Mrcea Marian: Când preşedintele Băsescu se joacă de-a mareşalul Antonescu
Istoria este un loc în care, cred eu, oricine are dreptul să se joace, fie că este profesor universitar, fie că este un semidoct care a citit două articole dintr-o revistă de culturalizare a ştiinţei. Să luăm exemplul bătăliei de la Rovine: noi spunem că Mircea cel Bătrân i-a bătut pe turci, ei spun că a fost exact pe dos. Bine, dar unde se află localitatea Rovine? Nimeni nu ştie şi nu cred că va şti vreodată, pentru că „rovine” este de fapt un arhaism pentru „mlaştină”. Nici măcar nu ştim data exactă a bătăliei. Librăriile din Occident sunt pline de studii care atacă istoria oficială şi provoacă controverse. Cartea politicianului şi comentatorului conservator Pat Buchannan „Churchill, Hitler şi războiul inutil (unnecessary)” – în care se argumentează că fostul premier britanic a dat Europa de Est pe mâna ruşilor, provocând un conflict inutil cu Germania – a ajuns, potrivit New York Times, pe lista celor mai bine vândute cărţi din Statele Unite. Nimeni şi nimic nu cred că va împiedica publicul din România să creadă ce vrea despre mareşalul Antonescu: fie că a fost un criminal de război, vinovat de moartea a sute de mii de evrei şi romi, fie că a fost un erou care a avut o soartă tragică pentru că a încercat să salveze o Românie prinsă între Germania nazistă şi Uniunea Sovietică.
Însă atunci când eşti preşedintele României cred că este mai bine, în interesul ţării tale, să taci decât să fabulezi despre cel de-al doilea război mondial, holocaust şi dictatori condamnaţi pentru crime de război. Omeneşte, îl înţeleg pe Băsescu, supărat pe Regele Mihai care, în campania electorală, l-a susţinut pe Crin Antonescu. Dar atunci când eşti întrebat dacă ai fi dat ordinul „Ostaşi! Vă ordon treceţi Prutul”, dacă ai fi fost în locul mareşalului Antonescu, şi răspunzi fără ezitare „Da!”, cred că creezi o problemă internaţională pentru ţara ta şi nu faci decât să-i ajuţi pe Vladimir Putin şi pe comuniştii de la Chişinău. Oficial, comunitatea internaţională consideră că ţara noastră a fost un agresor în cel de-al doilea război mondial şi nimic nu a justificat atacarea URSS, fără o declaraţie prealabilă de război, în noaptea de 21 spre 22 iunie 1941. Tratatul de la Paris a consfiinţit faptul că România a fost stat agresor şi dacă-l contestăm nu mai putem să le facem nici un reproş maghiarilor supăraţi pe Tratatul de la Trianon.
Noi între noi, românii, ne putem găsi tot felul de scuze – ruşii ne-au luat Basarabia, n-aveam încotro, pentru că altfel am fi păţit ca Polonia, etc… – dar, dincolo de graniţe, nimeni nu ia în serios astfel de şmecherii. Pur şi simplu nu poţi să justifici alianţa cu un criminal ca Hitler şi participarea la genocid. Percepţia internaţională este că România, pe de o parte, a fost parte activă la uciderea evreilor şi, pe de altă parte, a acţionat în modul cel mai oportunist. „În România, chiar şi S.S.-iştii erau luaţi prin surprindere şi uneori îngroziţi de ororile progromurilor la scară largă, demodate şi în acelaşi timp spontane. Deseori interveneau să-i salveze pe evrei de la măcel, astfel încât omorul să fie făcut în – ceea ce numeau ei – mod civilizat”, scrie Hannah Arendt în celebra ei carte „Eichmann la Ierusalim”. Aveam opţiuni, noi românii? Da! În Danemarca, întreaga populaţie, în frunte cu regele şi cu guvernul, s-a opus deportării evreilor, iar germanii au cedat în faţa acestei atitudini demne.
Ceea ce s-a întâmplat în 1941 este un subiect încă fierbinte, pe care un şef de stat nu-şi poate permite să-l rescrie după cum are un interes personal sau electoral. Anul trecut, la ceremoniile de la Moscova cu ocazia împlinirii a 65 de ani de la capitularea Germaniei naziste au fost prezenţi vreo duzină de şefi de stat, printre care preşedintele Chinei şi cancelarul german. De câte ori participă la evenimente legate de cel de-al doilea război mondial, Putin avertizează asupra pericolului ca acele evenimente să se repete. La ce ne ajută faptul că preşedintele României justifică agresiunea asupra URSS şi-l scuză pe fostul „conducător” al statului, condamnat pentru crime de război? Poate Băsescu crede că astfel va strânge câteva voturi pentru PDL. Poate. Dar ce efect extern va avea faptul că opiniile actualului şef al statului în ceea ce-l priveşte pe mareşalul Antonescu sunt aproape aceleaşi cu cele ale lui Corneliu Vadim Tudor?
Spre deosebire de mulţi comentatori, cred că politica internaţională a lui Băsescu fost relativ corectă şi aproape că aş folosi termenul de „succes” în ceea ce priveşte relaţia cu Statele Unite. Ar fi păcat ca mici orgolii nesatisfăcute, combinate cu un patriotism prost înţeles şi o perspectivă ceauşistă asupra istoriei, să strice tot ceea ce s-a construit în ultimii şase ani.
http://www.contributors.ro/dezbatere/cand-presedintele-basescu-se-joaca-de-a-maresalul-antonescu/
Articol recomandat de Traian. :)
Însă atunci când eşti preşedintele României cred că este mai bine, în interesul ţării tale, să taci decât să fabulezi despre cel de-al doilea război mondial, holocaust şi dictatori condamnaţi pentru crime de război. Omeneşte, îl înţeleg pe Băsescu, supărat pe Regele Mihai care, în campania electorală, l-a susţinut pe Crin Antonescu. Dar atunci când eşti întrebat dacă ai fi dat ordinul „Ostaşi! Vă ordon treceţi Prutul”, dacă ai fi fost în locul mareşalului Antonescu, şi răspunzi fără ezitare „Da!”, cred că creezi o problemă internaţională pentru ţara ta şi nu faci decât să-i ajuţi pe Vladimir Putin şi pe comuniştii de la Chişinău. Oficial, comunitatea internaţională consideră că ţara noastră a fost un agresor în cel de-al doilea război mondial şi nimic nu a justificat atacarea URSS, fără o declaraţie prealabilă de război, în noaptea de 21 spre 22 iunie 1941. Tratatul de la Paris a consfiinţit faptul că România a fost stat agresor şi dacă-l contestăm nu mai putem să le facem nici un reproş maghiarilor supăraţi pe Tratatul de la Trianon.
Noi între noi, românii, ne putem găsi tot felul de scuze – ruşii ne-au luat Basarabia, n-aveam încotro, pentru că altfel am fi păţit ca Polonia, etc… – dar, dincolo de graniţe, nimeni nu ia în serios astfel de şmecherii. Pur şi simplu nu poţi să justifici alianţa cu un criminal ca Hitler şi participarea la genocid. Percepţia internaţională este că România, pe de o parte, a fost parte activă la uciderea evreilor şi, pe de altă parte, a acţionat în modul cel mai oportunist. „În România, chiar şi S.S.-iştii erau luaţi prin surprindere şi uneori îngroziţi de ororile progromurilor la scară largă, demodate şi în acelaşi timp spontane. Deseori interveneau să-i salveze pe evrei de la măcel, astfel încât omorul să fie făcut în – ceea ce numeau ei – mod civilizat”, scrie Hannah Arendt în celebra ei carte „Eichmann la Ierusalim”. Aveam opţiuni, noi românii? Da! În Danemarca, întreaga populaţie, în frunte cu regele şi cu guvernul, s-a opus deportării evreilor, iar germanii au cedat în faţa acestei atitudini demne.
Ceea ce s-a întâmplat în 1941 este un subiect încă fierbinte, pe care un şef de stat nu-şi poate permite să-l rescrie după cum are un interes personal sau electoral. Anul trecut, la ceremoniile de la Moscova cu ocazia împlinirii a 65 de ani de la capitularea Germaniei naziste au fost prezenţi vreo duzină de şefi de stat, printre care preşedintele Chinei şi cancelarul german. De câte ori participă la evenimente legate de cel de-al doilea război mondial, Putin avertizează asupra pericolului ca acele evenimente să se repete. La ce ne ajută faptul că preşedintele României justifică agresiunea asupra URSS şi-l scuză pe fostul „conducător” al statului, condamnat pentru crime de război? Poate Băsescu crede că astfel va strânge câteva voturi pentru PDL. Poate. Dar ce efect extern va avea faptul că opiniile actualului şef al statului în ceea ce-l priveşte pe mareşalul Antonescu sunt aproape aceleaşi cu cele ale lui Corneliu Vadim Tudor?
Spre deosebire de mulţi comentatori, cred că politica internaţională a lui Băsescu fost relativ corectă şi aproape că aş folosi termenul de „succes” în ceea ce priveşte relaţia cu Statele Unite. Ar fi păcat ca mici orgolii nesatisfăcute, combinate cu un patriotism prost înţeles şi o perspectivă ceauşistă asupra istoriei, să strice tot ceea ce s-a construit în ultimii şase ani.
http://www.contributors.ro/dezbatere/cand-presedintele-basescu-se-joaca-de-a-maresalul-antonescu/
Articol recomandat de Traian. :)