Nicolae Negru: Proiectul „Moldovenii”, patriotism naiv sau diversiune?
Un grup de persoane (anonime), care se numesc „experţi în domeniul istoriei, religiei, culturii, politologiei, afacerilor, economiei şi finanţelor", fiind „uniţi prin dragostea faţă de ţara noastră şi dorinţa de a ajuta şi a contribui la îmbunătăţirea vieţii moldovenilor" și-au pus în gând să elaboreze un proiect intitulat „Moldovenii", având drept scop „studierea, înţelegerea şi promovarea istoriei adevărate şi valorilor culturii şi civilizaţiei Moldovei".
„Urechile lungi"
Dincolo de intenția cam naivă de a îmbunătăți viața moldovenilor prin promovarea „istoriei adevărate", surprinde sintagma în sine, sugerând că și după 20 de ani de indepenență moldovenii sunt ținuți în ignoranță, îngrădindu-li-se accesul la trecutul lor istoric. Oricât ar părea de bizar, autorii proiectului consideră că cunoașterea „istoriei adevărate" e „mai dificilă" în ultimii 20 de ani, în pofida pluralismului și internetului, decât în perioada dictaturii ideologice și a cenzurii sovietice. Acest detaliu îi trădează din start pe autori ca urechile lungi pe iepure.
Deoarece nu-și dau numele, e greu de spus imediat cât de „experți" sunt ei în domeniile respective. Ceea ce se observă din textele publicate pe site-ul lor e că au probleme cu limba română, mai cu seamă cu topica. Majoritatea textelor fie au fost traduse din limba rusă, fie au fost scrise de persoane care posedă mai bine rusa decât româna. O mostră: „Români ai Republicii Moldova, de fapt după origine sînteţi moldoveni etnici". De fapt, fraza respectivă, „după origine" pare tradusă „moto-moto", cum spune Voronin, din rusă. În română, „etniceskie moldavane" ar suna „etnici moldoveni".
După ce faci cunoștință cu întregul proiect, înțelegi de ce „experții" evită să-și afișeze numele. Ei par mai curând niște diversioniști care încearcă să reintroducă în circulație tezele istoriografiei sovietice. „Istoria adevărată" pentru ei este istoria din manualele de până la 1991, cu ingredientele „tradiționale" românofobia și rusofilia, antioccidentalismul, la care au fost adăugate elemente de ortodoxism, semănătorism, conservatism și antiglobalism aproape primitiv. Ca și în perioada sovietică, ei cenzurează – reflexiv, probabil – folosirea cuvintelor „român", „românească" de către moldovenii de peste Prut, până la unirea din 1859. La capitolul literatură, de exemplu, se vorbește despre revista „Dacia literară", ce apare în 1840, la Iași, dar nu se spune nimic despre „Albina Românească" a lui Gheorghe Asachi, care a apărut tot acolo la 1 iunie 1829.
Ideea salvatoare
Dacă e să rezumăm ideea salvatoare pe care o promovează autorii, aceasta este pe cât de simplă, pe atât de „eficientă": te-ai numit moldovan, te-ai mândrit și te-ai salvat definitiv. Pare ceva hazliu, prostesc, dar „experții" insistă la modul serios asupra acestei căi de „îmbunătățire a vieții moldovenilor". Privite lucrurile din acest unghi de vedere, nu e de mirare că ei văd pericolul cel mai mare pentru statul și poporul RM venind de la „intelectualitatea de creație și pedagogică": „Pericolul major pentru statul şi naţiunea moldovenească – atitudinea unei părţi a intelectualităţii de creaţie şi pedagogice, la fel ca şi a unor politicieni, care tind să influenţeze formarea conştiinţei etnice a poporului nostru". Nu toți dintre ei acționează cu intenții rele, admit autorii proiectului: „Majoritatea lor au sufletele curate şi îi doresc sincer poporului său numai bine, dar nu posedă cunoştinţe suficiente despre istoria şi cultura moldovenilor". Și aici apar „experții" pentru a-i lumina pe rătăciți: „Sîntem convinşi, că cei mai demni dintre voi vor cunoaşte istoria veritabilă a poporului moldovenesc şi a ţării. Noi ştim, că sufletele voastre se vor umplea de mîndrie pentru poporul nostru şi cu mare dragoste veţi purta prin viaţă numele de „moldovan de etnie" (începând cu virgula înainte de „că", „urechile" rusești se văd după fiecare cuvânt n.n.).
De vină sunt poeții
Ce e de făcut cu cei „o parte mai mică", care „promovează conştient ideologia statului vecin, posibil realizând careva beneficii în urma activităţii desfășurate", rămâne să ghicească cititorii. E cert însă că, înainte de sărăcie și mizerie, care îi determină pe moldoveni să plece în străinătate cu sutele de mii, pericolul major pentru „națiune" în prezintă poeții și pedagogii.
Nu mediul poluant moștenit de la RSSM, care face ca RM să semene cu un enorm azil pentru oligofreni, nu beția fără simțire, nu cancerul, nu maladiile hepatice, nu accidentele rutiere care îi omoară pe moldoveni mai ceva decât pe timp de război, ci scriitorii, compozitorii, pictorii și învățătorii sapă la temelia noului stat apărut de sub dărâmăturile Imperiului Rus.
Deși ne cheamă să nu „condamnăm" istoria noastră, căci „blamînd istoria – blamaţi memoria strămoşilor noştri", care „au făurit, au creat, au iubit, s-au bucurat ori s-au mîhnit", asta pare să se refere doar la perioada sovietică. Autorii nu se jenează să blameze perioada unirii Moldovei cu Valahia, și formarea României, și procesele unificatoare în domeniul culturii și limbii. Politicienii de atunci sunt acuzați că ar fi determinat pe moldoveni „să uite numele lor, limba şi istoria, transformînd poporul moldovenesc într-un element al folclorului regional al României Mari, însușindu-și cultura și limba moldovenească pe care a alterat-o simțitor cu cuvinte străine". Din fericire, consideră autorii, moldovenii s-au salvat în Basarabia, anexată de Imperiul Rus. Ei îi mai învinuiesc pe cei care se identifică drept români de „negarea şi discreditarea slavilor şi, mai ales, a ruşilor".
Pe drumul cel bun
Conștienți, probabil, de țarcul cultural în care îi bagă pe moldoveni cu ideile lor „salvatoare", ei propun o rescriere a istoriei, moldovenizându-i post-factum pe scriitorii români „celebri", din secolele XVIII-XIX, care „au mers la compromis, acceptînd termenii impuşi „România", „români", „limba română", „deoarece considerau că realizează sarcini mai importante". „Mărinimoși", autorii proiectului declară că nu-i acuză pentru aceste „compromisuri": „Ei greşeau, dar greşelile acestor personalităţi celebre nici într-un caz nu diminuează contribuţia lor la cultura moldovenească. Ei sînt moldoveni după origine, educaţie, apartenenţa la cultura noastră şi în memoria noastră vor rămîne întotdeauna moldoveni".
Mai mult, „experții" moldoveniști sunt hotărâți să-i readucă pe drumul cel bun pe toți românii: „Români din România, va veni timpul şi majoritatea veţi conştientiza adevărata voastră origine şi apartenenţa la un popor mai vechi decît Roma. Românismul şi-a jucat rolul său în istoria şi consolidarea naţiunii. La o etapă anumită acest rol a fost pozitiv. Pentru dezvoltarea ulterioară a etniei este necesară redobîndirea istoriei sale veridice pe deplin".
„Urechile lungi"
Dincolo de intenția cam naivă de a îmbunătăți viața moldovenilor prin promovarea „istoriei adevărate", surprinde sintagma în sine, sugerând că și după 20 de ani de indepenență moldovenii sunt ținuți în ignoranță, îngrădindu-li-se accesul la trecutul lor istoric. Oricât ar părea de bizar, autorii proiectului consideră că cunoașterea „istoriei adevărate" e „mai dificilă" în ultimii 20 de ani, în pofida pluralismului și internetului, decât în perioada dictaturii ideologice și a cenzurii sovietice. Acest detaliu îi trădează din start pe autori ca urechile lungi pe iepure.
Deoarece nu-și dau numele, e greu de spus imediat cât de „experți" sunt ei în domeniile respective. Ceea ce se observă din textele publicate pe site-ul lor e că au probleme cu limba română, mai cu seamă cu topica. Majoritatea textelor fie au fost traduse din limba rusă, fie au fost scrise de persoane care posedă mai bine rusa decât româna. O mostră: „Români ai Republicii Moldova, de fapt după origine sînteţi moldoveni etnici". De fapt, fraza respectivă, „după origine" pare tradusă „moto-moto", cum spune Voronin, din rusă. În română, „etniceskie moldavane" ar suna „etnici moldoveni".
După ce faci cunoștință cu întregul proiect, înțelegi de ce „experții" evită să-și afișeze numele. Ei par mai curând niște diversioniști care încearcă să reintroducă în circulație tezele istoriografiei sovietice. „Istoria adevărată" pentru ei este istoria din manualele de până la 1991, cu ingredientele „tradiționale" românofobia și rusofilia, antioccidentalismul, la care au fost adăugate elemente de ortodoxism, semănătorism, conservatism și antiglobalism aproape primitiv. Ca și în perioada sovietică, ei cenzurează – reflexiv, probabil – folosirea cuvintelor „român", „românească" de către moldovenii de peste Prut, până la unirea din 1859. La capitolul literatură, de exemplu, se vorbește despre revista „Dacia literară", ce apare în 1840, la Iași, dar nu se spune nimic despre „Albina Românească" a lui Gheorghe Asachi, care a apărut tot acolo la 1 iunie 1829.
Ideea salvatoare
Dacă e să rezumăm ideea salvatoare pe care o promovează autorii, aceasta este pe cât de simplă, pe atât de „eficientă": te-ai numit moldovan, te-ai mândrit și te-ai salvat definitiv. Pare ceva hazliu, prostesc, dar „experții" insistă la modul serios asupra acestei căi de „îmbunătățire a vieții moldovenilor". Privite lucrurile din acest unghi de vedere, nu e de mirare că ei văd pericolul cel mai mare pentru statul și poporul RM venind de la „intelectualitatea de creație și pedagogică": „Pericolul major pentru statul şi naţiunea moldovenească – atitudinea unei părţi a intelectualităţii de creaţie şi pedagogice, la fel ca şi a unor politicieni, care tind să influenţeze formarea conştiinţei etnice a poporului nostru". Nu toți dintre ei acționează cu intenții rele, admit autorii proiectului: „Majoritatea lor au sufletele curate şi îi doresc sincer poporului său numai bine, dar nu posedă cunoştinţe suficiente despre istoria şi cultura moldovenilor". Și aici apar „experții" pentru a-i lumina pe rătăciți: „Sîntem convinşi, că cei mai demni dintre voi vor cunoaşte istoria veritabilă a poporului moldovenesc şi a ţării. Noi ştim, că sufletele voastre se vor umplea de mîndrie pentru poporul nostru şi cu mare dragoste veţi purta prin viaţă numele de „moldovan de etnie" (începând cu virgula înainte de „că", „urechile" rusești se văd după fiecare cuvânt n.n.).
De vină sunt poeții
Ce e de făcut cu cei „o parte mai mică", care „promovează conştient ideologia statului vecin, posibil realizând careva beneficii în urma activităţii desfășurate", rămâne să ghicească cititorii. E cert însă că, înainte de sărăcie și mizerie, care îi determină pe moldoveni să plece în străinătate cu sutele de mii, pericolul major pentru „națiune" în prezintă poeții și pedagogii.
Nu mediul poluant moștenit de la RSSM, care face ca RM să semene cu un enorm azil pentru oligofreni, nu beția fără simțire, nu cancerul, nu maladiile hepatice, nu accidentele rutiere care îi omoară pe moldoveni mai ceva decât pe timp de război, ci scriitorii, compozitorii, pictorii și învățătorii sapă la temelia noului stat apărut de sub dărâmăturile Imperiului Rus.
Deși ne cheamă să nu „condamnăm" istoria noastră, căci „blamînd istoria – blamaţi memoria strămoşilor noştri", care „au făurit, au creat, au iubit, s-au bucurat ori s-au mîhnit", asta pare să se refere doar la perioada sovietică. Autorii nu se jenează să blameze perioada unirii Moldovei cu Valahia, și formarea României, și procesele unificatoare în domeniul culturii și limbii. Politicienii de atunci sunt acuzați că ar fi determinat pe moldoveni „să uite numele lor, limba şi istoria, transformînd poporul moldovenesc într-un element al folclorului regional al României Mari, însușindu-și cultura și limba moldovenească pe care a alterat-o simțitor cu cuvinte străine". Din fericire, consideră autorii, moldovenii s-au salvat în Basarabia, anexată de Imperiul Rus. Ei îi mai învinuiesc pe cei care se identifică drept români de „negarea şi discreditarea slavilor şi, mai ales, a ruşilor".
Pe drumul cel bun
Conștienți, probabil, de țarcul cultural în care îi bagă pe moldoveni cu ideile lor „salvatoare", ei propun o rescriere a istoriei, moldovenizându-i post-factum pe scriitorii români „celebri", din secolele XVIII-XIX, care „au mers la compromis, acceptînd termenii impuşi „România", „români", „limba română", „deoarece considerau că realizează sarcini mai importante". „Mărinimoși", autorii proiectului declară că nu-i acuză pentru aceste „compromisuri": „Ei greşeau, dar greşelile acestor personalităţi celebre nici într-un caz nu diminuează contribuţia lor la cultura moldovenească. Ei sînt moldoveni după origine, educaţie, apartenenţa la cultura noastră şi în memoria noastră vor rămîne întotdeauna moldoveni".
Mai mult, „experții" moldoveniști sunt hotărâți să-i readucă pe drumul cel bun pe toți românii: „Români din România, va veni timpul şi majoritatea veţi conştientiza adevărata voastră origine şi apartenenţa la un popor mai vechi decît Roma. Românismul şi-a jucat rolul său în istoria şi consolidarea naţiunii. La o etapă anumită acest rol a fost pozitiv. Pentru dezvoltarea ulterioară a etniei este necesară redobîndirea istoriei sale veridice pe deplin".