Basarabia – motivul isteriei rusesti
Subiectul politic principal al ultimelor zile, dezbatut pe toate partile in ultima vreme a fost reactia, intarziata, a Rusiei fata de afirmatia presedintelui Traian Basescu, de reconfirmare a Ordinului Maresalului Antonescu, din ziua de 22 iunie, zi simbolica, in care a pornit ofensiva Romaniei de recuperare a Basarabiei, ocupata de rusi in 1940 ca urmare a acordului secret dintre Stalin si Hitler din 1939.
Diplomatia ruseasca este una dintre cele mai pragmatice si mai aplicate din lume. “Raspunsul” diplomatiei rusesti, la adresa sefului statului roman este unul dintre cele mai neobisnuite din intreaga istorie de aproape doua secole a relatiilor diplomatice romano-ruse. Isteria ruseasca are un reper, demn de reamintit.
Niciodata de la Trotki incoace, fost ministru de externe, diplomatia Moscovei nu a fost mai acida si mai vulgara la adresa Romaniei. De atunci incoace “relatiiile diplomatice” dintre Bucuresti si Moscova n-au mai cunoscut o asemenea tensiune. Reperul merita reamintit
In 1917, Leiba Bronstein, cunoscut sub numele de imprumut Trotki, si primul sef al Armatei Rosii bolsevizate, care era la acea vreme ministru de Externe a trimis o scrisoare de amenintare la adresa Romaniei, totodata arestandu-l la Petrograd pe ambasadorul Romaniei, Constantin Diamandi, impreuna cu toata Legatia La vremea aceea Trokti, partenerul evreu al homosexualului bolsevic si bolnav mintal Vladimir Ilici Lenin, planuia uciderea sefului statului roman, Regele Ferdinand, prin actiunea unui comando evreiesc ce urma sa organizeze cateva atentate sangeroase ce ar fi trebuit sa genereze ample tulburari sociale, basculand tara in anarhie urmand ca mai apoi sa fie exploatate nemultumirile si temerile populatiei pentru a se intemeia si in Romania un regim bolsevic. Agentul cheie al lui Troski era Simion Rosal, ce urma sa-l asasineze pe Regele Ferdinand, si sa instaleze un regim bolsevic, condus de Cristian Racovski, Mihai Gheorghiu Bujor, Alecu Constantinescu, Ion Dissescu. Primul pe lista celor ce trebuiau eliminati era generalul Dimitri Scerbacev, comandantul armatelor rusesti imperiale din Moldova. Atentatul a esuat iar generalul Scerbacev a cerut sprijinul armatei romane pentru distrugerea comandamentului bolsevic de la Socola. Cererea sa a fost aprobata de Consiliul de Ministri aflat in refugiu la Iasi, iar agentul lui Lenin a fost depistat de excelentii agenti de contraspionaj ai Armatei Regale Romane. Rosal a fost executat impreuna cu cativa dintre complicii sai evrei. Soldatii rusi razvratiti si trecuti la bolsevism au fost dezarmati si expulzati peste Prut de generalul Prezan.
Ca represalii Trotki si-a pus bolsevicii sa jefuiasca si sa terorizeze basarabenii. In aceste conditii, la 22 decembrie 1917, Sfatul Tarii a cerut interventia armatei romane, iar trupele conduse de generalul Brosteanu au venit in ajutorul Sfatului Tarii si au trecut Prutul in ziua de 10 ianuarie 1918 ajungand in 13 ianuarie 1918, la Chisinau.
Trotki a actionat si a confiscat tezaurul romanesc in aur trimis spre pastrare in Rusia anuntand ruperea relatiilor diplomatice ale Sovietelor cu Romania. Cu toate acestea la 24 ianuarie 1918, Sfatul Tarii a votat in unanimitate proclamarea independentei Republicii Moldovenesti, iar la 27 martie 1918, Sfatul Tarii, voteaza Unirea cu Romania. Proclamatia Sfatului Tarii suna astfel: “Republica Democrata Moldoveneasca Basarabia, in hotarele ei dintre Prut si Nistru, Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta de Rusia acum o suta si mai bine de ani din trupul vechii Moldove, in puterea dreptului istoric si a dreptulul de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor, de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu mama sa, Romania”.
De atunci incoace a trecut multa apa pe Prut, rusii s-au pus calare pe Basarabia, si nu vor sa plece nici morti. Daca presedintii vin si pleaca, istoria ramane insa aceeasi si nu poate fi contestata de nimeni. Nici macar de Federatia Rusa care cu obstinatie continua sa preia aceleasi teme sovietice si sa deformeze adevarul dupa bunul plac in ciuda unei aparente deschideri catre lumea democratica. Insa nu despre asta e vorba, ci despre adevarata miza a relatiilor romano-ruse, a relatiilor dintre Est si Vest, despre ciocnirea a doua state dependente fiecare de cu totul alte seturi de valori. Daca ar fi sa rememoram scanteia care a pornit aceasta toata tevatura ar trebui sa incepem cu declaratiile presedintelui Basescu facute la B1 TV legate de momentul abdicarii regelui Mihai si asocierea cu statutul de “sluga la rusi” in jurul implinirii a 70 de ani de la intrarea Romaniei in cel de-zl doilea Razboi Mondial la data de 22 iunie 1941, fapt consemnat in istorie prin celebrul mesaj al Maresalului Antonescu catre soldatii romani: “Ostasi. Va ordon: treceti Prutul!”.
In prima faza toti detractorii lui Basecu s-au transformat subit in “monarhisti”, dupa care, odata consumate gurile de foc interne, a intrat in scena artileria grea: MAE rus. Este de consemnat ca reactia agilei de altfel diplomatii ruse a venit la circa o saptamana distanta de la aceste declaratii ale lui Basescu, la fel ca si cele facute in urma cu doi ani dupa evenimentele din aprilie 2009 de la Chisinau. “Astfel de bravade nerusinate care justifica agresiunea fascista si profaneaza memoria milioanelor de jertifiti ai nazisumului este inadmisila si merita o apreciere adecvata din partea Europei”, opina purtatorului de cuvant al MAE rus, Aleksandr Lukasevici. Limbajul folosit de acesta este total deplasat si plin de venin pentru o exprimare diplomatica. Totusi aceasta tonalitate folosita de urmasii lui Ceaikovski nu reflecta decat un singur lucru – disperarea.
Si nu neaparat fata de Romania sau NATO in general, ci frica de a pierde o parghie extrem de importanta cum este Basarabia ce poate reconfigura geopolitic intreaga zona a Marii Negre si a Europei de Est intr-un nou echilibru de putere. Pe tabla de sah, in acest razboi inceput in urma cu 200 de ani la hanul lui Manuc, chiar la Bucuresti, Moscova risca sa piarda o piesa importanta ce ar putea-o baga intr-un sah din care ar mai putea iesi doar uzitand forta armata, masura introdusa de altfel recent de presedintele Medvedev in doctrina interna de aparare. Cu toate acestea, scenariul ar putea fi unul fatal pentru Rusia care constientizeaza ca Romania nu este Georgia, ci este stat membru a celor mai puternice aliante politico-militare de pe mapamond, acolo unde “principul muschetarilor” din articolul 5 al NATO ar putea face diferenta. Dar sa nu mergem atat de departe si sa gandim la rece ce a determinat disperarea care a condus Kremlinul sa aiba asemenea retorica desantata si jignitoare, facand astfel greseala de a se descalifica.
Mai mult, limbajul este unul similar cu atitudinea unui om slab care constientizeaza ca nu poate riposta in fata unui adversar mai puternic. Si nu neaparat ca ar fi Romania este de asa natura, dar Bucurestii fac parte din cel mai puternic bloc militar si mai au si un presedinte capos in mandatele caruia Romania s-a intarit din punct de vedere militar si si-a castigat respectul in randul aliatilor. Disperarea este cu atat mai mare cu cat in urma cu doi ani de zile Rusia cerea la summitul UE-Rusia organizat in extremul Orient rusesc la Habarovsk, pedepsirea Romaniei de catre UE pentru o asa-zisa imixtiune a Romaniei in evenimentele de atunci de la Chisinau. Acest lucru nu a avut loc si niciun stat membru UE nu a luat pozitie pe aceasta chestiune invocate de Moscova, fapt ce nu a fost decat o palma data unei retorice ce pastreaza “greaua mostenire” de la tatuca Stalin.
Chirtoaca nu-i ca Geoana
Momentul declansarii isteriei Moscovei este de asemenea legat de persoana proaspatului reales primar al Chisinau care certifica pentru inca un mandat ca Chisinaul se va alinia din nou pe axa capitalelor europene. Lupta atat de stransa data in turul doi intre tanarul liberal Dorin Chirtoaca si comunistul Igor Dodon a intins nervii Moscovei la maxim dupa ce la final diferenta a facut-o cele 4.400 de voturi. Cam cat am insumat cele 70 de autocare plecate din Bucuresti cu studenti basarabeni , locuitori cu drept de vot al Chisinaului, care probabil au facut diferenta. Faptul ca o mana de studenti de peste Prut scoliti la Bucuresti au realizat o victorie colosala a pus pe ganduri cercurile conducatoare de la Moscova care prin toate manevrele facute pentru sprijinirea lui Dodon tot au dat chix. Mai mult, Rusia era ferm convinsa de victoria lui Dodon care numai official, in 2011, a vizitat de patru ori Moscova unde s-a intalnit printr-un exercitiu de PR politic, inclusiv cu primarul moscovit Serghei Sobiani. Aceasta asociere si exercitiu de imagine au fost incercate si in Romania cu Mircea Geoana care a mers de mai multe ori in Rusia pentru a primi girul unui sprijin politic. La fel ca si in cazul meciurilor politice Chritoaca-Dodon si Basescu-Geoana, Rusia s-a vazut nevoita sa isi retraga sustinutii din ring la coltul invinsilor. Doua lovituri fatale au ingenunchiat astfel sperantele Rusiei de a-si impune in functii-cheie favoritii in doua state foste satelite, o gandire politica retrogradata asimilata mentalitatilor promovate in Razboiul Rece cu valente mai mult decat anacronice. In numai doi ani, incepand cu protestele de la 6-7 aprilie 2009 si continuand cu doua guvernari proeuropene si acum cu un nou mandat pentru Primaria Chisinaului, Rusia a inteles in sfarsit ca drumul spre Bruxelles este unul fara de intoarcere iar Republica Moldova nu mai este o gubernie a sa din era sovietica care poate fi reorganizata dupa “cum vrea muschii” Moscovei si ca oamenii de peste Prut isi doresc altceva. Totusi acest gand creaza insomnii la Kremlin iar nervii celor de la MAE rus se pare ca sunt intinsi la maximum pentru ca Basarabia nu mai reprezinta de mult un “asset” pentru dirijorii orchestrei muscovite. Totodata, posibilitatea unui scenariu ca acest Dorin Chirtoaca sa fie plasat de catre AIE dupa alegerile legislative din toamna, dupa modelul Basescu, de la Primarie la Presedintie iar Republica Moldova sa se transforme intr-o noua “revolutie portocalie” ar insemna maximum de frustare si ingrijorare pentru aceasta zona-tampon, asa cum le place rusilor sa o numeasca.
Scula nemteasca
Tot acest iures din partea Moscovei in jurul declaratiilor lui Basescu nu este decat praf in ochi aruncat la deruta, deoarece din pacate Maica Rusie, celor doua arme redutabile – politica si gaze – nu prea pot fi folosite la Bucuresti in conditiile unei guvernari cu larga deschidere spre zona occidental si mai ales prin faptul ca Romania importa numai 30% din necesarul de gaze din Federatia. Ba mai mult, se angajeaza active sa se lepede si de acest procent prin implicarea active in Nabucco si AGRI, poriecte ce sar Rusia in favoarea lumii caucaziene. Cu toate acestea, Rusia a reusit sa atraga, prin prisma unuri avantaje economice , Germania de partea sa in privinta Republicii Moldova. In ultima vreme, Berlinul nu a facut decat sa incercare sa reincalzeasca ciorba federalizarii Republicii Moldova dupa modelul propus in 2003 de rusi prin planul Kozak. Germania si-a asumat de la sine putere rolul de mediator din partea UE, desi nimeni din UE nu a mandatat Berlinul sa se faca exponentul stingerii conflictul transnistrean si mai ales sa-l negocieze dupa cum canta Moscova care nici macar nu a fost in stare sa-si respecte angajmantele luate in 1999 la summitul NATO de la Istanbul de a-si retrage trupele de pe teritoriul Republicii Moldova. Interesele comune din punct de vedere au adus astfel Germania si Rusia intr-o situatie de reeditare a intelegerii care a adus lumii cea de-a doua conflagratie mondiala confiintita de pactul Ribbentrop-Molotov care a adus Germaniei circa opt milioane de decedatI iar Rusiei cei “27 de milioane de morti’” despre care “ciripea” MAE rus pe Twitter.
Diplomatia ruseasca este una dintre cele mai pragmatice si mai aplicate din lume. “Raspunsul” diplomatiei rusesti, la adresa sefului statului roman este unul dintre cele mai neobisnuite din intreaga istorie de aproape doua secole a relatiilor diplomatice romano-ruse. Isteria ruseasca are un reper, demn de reamintit.
Niciodata de la Trotki incoace, fost ministru de externe, diplomatia Moscovei nu a fost mai acida si mai vulgara la adresa Romaniei. De atunci incoace “relatiiile diplomatice” dintre Bucuresti si Moscova n-au mai cunoscut o asemenea tensiune. Reperul merita reamintit
In 1917, Leiba Bronstein, cunoscut sub numele de imprumut Trotki, si primul sef al Armatei Rosii bolsevizate, care era la acea vreme ministru de Externe a trimis o scrisoare de amenintare la adresa Romaniei, totodata arestandu-l la Petrograd pe ambasadorul Romaniei, Constantin Diamandi, impreuna cu toata Legatia La vremea aceea Trokti, partenerul evreu al homosexualului bolsevic si bolnav mintal Vladimir Ilici Lenin, planuia uciderea sefului statului roman, Regele Ferdinand, prin actiunea unui comando evreiesc ce urma sa organizeze cateva atentate sangeroase ce ar fi trebuit sa genereze ample tulburari sociale, basculand tara in anarhie urmand ca mai apoi sa fie exploatate nemultumirile si temerile populatiei pentru a se intemeia si in Romania un regim bolsevic. Agentul cheie al lui Troski era Simion Rosal, ce urma sa-l asasineze pe Regele Ferdinand, si sa instaleze un regim bolsevic, condus de Cristian Racovski, Mihai Gheorghiu Bujor, Alecu Constantinescu, Ion Dissescu. Primul pe lista celor ce trebuiau eliminati era generalul Dimitri Scerbacev, comandantul armatelor rusesti imperiale din Moldova. Atentatul a esuat iar generalul Scerbacev a cerut sprijinul armatei romane pentru distrugerea comandamentului bolsevic de la Socola. Cererea sa a fost aprobata de Consiliul de Ministri aflat in refugiu la Iasi, iar agentul lui Lenin a fost depistat de excelentii agenti de contraspionaj ai Armatei Regale Romane. Rosal a fost executat impreuna cu cativa dintre complicii sai evrei. Soldatii rusi razvratiti si trecuti la bolsevism au fost dezarmati si expulzati peste Prut de generalul Prezan.
Ca represalii Trotki si-a pus bolsevicii sa jefuiasca si sa terorizeze basarabenii. In aceste conditii, la 22 decembrie 1917, Sfatul Tarii a cerut interventia armatei romane, iar trupele conduse de generalul Brosteanu au venit in ajutorul Sfatului Tarii si au trecut Prutul in ziua de 10 ianuarie 1918 ajungand in 13 ianuarie 1918, la Chisinau.
Trotki a actionat si a confiscat tezaurul romanesc in aur trimis spre pastrare in Rusia anuntand ruperea relatiilor diplomatice ale Sovietelor cu Romania. Cu toate acestea la 24 ianuarie 1918, Sfatul Tarii a votat in unanimitate proclamarea independentei Republicii Moldovenesti, iar la 27 martie 1918, Sfatul Tarii, voteaza Unirea cu Romania. Proclamatia Sfatului Tarii suna astfel: “Republica Democrata Moldoveneasca Basarabia, in hotarele ei dintre Prut si Nistru, Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta de Rusia acum o suta si mai bine de ani din trupul vechii Moldove, in puterea dreptului istoric si a dreptulul de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor, de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu mama sa, Romania”.
De atunci incoace a trecut multa apa pe Prut, rusii s-au pus calare pe Basarabia, si nu vor sa plece nici morti. Daca presedintii vin si pleaca, istoria ramane insa aceeasi si nu poate fi contestata de nimeni. Nici macar de Federatia Rusa care cu obstinatie continua sa preia aceleasi teme sovietice si sa deformeze adevarul dupa bunul plac in ciuda unei aparente deschideri catre lumea democratica. Insa nu despre asta e vorba, ci despre adevarata miza a relatiilor romano-ruse, a relatiilor dintre Est si Vest, despre ciocnirea a doua state dependente fiecare de cu totul alte seturi de valori. Daca ar fi sa rememoram scanteia care a pornit aceasta toata tevatura ar trebui sa incepem cu declaratiile presedintelui Basescu facute la B1 TV legate de momentul abdicarii regelui Mihai si asocierea cu statutul de “sluga la rusi” in jurul implinirii a 70 de ani de la intrarea Romaniei in cel de-zl doilea Razboi Mondial la data de 22 iunie 1941, fapt consemnat in istorie prin celebrul mesaj al Maresalului Antonescu catre soldatii romani: “Ostasi. Va ordon: treceti Prutul!”.
In prima faza toti detractorii lui Basecu s-au transformat subit in “monarhisti”, dupa care, odata consumate gurile de foc interne, a intrat in scena artileria grea: MAE rus. Este de consemnat ca reactia agilei de altfel diplomatii ruse a venit la circa o saptamana distanta de la aceste declaratii ale lui Basescu, la fel ca si cele facute in urma cu doi ani dupa evenimentele din aprilie 2009 de la Chisinau. “Astfel de bravade nerusinate care justifica agresiunea fascista si profaneaza memoria milioanelor de jertifiti ai nazisumului este inadmisila si merita o apreciere adecvata din partea Europei”, opina purtatorului de cuvant al MAE rus, Aleksandr Lukasevici. Limbajul folosit de acesta este total deplasat si plin de venin pentru o exprimare diplomatica. Totusi aceasta tonalitate folosita de urmasii lui Ceaikovski nu reflecta decat un singur lucru – disperarea.
Si nu neaparat fata de Romania sau NATO in general, ci frica de a pierde o parghie extrem de importanta cum este Basarabia ce poate reconfigura geopolitic intreaga zona a Marii Negre si a Europei de Est intr-un nou echilibru de putere. Pe tabla de sah, in acest razboi inceput in urma cu 200 de ani la hanul lui Manuc, chiar la Bucuresti, Moscova risca sa piarda o piesa importanta ce ar putea-o baga intr-un sah din care ar mai putea iesi doar uzitand forta armata, masura introdusa de altfel recent de presedintele Medvedev in doctrina interna de aparare. Cu toate acestea, scenariul ar putea fi unul fatal pentru Rusia care constientizeaza ca Romania nu este Georgia, ci este stat membru a celor mai puternice aliante politico-militare de pe mapamond, acolo unde “principul muschetarilor” din articolul 5 al NATO ar putea face diferenta. Dar sa nu mergem atat de departe si sa gandim la rece ce a determinat disperarea care a condus Kremlinul sa aiba asemenea retorica desantata si jignitoare, facand astfel greseala de a se descalifica.
Mai mult, limbajul este unul similar cu atitudinea unui om slab care constientizeaza ca nu poate riposta in fata unui adversar mai puternic. Si nu neaparat ca ar fi Romania este de asa natura, dar Bucurestii fac parte din cel mai puternic bloc militar si mai au si un presedinte capos in mandatele caruia Romania s-a intarit din punct de vedere militar si si-a castigat respectul in randul aliatilor. Disperarea este cu atat mai mare cu cat in urma cu doi ani de zile Rusia cerea la summitul UE-Rusia organizat in extremul Orient rusesc la Habarovsk, pedepsirea Romaniei de catre UE pentru o asa-zisa imixtiune a Romaniei in evenimentele de atunci de la Chisinau. Acest lucru nu a avut loc si niciun stat membru UE nu a luat pozitie pe aceasta chestiune invocate de Moscova, fapt ce nu a fost decat o palma data unei retorice ce pastreaza “greaua mostenire” de la tatuca Stalin.
Chirtoaca nu-i ca Geoana
Momentul declansarii isteriei Moscovei este de asemenea legat de persoana proaspatului reales primar al Chisinau care certifica pentru inca un mandat ca Chisinaul se va alinia din nou pe axa capitalelor europene. Lupta atat de stransa data in turul doi intre tanarul liberal Dorin Chirtoaca si comunistul Igor Dodon a intins nervii Moscovei la maxim dupa ce la final diferenta a facut-o cele 4.400 de voturi. Cam cat am insumat cele 70 de autocare plecate din Bucuresti cu studenti basarabeni , locuitori cu drept de vot al Chisinaului, care probabil au facut diferenta. Faptul ca o mana de studenti de peste Prut scoliti la Bucuresti au realizat o victorie colosala a pus pe ganduri cercurile conducatoare de la Moscova care prin toate manevrele facute pentru sprijinirea lui Dodon tot au dat chix. Mai mult, Rusia era ferm convinsa de victoria lui Dodon care numai official, in 2011, a vizitat de patru ori Moscova unde s-a intalnit printr-un exercitiu de PR politic, inclusiv cu primarul moscovit Serghei Sobiani. Aceasta asociere si exercitiu de imagine au fost incercate si in Romania cu Mircea Geoana care a mers de mai multe ori in Rusia pentru a primi girul unui sprijin politic. La fel ca si in cazul meciurilor politice Chritoaca-Dodon si Basescu-Geoana, Rusia s-a vazut nevoita sa isi retraga sustinutii din ring la coltul invinsilor. Doua lovituri fatale au ingenunchiat astfel sperantele Rusiei de a-si impune in functii-cheie favoritii in doua state foste satelite, o gandire politica retrogradata asimilata mentalitatilor promovate in Razboiul Rece cu valente mai mult decat anacronice. In numai doi ani, incepand cu protestele de la 6-7 aprilie 2009 si continuand cu doua guvernari proeuropene si acum cu un nou mandat pentru Primaria Chisinaului, Rusia a inteles in sfarsit ca drumul spre Bruxelles este unul fara de intoarcere iar Republica Moldova nu mai este o gubernie a sa din era sovietica care poate fi reorganizata dupa “cum vrea muschii” Moscovei si ca oamenii de peste Prut isi doresc altceva. Totusi acest gand creaza insomnii la Kremlin iar nervii celor de la MAE rus se pare ca sunt intinsi la maximum pentru ca Basarabia nu mai reprezinta de mult un “asset” pentru dirijorii orchestrei muscovite. Totodata, posibilitatea unui scenariu ca acest Dorin Chirtoaca sa fie plasat de catre AIE dupa alegerile legislative din toamna, dupa modelul Basescu, de la Primarie la Presedintie iar Republica Moldova sa se transforme intr-o noua “revolutie portocalie” ar insemna maximum de frustare si ingrijorare pentru aceasta zona-tampon, asa cum le place rusilor sa o numeasca.
Scula nemteasca
Tot acest iures din partea Moscovei in jurul declaratiilor lui Basescu nu este decat praf in ochi aruncat la deruta, deoarece din pacate Maica Rusie, celor doua arme redutabile – politica si gaze – nu prea pot fi folosite la Bucuresti in conditiile unei guvernari cu larga deschidere spre zona occidental si mai ales prin faptul ca Romania importa numai 30% din necesarul de gaze din Federatia. Ba mai mult, se angajeaza active sa se lepede si de acest procent prin implicarea active in Nabucco si AGRI, poriecte ce sar Rusia in favoarea lumii caucaziene. Cu toate acestea, Rusia a reusit sa atraga, prin prisma unuri avantaje economice , Germania de partea sa in privinta Republicii Moldova. In ultima vreme, Berlinul nu a facut decat sa incercare sa reincalzeasca ciorba federalizarii Republicii Moldova dupa modelul propus in 2003 de rusi prin planul Kozak. Germania si-a asumat de la sine putere rolul de mediator din partea UE, desi nimeni din UE nu a mandatat Berlinul sa se faca exponentul stingerii conflictul transnistrean si mai ales sa-l negocieze dupa cum canta Moscova care nici macar nu a fost in stare sa-si respecte angajmantele luate in 1999 la summitul NATO de la Istanbul de a-si retrage trupele de pe teritoriul Republicii Moldova. Interesele comune din punct de vedere au adus astfel Germania si Rusia intr-o situatie de reeditare a intelegerii care a adus lumii cea de-a doua conflagratie mondiala confiintita de pactul Ribbentrop-Molotov care a adus Germaniei circa opt milioane de decedatI iar Rusiei cei “27 de milioane de morti’” despre care “ciripea” MAE rus pe Twitter.