Declaraţia Academiei Române
"Academia Română, ca şi întreaga opinie publică din ţara noastră, a luat cunoştinţă cu surpriză, în ultimul timp, de scoaterea din uitare a unor afirmaţii aberante, care pun sub semnul îndoielii unitatea limbii române în România şi în Republica Moldova. Ţinem să reamintim acelor persoane care afirmă din nou că există o limba moldovenească, diferită de limba română, că acest concept sfidează adevărul ştiinţific. Împotriva lui s-au ridicat numeroşi romanişti de prestigiu din toată lumea.
Acum o jumătate de secol, doi renumiţi profesori ai Universităţii din Moscova, romanistul R.A. Budagov şi slavistul S.B. Bernstein, au trimis revistei Voprosî jazâkoznanija (Probleme de lingvistică) articolul Cu privire la unitatea de limbă româno-moldovenească, articol ce a fost publicat abia în 1988 în revista Nistru. Cei doi savanţi arătau în mod clar că s-au irosit multe forţe şi mult timp pentru a demonstra teza eronată cum că moldovenii şi românii vorbesc limbi romanice înrudite, dar diferite. Dovezi în favoarea acestei teze n-au existat şi nu pot exista.
În Republica Moldova, Consiliul Uniunii Scriitorilor de la Chişinău, în acord cu poziţia Academiei de Ştiinţe, declara în septembrie 1994: „Folosirea glotonimului «limba moldovenească» creează o confuzie periculoasă în faţa lumii civilizate şi ne face de ruşine în faţa copiilor noştri şi a generaţiilor care vor veni.”
La rândul ei, Academia Română a organizat, în octombrie acelaşi an şi în martie 2003, sesiuni ştiinţifice consacrate unităţii limbii române şi varietăţilor ei locale în care filologi de prestigiu din România şi din Republica Moldova au prezentat comunicări. Ei s-au călăuzit după principiul potrivit căruia „ştiinţa rămâne mereu şi trebuie să rămână, cum cerea cu un secol în urmă Maiorescu, în marginile adevărului. Numai în marginile adevărului prestigiul ei este inatacabil”. Conferinţa naţională de filologie, organizată în octombrie 1997, la Iaşi şi la Chişinău, şi-a însuşit cuvintele renumitului savant Eugeniu Coşeriu, originar din Basarabia, pentru a le transmite în Apelul adresat Preşedintelui Parlamentului şi Republicii Moldova: „A promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de limba română, este, din punct de vedre strict lingvistic, ori o greşeală masivă, ori o fraudă ştiinţifică; din punct de vedere istoric şi practic, este o absurditate şi o utopie; din punct de vedere politic, e o anulare a identităţii etnice şi culturale a unui popor şi deci un act de genocid etnic şi cultural.”
Academia Română împărtăşeşte în întregime această poziţie a regretatului ei membru de onoare, membru şi al Academiei de Ştiinţe de la Chişinău. Forurile politice din România şi din Republica Moldova trebuie să asculte glasul raţiunii, să apere cu fermitate adevărul ştiinţific şi dreptul românilor de pretutindeni de a avea o limbă unică, în concertul limbilor europene şi al lumii civilizate."
Acum o jumătate de secol, doi renumiţi profesori ai Universităţii din Moscova, romanistul R.A. Budagov şi slavistul S.B. Bernstein, au trimis revistei Voprosî jazâkoznanija (Probleme de lingvistică) articolul Cu privire la unitatea de limbă româno-moldovenească, articol ce a fost publicat abia în 1988 în revista Nistru. Cei doi savanţi arătau în mod clar că s-au irosit multe forţe şi mult timp pentru a demonstra teza eronată cum că moldovenii şi românii vorbesc limbi romanice înrudite, dar diferite. Dovezi în favoarea acestei teze n-au existat şi nu pot exista.
În Republica Moldova, Consiliul Uniunii Scriitorilor de la Chişinău, în acord cu poziţia Academiei de Ştiinţe, declara în septembrie 1994: „Folosirea glotonimului «limba moldovenească» creează o confuzie periculoasă în faţa lumii civilizate şi ne face de ruşine în faţa copiilor noştri şi a generaţiilor care vor veni.”
La rândul ei, Academia Română a organizat, în octombrie acelaşi an şi în martie 2003, sesiuni ştiinţifice consacrate unităţii limbii române şi varietăţilor ei locale în care filologi de prestigiu din România şi din Republica Moldova au prezentat comunicări. Ei s-au călăuzit după principiul potrivit căruia „ştiinţa rămâne mereu şi trebuie să rămână, cum cerea cu un secol în urmă Maiorescu, în marginile adevărului. Numai în marginile adevărului prestigiul ei este inatacabil”. Conferinţa naţională de filologie, organizată în octombrie 1997, la Iaşi şi la Chişinău, şi-a însuşit cuvintele renumitului savant Eugeniu Coşeriu, originar din Basarabia, pentru a le transmite în Apelul adresat Preşedintelui Parlamentului şi Republicii Moldova: „A promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de limba română, este, din punct de vedre strict lingvistic, ori o greşeală masivă, ori o fraudă ştiinţifică; din punct de vedere istoric şi practic, este o absurditate şi o utopie; din punct de vedere politic, e o anulare a identităţii etnice şi culturale a unui popor şi deci un act de genocid etnic şi cultural.”
Academia Română împărtăşeşte în întregime această poziţie a regretatului ei membru de onoare, membru şi al Academiei de Ştiinţe de la Chişinău. Forurile politice din România şi din Republica Moldova trebuie să asculte glasul raţiunii, să apere cu fermitate adevărul ştiinţific şi dreptul românilor de pretutindeni de a avea o limbă unică, în concertul limbilor europene şi al lumii civilizate."