind urcat pe un deal, pe care mişună dezbrăcaţi zeci de ţânci. Dacă ai trimite un ungur singur printre ei, n-ar mai ieşi viu. Când trec însă trupele în patrulare, nimeni nu mişcă.
Cine a adunat militarii
Radu Predescu, proprietarul firmei de pază, a lucrat până nu demult în armată. Ca vânător de munte, cursuri de carieră a făcut prin toată lumea, apoi a bifat misiuni în Afganistan şi Irak. Anul trecut a decis să renunţe.
"Mă mânca pielea. Ratasem deja copilăria primei fetiţe, care are acum cinci ani. Cea mică are şase luni şi este exact perioada pe care am pierdut-o atunci când eram în Irak. Nu regret nimic. Multă lume crede că noi suferim, dar nu e aşa. Familia suferă cel mai mult, pentru că nu ei au ales asta pentru noi".
Contractul încheiat cu edilii din Racoş, spune Radu, a fost mai mult pentru experienţă, decât pentru bani: "Racoş e un Afganistan mai verde. Obiectivul nostru a fost ca oamenii să-şi recapete încrederea în ei şi să opună rezistenţă, dar fără acte violente". Nu poate şti însă exact ce va fi în sat după ce contractul cu primăria expiră: "Probabil un măcel".
LA MAGAZIN
"Aveam o bâtă sub tejghea"
În centrul localităţii, chiar lângă primărie, magazinul sătesc e loc de întâlnire. Pe lângă borcanele cu boamboane, napolitane şi deodorante, patronii vând sămânţa scandalului între ei şi ţigani: ţigări şi băutură. Ani de zile, Ileana, gestionara peste care au intrat romii de zeci de ori, a prins curaj. Dacă e vreo problemă, dă un telefon şi într-un minut apar "băieţii".
Până să vină trupele însă, dacă vedea un ţigan că se îndreaptă spre magazin, sărea să pună lacătul pe uşă şi punea mâna pe bâtă. "A intrat unul o dată cu o furcă şi mi-a cerut băutură. Ce să fac? I-am dat un pet de bere şi a plecat. Decât să mă omoare şi să fure tot, mai bine îi dau şi pleacă", spune femeia.
"Sunt şi ţigani care munceşte"
Într-un cântec lung de înmormântare, aproape toţi ungrii din sat merg în spatele preotului reformat şi a coşciugului. Femeile au umbrele de soare şi evantaie
şi calcă uşor pe strada principală spre biserică. "Aşa e la sat. Îl cunoşti sau nu, la înmormântare merge toată lumea", spune Moriko, o localnică ieşită cu nora şi nepoata la poartă.
E pornită aprig împotriva romilor, care toată viaţa i-au făcut program: "Ne baricadam în casă de cum se lăsa seara. Nimic nu mai lăsam în curte, că noaptea dispărea tot. Ciocane, topoare şi alte lucruri. Şi un capăt de aţă dacă-l lăsai, şi pe ăla îl luau". Stă pe strada Borbat, una din zonele fierbinţi ale satului. Femeia vrea însă să fie corectă: "Sunt şi ţigani care munceşte şi nu fură".
Alte spargeri "generoase"
Mai la deal, chiar unde începe cartierul ţigănesc, o familie de romi a îndrăznit să-şi deschidă un magazin cu de toate, lipit de casa portocalie la care şi-au pus, de curând, termopane albe. N-au dezplit însă folia de protecţie. Elena Florea, proprietara de 36 de ani, a crezut că dacă e de-a lor o să fie bine. N-a fost.
Cea mai mare pagubă i-au făcut-o fraţii într-o noapte, când i-au "curăţat" magazinul: "Marfă de unşpe milioane. Ce să le faci?". I-a reclamat la poliţie, a semnat nişte hârtii şi-atât. Bunică de tânără, femeia spune că "băieţii" care umblă acum prin comună i-au mai pus la respect: "Nu mai sare nimeni gardurile".
Şi tanti Moriko, bucătăreasa care le găteşte celor 30 de agenţi în cazarma de lângă primărie, a fost o victimă a romilor. Spune că nu mai are un cleşte în casă cu care să scoată un cui, iar din cinci topoare i-a rămas unul. Şi găina care clocea ouă în cuibar i-a fost săltată:"Mai bine mănânc pui la pungă, că eu nu mai cresc nimic în curte".
DE LA CATEDRĂ
Directorul şcolii: "Acum îi văd cu bune, cu rele"
Acum un an, profesorul Tudorel Simion (foto) venea să preia şefia şcolii din Racoş. Bănuia că ajunge la capătul lumii. Profesor de arte marţiale, Simion spune că n-a avut niciodată probleme mari cu romii ai căror copii vin la şcoală: "Sunt lucruri mici. Încăierări pentru un sandviş, dar nimic mai mult".
De ce se întâmplă în afara gardului şcolii, nu mai poate răspunde. Pentru siguranţa copiilor, a solicitat ca băieţii să-i însoţească, dacă e cazul, până acasă. "Am spus din start că pe mine nu mă interesează conflictele lor. Elevii vin la şcoală să înveţe. Dacă îi vedeţi... sunt frumoşi de-adevăratelea. Dar nu e vina lor că sunt învăţaţi prost acasă", spune Simion.
În fiecare zi face naveta Racoş- Braşov cu trenul. Cu ţiganii de acolo se întâlneşte în gară, unde romii obişnuiesc să cerşească: "Ei trăiesc din grădina vecinului. Eu am venit aici să-i ajut. Acum îi văd cu bune, cu rele. Aşa-s eu, un idealist. Mai sunt şi dintr-ăştia".
CONSECINŢE
Cum au ajuns romii să moară de foame
Sunt oameni care au rămas fără porumb într-o noapte. Ţiganii au luat tot ogorul şi l-au încărcat în căruţe. La fel şi terenurile de cartofi sau fâneţele, care dispar în Racoş ca în filmele cu OZN-uri, când extratereştii rad un câmp într-o secundă.
Cu braşovenii în bocanci pe urme, niciun ţigan n-a mai dat iama în munca ungurilor. "Acum s-au apucat să vândă ce-au mai furat ei de prin case. De obicei dau drujbele şi căruţele, ca să aibă bani de băutură şi mâncare", spune agentul Dani. Are o privire fioroasă şi intră în cartierul romilor ca într-un parc cu panseluţe. Simte tot.
"Să plece acasăăăăă!", spun ţiganii despre militari. "Cam asta îşi doresc. Să dispărem şi să se reapuce de furat", mai spune Dani. Când vine ziua plăţii ajutoarelor sociale şi alocaţiilor, agenţii se mobilizează. Întotdeauna ies scântei. "O hărţuiesc pe săraca angajată care împarte banii. Uneori îi era frică de ei. Ziua aia în care trebuia să se întâlnească cred că îi era cea mai urâtă". Cu băieţii alături, ţiganii au învăţat să stea frumos la coadă.
Ce se întâmplă după
Blesteme după blesteme s-au pus pe capul romilor. Localnicii spun că unii unguri şi-au lăsat casele şi-au plecat. "Au abandonat tot de frica lor. Locuinţă mare, gospodărie, pământ, nimic n-a mai contat", povesteşte Margit, o femeie de 90 de ani căreia, acum câteva săptămâni, un puşti de vreo 13 ani i-a învineţit faţa ca să-i dea toţi banii.
Pe la 7 jumate seara, când stătea la masă, ţigănuşul a escaladatul gardul. A îmbrâncit-o pe bătrână, i-a dat picioare în burtă şi i-a furat banii. Băieţii au venit imediat, l-a prins pe copil şi l-au dus la poliţie. Din păcate, i-au dat drumul acasă. Nu răspunde penal, iar amenzile nu le plăteşte nimeni. Casele abandonate de pe strada Borbat au garduri smulse şi geamuri lipsă. Ţiganii au încercat să fure şi ţigla, lăsând găuri în acoperiş.
"Noi nu!"
Un şir de case cu pereţi ondulaţi din lut şi o puzderie de copii, care îşi toarnă găleţi cu apă în cap, lângă o cişmea. Ţiganii sunt toţi acasă. Nu comenetează nimic când patrulele trec pe uliţă, într-un praf care se ridică. N-au furat niciodată, au făcut puşcărie degeaba, ba chiar spun că muncesc toată ziua.
"Mergem la zmeură, la bureţi, la ceaiuri", explică Floarea cum stă treaba cu muncile în cartier. Spune că poliţia n-a avut treabă în cartier vreodată, că oamenii sunt cuminţi şi harnici. "Dar aşa e la noi: Fraierii stau la pârnaie, deştepţii este afară".
Mihai Custura, un ţigan slab, o susţine: "Nu noi căutăm ceartă. Lor nu le place etnia de rom, de asta se răscoală. Nouă nu ne dă nimeni nimic, n-avem nici electrică". Acum câteva luni, primarul din Racoş a pus la bătaie 30 de hectare de pământ. Ţiganii îl luau gratis să-l muncească şi să nu mai fure. "E în câmp şi are bolovani", vine replica lui Mihai.
Schimbări. Copiii romilor s-au obişnuit cu "paznicii", ba chiar au învăţat să spună şi "Bună ziua"
FOTOREPORTAJ
AŞTEPTARE. Patrulele speciale monitorizează uliţele satului 24 de ore din 24. Ţiganii însă vor să-i vadă plecaţi, să se apuce de treabă
BUTIC. Elena Floarea, una dintre ţigăncile care muncesc la Racoş, e proprietară de magazin "cu de toate"
ECHIPAMENT. Echipajele ies în patrulare şi pe ATV-uri
STIL DE VIAŢĂ. Majoritatea țiganilor din Racoșu trăiesc de pe o zi pe alta
Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢUFurci, topoare şi vreo trei căruţe pline cu pietre au fost armele cu care ţiganii au încercat, în luna aprilile, să facă legea în comuna braşoveană Racoş. Ungurii din sat, cei care acuză încontinuu că tot ce muncesc ei fură ţiganii, au încercat să se apere. Din lupta dusă în mijlocul satului, cel mai "şifonat" a ieşit fiul primarului, care a stat săptămâni întregi internat din cauza pietrelor pe care le-a luat în cap. "Nu se mai putea", spun maghiarii din sat, care au cerut aproape în genunchi primarului să fie păziţi de ţigani. După scandalul sângeros, poliţiştii din sat şi mai multe echipaje de jandarmi au încercat să facă linişte. Nimeni nu ştie însă de ce nu reuşesc niciodată să-i ţină deoparte.
Cum a venit în sat armata
Cu ultimii bani de la bugetul local, primarul Gaspar Tamas a vrut să facă linişte. A plătit o firmă de securitate şi pază din Braşov să facă pace între ţigani şi maghiari.
Chiar cu o zi înainte de Paşte, forţele de ordine intrau, pe ATV-uri şi cu jeep-uri, în Racoş. Radu Predescu, patronul firmei de pază, spune că noaptea de Înviere a fost prima zi de linişte după ani în şir de abuzuri ale ţiganilor.
"Chiar eu am mers, îmbrăcat civil, la slujbă. Trebuia să simţim adevăratul conflict între ei, ca să ştim unde să acţionăm şi să depsităm «zonele fierbinţi» din sat. Poate sună exagerat, dar oamenii făceau cu rândul ca să doarmă noaptea, pentru că trebuiau să-şi păzească gospodăriile. Dar chiar şi aşa, dacă intrau ţiganii peste ei în casă, nu aveau cum riposta", spune Predescu.
Asaltul romilor: papuci, mâncare, unelte şi copaci
Braşoveanul povesteşte că de-a lungul celor câteva luni de când forţele de ordine sunt cantonate în sat a auzit poveşti cutremurătoare. E ca şi cum la Racoş debarcaseră piraţii somalezi să te lase în pielea goală.
"Intrau în case şi furau mâncarea din frigider. Oamenii îi vedeau, dar dacă mişcau sau ripostau, îi ameninţau că îi omoară. Dacă azi puneau cartofi, mâine pământul era golit de seminţe. Zilele trecute, băieţii au prins nişte puşti care intraseră într-o casă şi voiau să fugă cu toţi papucii", mai spune Predescu. Însă ce l-a frapat, mai zice, este că romii ajunseseră să fure până şi pomii din curţile oamenilor: "O femeie a povestit că au venit cu o drujbă şi i-a tăiat prunul, cu ea acasă. A încercat să le spună să plece, dar au ameninţat-o cu moartea".
Cine sunt "băieţii"
Tot satul îi ştie de "băieţii". Umblă cu ATV-uri şi cu maşini de teren, uneori iau străzile la pas, mai ales cele pe care se intersectează ungurii cu ţiganii. Au bastoane, bocanci înalţi, veste şi ochelari de soare. Sunt foşti militari, antrenaţi prin străinătate în războaie grele. Problemele de la Racoş nu li se par însă uşoare.
"Faptul că au o pregătire militară i-a ajutat foarte mult. Şi a mai contat şi faptul că ştiu că unui pumn nu trebuie să-i răspunzi tot cu un pumn. Până acum, nu am intervenit niciodată cu violenţă, pentru că, pe de o parte, n-a fost nevoie şi, pe de altă parte, asta e tactica cu care vrem să-i ţinem la distanţă de casele celorlalţi oameni", zice Radu.
Efectivul de la Racoş are 30 de băieţi, coordonaţi de foşti luptători de elită în misiuni internaţionale. Dani şi Ionci, foştii militari care conduc echipele, s-au obişnuit deja cu realităţile locului. Ştiu unde şi când se adună ţiganii şi prin ce case obişnuiesc să dea lovitura.
Un pârâiaş desparte cele două comunităţi, cartierul ţigănesc fiind urcat pe un deal, pe care mişună dezbrăcaţi zeci de ţânci. Dacă ai trimite un ungur singur printre ei, n-ar mai ieşi viu. Când trec însă trupele în patrulare, nimeni nu mişcă.
Cine a adunat militarii
Radu Predescu, proprietarul firmei de pază, a lucrat până nu demult în armată. Ca vânător de munte, cursuri de carieră a făcut prin toată lumea, apoi a bifat misiuni în Afganistan şi Irak. Anul trecut a decis să renunţe.
"Mă mânca pielea. Ratasem deja copilăria primei fetiţe, care are acum cinci ani. Cea mică are şase luni şi este exact perioada pe care am pierdut-o atunci când eram în Irak. Nu regret nimic. Multă lume crede că noi suferim, dar nu e aşa. Familia suferă cel mai mult, pentru că nu ei au ales asta pentru noi".
Contractul încheiat cu edilii din Racoş, spune Radu, a fost mai mult pentru experienţă, decât pentru bani: "Racoş e un Afganistan mai verde. Obiectivul nostru a fost ca oamenii să-şi recapete încrederea în ei şi să opună rezistenţă, dar fără acte violente". Nu poate şti însă exact ce va fi în sat după ce contractul cu primăria expiră: "Probabil un măcel".
LA MAGAZIN
"Aveam o bâtă sub tejghea"
În centrul localităţii, chiar lângă primărie, magazinul sătesc e loc de întâlnire. Pe lângă borcanele cu boamboane, napolitane şi deodorante, patronii vând sămânţa scandalului între ei şi ţigani: ţigări şi băutură. Ani de zile, Ileana, gestionara peste care au intrat romii de zeci de ori, a prins curaj. Dacă e vreo problemă, dă un telefon şi într-un minut apar "băieţii".
Până să vină trupele însă, dacă vedea un ţigan că se îndreaptă spre magazin, sărea să pună lacătul pe uşă şi punea mâna pe bâtă. "A intrat unul o dată cu o furcă şi mi-a cerut băutură. Ce să fac? I-am dat un pet de bere şi a plecat. Decât să mă omoare şi să fure tot, mai bine îi dau şi pleacă", spune femeia.
"Sunt şi ţigani care munceşte"
Într-un cântec lung de înmormântare, aproape toţi ungrii din sat merg în spatele preotului reformat şi a coşciugului. Femeile au umbrele de soare şi evantaie
şi calcă uşor pe strada principală spre biserică. "Aşa e la sat. Îl cunoşti sau nu, la înmormântare merge toată lumea", spune Moriko, o localnică ieşită cu nora şi nepoata la poartă.
E pornită aprig împotriva romilor, care toată viaţa i-au făcut program: "Ne baricadam în casă de cum se lăsa seara. Nimic nu mai lăsam în curte, că noaptea dispărea tot. Ciocane, topoare şi alte lucruri. Şi un capăt de aţă dacă-l lăsai, şi pe ăla îl luau". Stă pe strada Borbat, una din zonele fierbinţi ale satului. Femeia vrea însă să fie corectă: "Sunt şi ţigani care munceşte şi nu fură".
Alte spargeri "generoase"
Mai la deal, chiar unde începe cartierul ţigănesc, o familie de romi a îndrăznit să-şi deschidă un magazin cu de toate, lipit de casa portocalie la care şi-au pus, de curând, termopane albe. N-au dezplit însă folia de protecţie. Elena Florea, proprietara de 36 de ani, a crezut că dacă e de-a lor o să fie bine. N-a fost.
Cea mai mare pagubă i-au făcut-o fraţii într-o noapte, când i-au "curăţat" magazinul: "Marfă de unşpe milioane. Ce să le faci?". I-a reclamat la poliţie, a semnat nişte hârtii şi-atât. Bunică de tânără, femeia spune că "băieţii" care umblă acum prin comună i-au mai pus la respect: "Nu mai sare nimeni gardurile".
Şi tanti Moriko, bucătăreasa care le găteşte celor 30 de agenţi în cazarma de lângă primărie, a fost o victimă a romilor. Spune că nu mai are un cleşte în casă cu care să scoată un cui, iar din cinci topoare i-a rămas unul. Şi găina care clocea ouă în cuibar i-a fost săltată:"Mai bine mănânc pui la pungă, că eu nu mai cresc nimic în curte".
DE LA CATEDRĂ
Directorul şcolii: "Acum îi văd cu bune, cu rele"
Acum un an, profesorul Tudorel Simion (foto) venea să preia şefia şcolii din Racoş. Bănuia că ajunge la capătul lumii. Profesor de arte marţiale, Simion spune că n-a avut niciodată probleme mari cu romii ai căror copii vin la şcoală: "Sunt lucruri mici. Încăierări pentru un sandviş, dar nimic mai mult".
De ce se întâmplă în afara gardului şcolii, nu mai poate răspunde. Pentru siguranţa copiilor, a solicitat ca băieţii să-i însoţească, dacă e cazul, până acasă. "Am spus din start că pe mine nu mă interesează conflictele lor. Elevii vin la şcoală să înveţe. Dacă îi vedeţi... sunt frumoşi de-adevăratelea. Dar nu e vina lor că sunt învăţaţi prost acasă", spune Simion.
În fiecare zi face naveta Racoş- Braşov cu trenul. Cu ţiganii de acolo se întâlneşte în gară, unde romii obişnuiesc să cerşească: "Ei trăiesc din grădina vecinului. Eu am venit aici să-i ajut. Acum îi văd cu bune, cu rele. Aşa-s eu, un idealist. Mai sunt şi dintr-ăştia".
CONSECINŢE
Cum au ajuns romii să moară de foame
Sunt oameni care au rămas fără porumb într-o noapte. Ţiganii au luat tot ogorul şi l-au încărcat în căruţe. La fel şi terenurile de cartofi sau fâneţele, care dispar în Racoş ca în filmele cu OZN-uri, când extratereştii rad un câmp într-o secundă.
Cu braşovenii în bocanci pe urme, niciun ţigan n-a mai dat iama în munca ungurilor. "Acum s-au apucat să vândă ce-au mai furat ei de prin case. De obicei dau drujbele şi căruţele, ca să aibă bani de băutură şi mâncare", spune agentul Dani. Are o privire fioroasă şi intră în cartierul romilor ca într-un parc cu panseluţe. Simte tot.
"Să plece acasăăăăă!", spun ţiganii despre militari. "Cam asta îşi doresc. Să dispărem şi să se reapuce de furat", mai spune Dani. Când vine ziua plăţii ajutoarelor sociale şi alocaţiilor, agenţii se mobilizează. Întotdeauna ies scântei. "O hărţuiesc pe săraca angajată care împarte banii. Uneori îi era frică de ei. Ziua aia în care trebuia să se întâlnească cred că îi era cea mai urâtă". Cu băieţii alături, ţiganii au învăţat să stea frumos la coadă.
Ce se întâmplă după
Blesteme după blesteme s-au pus pe capul romilor. Localnicii spun că unii unguri şi-au lăsat casele şi-au plecat. "Au abandonat tot de frica lor. Locuinţă mare, gospodărie, pământ, nimic n-a mai contat", povesteşte Margit, o femeie de 90 de ani căreia, acum câteva săptămâni, un puşti de vreo 13 ani i-a învineţit faţa ca să-i dea toţi banii.
Pe la 7 jumate seara, când stătea la masă, ţigănuşul a escaladatul gardul. A îmbrâncit-o pe bătrână, i-a dat picioare în burtă şi i-a furat banii. Băieţii au venit imediat, l-a prins pe copil şi l-au dus la poliţie. Din păcate, i-au dat drumul acasă. Nu răspunde penal, iar amenzile nu le plăteşte nimeni. Casele abandonate de pe strada Borbat au garduri smulse şi geamuri lipsă. Ţiganii au încercat să fure şi ţigla, lăsând găuri în acoperiş.
"Noi nu!"
Un şir de case cu pereţi ondulaţi din lut şi o puzderie de copii, care îşi toarnă găleţi cu apă în cap, lângă o cişmea. Ţiganii sunt toţi acasă. Nu comenetează nimic când patrulele trec pe uliţă, într-un praf care se ridică. N-au furat niciodată, au făcut puşcărie degeaba, ba chiar spun că muncesc toată ziua.
"Mergem la zmeură, la bureţi, la ceaiuri", explică Floarea cum stă treaba cu muncile în cartier. Spune că poliţia n-a avut treabă în cartier vreodată, că oamenii sunt cuminţi şi harnici. "Dar aşa e la noi: Fraierii stau la pârnaie, deştepţii este afară".
Mihai Custura, un ţigan slab, o susţine: "Nu noi căutăm ceartă. Lor nu le place etnia de rom, de asta se răscoală. Nouă nu ne dă nimeni nimic, n-avem nici electrică". Acum câteva luni, primarul din Racoş a pus la bătaie 30 de hectare de pământ. Ţiganii îl luau gratis să-l muncească şi să nu mai fure. "E în câmp şi are bolovani", vine replica lui Mihai.
Schimbări. Copiii romilor s-au obişnuit cu "paznicii", ba chiar au învăţat să spună şi "Bună ziua"
FOTOREPORTAJ
AŞTEPTARE. Patrulele speciale monitorizează uliţele satului 24 de ore din 24. Ţiganii însă vor să-i vadă plecaţi, să se apuce de treabă
BUTIC. Elena Floarea, una dintre ţigăncile care muncesc la Racoş, e proprietară de magazin "cu de toate"
ECHIPAMENT. Echipajele ies în patrulare şi pe ATV-uri
STIL DE VIAŢĂ. Majoritatea țiganilor din Racoșu trăiesc de pe o zi pe alta