Constantin Tănase: Cine nu-i cu V. Filat e cu Mafia ?

13 Iulie 2011

Discursul de aseară al lui V. Filat a fost regizat după toate canoanele genului PR. E o constatare, nu o acuzaţie, fiindcă PR-ul e un „ingredient” obligatoriu al „meniului” unui politician, politica fără PR fiind ca un tren fără locomotivă. Oricât ar fi de important, lăsăm acest aspect în seama specialiştilor care ne pot lămuri mai adânc şi mai ştiinţific simbolistica culorii cravatei sau a unui nasture neîncheiat la sacoul premierului. Să trecem la chestiunea de fond şi să încercăm să ne dumerim: ce mesaje a dorit să transmită Filat opiniei publice, electoratului, societăţii civile, presei şi colegilor de Alianţă?

Primul mesaj a vizat actul guvernării. Opiniile premierului Vlad Filat vizavi de actul guvernării au fost confuze, aparent corecte, dar în esenţă fanteziste şi populiste. Înainte de toate, nu e clar ce are în vedere când vorbeşte despre „depolitizarea instituţiilor de drept”. Consilierii care i-au pregătit textul l-au pus pe premier în situaţia neplăcută de a comite o greşeală şcolărească, fiindcă nu e vorba de „depolitizare”, misiunea ministerelor fiind anume aceea de a promova politica, politicile guvernului, ci despre „departinizare”, un termen mai neobişnuit, care în traducere liberă înseamnă scoaterea ministerelor de sub dictatul partidelor. Adică, venind în guvern, miniştrii trebuie să facă politica guvernului, a ţării, dar nu a partidelor. Teza are două cusururi. Primul, chipurile, partidele nu fac politica guvernului şi a ţării, şi al doilea, cel mai evident, atacă „sfânta sfintelor” – algoritmul pe care se ţine orice guvern de coaliţie. Iată aici premierul s-a „înfundat”. El nu ne-a spus cum are de gând să atingă acest obiectiv. (Sunt curios să văd cum va „depolitiza” însuşi Filat conducerile MAI, Vamei, Fiscului... În general, în tot discursul său de o jumătate de oră premierul nu a dat nicio soluţie, ci doar a propus „teme spre meditare”). La fel de confuză şi nerealistă (populistă) a fost şi ideea premierului de a evalua gradul de competenţă şi profesionalism al miniştrilor. El nu a spus cum va fi stabilit acest grad. Cine îl va stabili? Premierul? Liderii de partide? Vreo comisie ad-hoc? Într-un cuvânt: cine, la modul concret, va stabili responsabilitatea ministerială a membrilor guvernului, accentuez, a unui guvern de coaliţie? A discutat Filat această chestiune cu ceilalţi lideri ai Alianţei? Care lider de partid va recunoaşte că ministrul său e neprofesionist şi va admite să fie demis? Cum văd ei problema? La aceste întrebări Filat nu a dat niciun răspuns. Atunci care e rostul iniţiativei sale?

Bineînţeles, problema pusă de Filat există. Dar, ca şi în cazul democraţiei, algoritmul e cel mai prost lucru, dar altul mai bun deocamdată nu a fost inventat. Intenţii bune pot fi multe şi frumoase, dar un premier, un politician care se poziţionează ca fiind nr.1 trebuie să propună şi soluţii. Cum îl va demite premierul pe un ministru care va fi declarat „neprofesionist” fără acordul liderului de partid de care depinde însăşi existenţa Alianţei, dar şi însăşi aflarea lui Filat în funcţia de prim-ministru? S-a gândit la aceste lucruri Filat? Desigur că s-a gândit. Atunci de ce le-a propus, ştiind din start că sunt fanteziste? Este absolut înţeleasă şi corectă dorinţa lui Filat de a mai „strânge şurubul”, de a-i scoate pe membrii guvernului pe care îl conduce de sub autoritatea liderilor de partid şi a-i pune sub „ascultarea” sa, dar cum poate fi realizat acest obiectiv nobil? Deoarece Filat nici nu a încercat să răspundă la aceste întrebări, devine clar că scopul său a fost de a-şi face imagine şi de a atrage de partea sa simpatiile publicului (poporului, electoratului) căruia nu-i place „destrăbălarea” miniştrilor care nu-l „ascultă” pe premier (şef). Din păcate, aseară, în persoana premierului Filat am văzut un politician care nu a mers mai departe de Voronin, care prinsese şmecheria şi făcea uz de aceeaşi tehnică populistă de manipulare, spunând ceea ce place poporului.

Un alt cusur al discursului lui Filat constă în aceea că toate „măsurile” propuse de el nu sunt însoţite şi de termenul de realizare a lor. Când va începe „atestarea” miniştrilor şi când se va încheia? Când va începe lupta cu corupţia, ce obiective „măsurabile” îşi propune, ce etape va avea şi când i se va raporta societăţii despre rezultate? Aceasta nu e singura întrebare lăsată de Filat fără răspuns. La fel de nebuloase sunt şi celelalte iniţiative ale premierului, inclusiv cele ce vizează alegerea şefului statului şi eventualitatea unor alegeri parlamentare anticipate. Este clară şi de înţeles intenţia premierului de a prelua iniţiativa politică într-un moment de derută generală, când societatea aşteaptă răspunsuri la o groază de întrebări ce s-au acumulat în aceşti doi ani. Nu ştim încă dacă Filat va reuşi să capitalizeze acţiunea sa, mă tem că nimic concret nu va urma dacă cei doi lideri ai Alianţei vor respinge „iniţiativele” lui Filat, ceea ce este de aşteptat.

Apropo de reacţia lui Lupu şi Ghimpu la acţiunea premierului. Dacă aceştia vor da dovadă de inteligenţă şi intuiţie politică, ar trebui să sprijine demersul lui Filat, ba mai mult, chiar să meargă mai departe, să propună măsuri şi mai radicale. Respingerea „iniţiativelor” lui Filat – eu presupun că Filat anume asta şi aşteaptă! – îi va plasa pe Lupu şi Ghimpu într-o zonă în care le va veni greu „să se spele”. Este clar că toată această acţiune a fost gândită de echipa lui Filat pentru a-i pune pe Lupu şi Ghimpu, dar şi pe alţii, inclusiv pe jurnalişti într-o poziţie „criminală”: cine nu-i cu Filat e cu Mafia! E o abordare de altfel tipic bolşevică – cine nu e cu noi e împotriva noastră. Publicului i se sugerează că altă alternativă nu există, de parcă nu ai putea să fii şi împotriva lui Filat, şi împotriva Mafiei.

Cel mai important mesaj însă, căpşunica de pe tort, a fost acel referitor la alegerile anticipate, alegerea şefului statului şi colaborarea cu opoziţia. Tot ce a fost mai sus mi s-a părut un simplu ambalaj. Singurul mesaj clar transmis de Filat a fost cel referitor la necesitatea colaborării cu opoziţia, altfel spus – crearea unei coaliţii cu PCRM şi readucerea, sub o formă sau alta, a comuniştilor la putere. În acest scop, premierul a găsit şi lozinca potrivită: „nu mai există pericolul comunizării, ci al mafiotizării ţării”, o lozincă pe cât de ipocrită, pe atât de ambiguă, demagogică, populistă şi profund certată cu realităţile noastre politice. Filat îşi propune să „distrugă” Sistemul (mafiotizat şi criminalizat) prin readucerea la putere a celor care l-au creat (comuniştii). Filat a renunţat la lozinca „Moldova fără comunişti”, schimbând-o cu „Moldova fără Mafie”, de parcă „comuniştii” şi „mafia” ar fi noţiuni antagoniste, ce se exclud logic. Şi prima lozincă a fost bună, şi a doua e bună, însă cum nu a realizat-o pe prima, nu va realiza-o nici pe a doua. Separând comuniştii de mafie, Filat reabilitează regimul Voronin, spală toate crimele şi abuzurile săvârşite de regimul Voronin timp de opt ani, pune cruce pe speranţa electoratului că odată şi odată marii corupţi vor nimeri după gratii. Iată întreg planul lui Filat de „luptă” cu corupţia şi mafia! Totul e PR, demagogie şi manipulare electorală.

Alt mesaj clar transmis de Filat colegilor săi de Alianţă şi societăţii a fost acela că actuala Alianţă nu mai există, iar o nouă alianţă a PLDM, de data asta cu comuniştii, în curând va deveni o realitate. Probabil la toamnă, când va trebui să se decidă asupra destinului de mai departe a parlamentului. Pentru a se evita anticipatele, Filat propune două soluţii – alegerea directă a preşedintelui, în parlament, prin „identificarea unui candidat agreat de toţi liderii tuturor partidelor” şi alegerea de către întreg poporul prin „amendarea solidară a Constituţiei”. Adevărul e că niciuna din căile propuse de Filat nu are sorţi de izbândă fără concursul comuniştilor. Doreşte Filat să repete scenariul din 4 aprilie 2005? E gata Filat să-şi ardă imaginea publică de dragul „salvării ţării”, aşa cum a făcut-o Roşca? Eu personal aşa şi nu am înţeles despre ce, totuşi, e vorba: despre o decizie sinceră de a face o alianţă cu comuniştii sau despre o ordinară acţiune de şantaj a premierului, de presiune, de reglare de conturi cu tabăra lui Lupu şi Ghimpu?

Pe tot parcursul discursului Filat nu a dat niciun nume, nu l-a pomenit de data asta nici pe „păpuşar”. Nu cred că la mijloc e stilul său tradiţional ezitant, lipsa curajului de a spune nişte lucruri până la capăt, ci mai degrabă de faptul că nici pentru el nu-s clare toate lucrurile, iar „iniţiativele” propuse sunt mai degrabă o încercare de a testa reacţia opiniei publice la o eventuală alianţă cu comuniştii. Aştept şi eu această reacţie. Sunt însă sceptic vizavi de faptul că va urma ceva serios. S-ar putea ca şi acţiunea de aseară a lui Filat să fie un simplu şi ordinar sfârâiac.

Un articol de: Constantin Tănase

http://www.timpul.md/articol/constantin-tanase-cine-nu-i-cu-v--filat-e-cu-mafia--25270.html