Scutul anti-racheta de la Deveselu lasa Rusia in offside
Rusia a fost luată prin surprindere de anunţul preşedintelui Traian Băsescu cu privire la amplasarea scutului anti-rachetă la Deveselu. Acest anunţ a venit concomitent cu noi discuţii SUA – Rusia asupra acestui subiect care se desfăşoară chiar în acest moment la Bruxelles. Moscova îşi doreşte acces la „butonul roşu” al scutului anti-rachetă, dar şi să protejeze prin capacităţi proprii Europa de Est – inclusiv România. Această poziţie a Rusiei contrazice principiul fundamental ale NATO privind indivizibilitatea securităţii şi se datorează unor temeri ale Moscovei.
Dimitri Rogozin, ambasadorul rus la NATO, si scutul antiracheta
Îngrijorarea Rusiei faţă de scutul anti-rachetă din România este stârnită de o eventuală posibilitate de blocare a forţei sale de descurajare atomică. Cu alte cuvinte Moscova se teme că acest element defensiv îi va bloca potenţialul de atac cu rachete nucleare intercontinentale.
România între NATO, Rusia şi scutul anti-rachetă
La summitul NATO de la Lisabona din noiembrie 2010 s-a stabilit că scutul anti-rachetă va deveni un obiectiv esenţial al Alianţei. Declaraţia summitului de la Lisabona afirmă că „Apărarea anti-rachetă va deveni o parte integrală a apărării noastre” iar aceste program „se va baza pe principiile indivizibilităţii securităţii şi solidarităţii NATO, împărţirea echitabilă a riscurilor şi sarcinilor”. În acest moment scutul anti-rachetă din România nu este o intreprindere NATO, ci va fi pus în practică printr-un tratat bilateral între SUA şi România. În momentul în care programul antirachetă al NATO va deveni operaţional, scutul anti-rachetă din România va intra în subordinea NATO.
La Consiliul NATO-Rusia de la Lisabona Moscova a venit cu ideea unei apărări sectoriale a Europei în faţa unor ameninţări venite din Orientul Mijlociu. Rusia a exprimat ideea că ar putea proteja cu propriile capacităţi Europa de est fără să mai fie nevoie de instalarea unui scut anti-rachetă american sau NATO. Însă acceptarea acestei propuneri ar fi însemnat ca Rusia să se implice în strategia defensivă a NATO fără să fie membru al Alianţei şi ar fi încălcat principiul indivizibilităţii securităţii şi solidarităţii NATO. Răspunsul Alianţei a fost că fiecare trebuie să îşi apere propriul teritoriu.
Disputa dintre aceste abordări a continuat şi în cursul acestei primăveri. Pe 15 aprilie, la o întrunire a Consiliului NATO-Rusia, ministrul de Externe Serghei Lavrov a repetat propunerea unui sistem unificat anti-rachetă în care decizia să se ia cu participarea Rusiei. Răspunsul secretarului general al NATO Rasmussen a fost „Ne gândim la două sisteme – unul NATO şi unul rusesc – care vor coopera şi vor schimba informaţii pentru a ne asigura securitatea”.
Ruşii vor acces la butonul roşu
Înainte de întâlnirea din 15 aprilie cu Rasmussen, ministrul de Externe Serghei Ivanov declara „În termeni practici aceasta înseamnă că delegaţii noştri se vor afla la Bruxelles, de exemplu, şi vor trebui să fie de acord cu apăsarea butonului roşu pentru lansarea rachetei, indiferent dacă aceasta pleacă din Polonia, Rusia sau Marea Britanie”. Ideea nu a fost abandonată la Moscova după refuzul lui Rasmussen. Pe 29 aprilie, comandantul trupelor spaţiale ruse, generalul Oleg Ostapenko a revenit declarând că Rusia este gata să desfăşoare un sistem anti-rachetă care să acopere întreaga Europă de Est.
Discuţiile la Bruxelles şi jocul declaraţiilor
Conform Voice of Russia în aceeaşi zi în care preşedintele Traian Băsescu a anunţat că scutul anti-rachetă va fi amplasat la Deveselu, la Bruxelles a început o nouă rundă de discuţii între Rusia şi SUA cu privire la scutul antirachetă. Dmitri Rogozin, ambasadorul rus la NATO, a fost cel care a anunţat începerea acestor discuţii. Conform lui Rogozin, citat de Kiyv Post, discuţiile de la Bruxelles privind scutul anti-rachetă se vor desfăşura între 3 şi 5 mai. „Scopul acestor discuţii este de a încerca să avansăm în chestiunea scutului anti-rachetă, dar şi să accelerăm pregătirile pentru o întâlnire între miniştrii apărării din cadrul Consiliului NATO-Rusia din 9 iunie şi bineînţeles pregătirile pentru întâlnirea dintre preşedinţii Rusiei şi SUA pe marginea summitului G8 de la Deauville, de la sfârşitul lunii mai”.
Înaintea acestei întâlniri de la Bruxelles, pe lângă declaraţiile lui Serghei Lavrov sau ale generalului Oleg Ostapenko a apărut şi o afirmaţie directă că Rusia îşi va desfăşura un scut anti-rachetă propriu. Pe 28 aprilie Viktor Ozerov, preşedintele Comitetului Federal pentru Apărare şi Securitate al Rusiei, declara că Moscova va pune în funcţiune până la sfârşitul anului 2011 un sistem de apărare aero-spaţial. „Cooperarea cu Rusia în apărarea anti-rachetă a fost desemnată drept o prioritate la ultimul summit NATO-Rusia de la Lisabona. Rusia şi statele membre NATO au reuşit să cadă de acord asupra unor aspecte cu privire la scutul anti-rachetă din Europa, deşi rămân unele dificultăţi în ceea ce priveşte ajustarea sistemelor anti-rachetă ale Rusiei, Statelor Unite şi NATO”.
Moscova a fost lăsată în off-side în acest moment prin declaraţia lui Traian Băsescu care a anunţat locaţia scutului anti-rachetă în România. Instalarea acestui sistem la Deveselu ar lăsa fără obiect solicitările Rusiei de a avea acces la „butonul roşu” sau aceea de a i se încredinţa protejarea Europei de Est. Însă negocierile dintre SUA şi România pentru încheierea acordului asupra scutului anti-rachetă au ajuns în acest moment la a şaptea rundă şi nu au fost încheiate – deşi există speranţe că acordul va fi semnat în curând.
Dimitri Rogozin, ambasadorul rus la NATO, si scutul antirachetaÎngrijorarea Rusiei faţă de scutul anti-rachetă din România este stârnită de o eventuală posibilitate de blocare a forţei sale de descurajare atomică. Cu alte cuvinte Moscova se teme că acest element defensiv îi va bloca potenţialul de atac cu rachete nucleare intercontinentale.
România între NATO, Rusia şi scutul anti-rachetă
La summitul NATO de la Lisabona din noiembrie 2010 s-a stabilit că scutul anti-rachetă va deveni un obiectiv esenţial al Alianţei. Declaraţia summitului de la Lisabona afirmă că „Apărarea anti-rachetă va deveni o parte integrală a apărării noastre” iar aceste program „se va baza pe principiile indivizibilităţii securităţii şi solidarităţii NATO, împărţirea echitabilă a riscurilor şi sarcinilor”. În acest moment scutul anti-rachetă din România nu este o intreprindere NATO, ci va fi pus în practică printr-un tratat bilateral între SUA şi România. În momentul în care programul antirachetă al NATO va deveni operaţional, scutul anti-rachetă din România va intra în subordinea NATO.
La Consiliul NATO-Rusia de la Lisabona Moscova a venit cu ideea unei apărări sectoriale a Europei în faţa unor ameninţări venite din Orientul Mijlociu. Rusia a exprimat ideea că ar putea proteja cu propriile capacităţi Europa de est fără să mai fie nevoie de instalarea unui scut anti-rachetă american sau NATO. Însă acceptarea acestei propuneri ar fi însemnat ca Rusia să se implice în strategia defensivă a NATO fără să fie membru al Alianţei şi ar fi încălcat principiul indivizibilităţii securităţii şi solidarităţii NATO. Răspunsul Alianţei a fost că fiecare trebuie să îşi apere propriul teritoriu.
Disputa dintre aceste abordări a continuat şi în cursul acestei primăveri. Pe 15 aprilie, la o întrunire a Consiliului NATO-Rusia, ministrul de Externe Serghei Lavrov a repetat propunerea unui sistem unificat anti-rachetă în care decizia să se ia cu participarea Rusiei. Răspunsul secretarului general al NATO Rasmussen a fost „Ne gândim la două sisteme – unul NATO şi unul rusesc – care vor coopera şi vor schimba informaţii pentru a ne asigura securitatea”.
Ruşii vor acces la butonul roşu
Înainte de întâlnirea din 15 aprilie cu Rasmussen, ministrul de Externe Serghei Ivanov declara „În termeni practici aceasta înseamnă că delegaţii noştri se vor afla la Bruxelles, de exemplu, şi vor trebui să fie de acord cu apăsarea butonului roşu pentru lansarea rachetei, indiferent dacă aceasta pleacă din Polonia, Rusia sau Marea Britanie”. Ideea nu a fost abandonată la Moscova după refuzul lui Rasmussen. Pe 29 aprilie, comandantul trupelor spaţiale ruse, generalul Oleg Ostapenko a revenit declarând că Rusia este gata să desfăşoare un sistem anti-rachetă care să acopere întreaga Europă de Est.
Discuţiile la Bruxelles şi jocul declaraţiilor
Conform Voice of Russia în aceeaşi zi în care preşedintele Traian Băsescu a anunţat că scutul anti-rachetă va fi amplasat la Deveselu, la Bruxelles a început o nouă rundă de discuţii între Rusia şi SUA cu privire la scutul antirachetă. Dmitri Rogozin, ambasadorul rus la NATO, a fost cel care a anunţat începerea acestor discuţii. Conform lui Rogozin, citat de Kiyv Post, discuţiile de la Bruxelles privind scutul anti-rachetă se vor desfăşura între 3 şi 5 mai. „Scopul acestor discuţii este de a încerca să avansăm în chestiunea scutului anti-rachetă, dar şi să accelerăm pregătirile pentru o întâlnire între miniştrii apărării din cadrul Consiliului NATO-Rusia din 9 iunie şi bineînţeles pregătirile pentru întâlnirea dintre preşedinţii Rusiei şi SUA pe marginea summitului G8 de la Deauville, de la sfârşitul lunii mai”.
Înaintea acestei întâlniri de la Bruxelles, pe lângă declaraţiile lui Serghei Lavrov sau ale generalului Oleg Ostapenko a apărut şi o afirmaţie directă că Rusia îşi va desfăşura un scut anti-rachetă propriu. Pe 28 aprilie Viktor Ozerov, preşedintele Comitetului Federal pentru Apărare şi Securitate al Rusiei, declara că Moscova va pune în funcţiune până la sfârşitul anului 2011 un sistem de apărare aero-spaţial. „Cooperarea cu Rusia în apărarea anti-rachetă a fost desemnată drept o prioritate la ultimul summit NATO-Rusia de la Lisabona. Rusia şi statele membre NATO au reuşit să cadă de acord asupra unor aspecte cu privire la scutul anti-rachetă din Europa, deşi rămân unele dificultăţi în ceea ce priveşte ajustarea sistemelor anti-rachetă ale Rusiei, Statelor Unite şi NATO”.
Moscova a fost lăsată în off-side în acest moment prin declaraţia lui Traian Băsescu care a anunţat locaţia scutului anti-rachetă în România. Instalarea acestui sistem la Deveselu ar lăsa fără obiect solicitările Rusiei de a avea acces la „butonul roşu” sau aceea de a i se încredinţa protejarea Europei de Est. Însă negocierile dintre SUA şi România pentru încheierea acordului asupra scutului anti-rachetă au ajuns în acest moment la a şaptea rundă şi nu au fost încheiate – deşi există speranţe că acordul va fi semnat în curând.