Sub stejarul falnic şi semeţ un Porc înfulecă ghindă

 
13 Aprilie 2011.  
 

Închideţi gura, voi, vioarelor, flautelor, mandolinelor! Să se audă doar goarna: Ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta!
 

Numai goarna să se audă. Ca într-un editorial postmodernist unde vorbesc numai spaţiile dintre cuvinte.
Moldova fără sărăcie! Schimbarea până la capăt. Ha-ha-ha! Iubesc Moldova! Zii, soră goarnă! Ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta! Săru’ mâna, Moldovioara, nu te dor şalele, dă în jos poalele şi ascunde-ţi picioarele nespălate. Fii mândră de fiii tăi!

Sub stejarul falnic şi semeţ un Porc înfulecă ghindă. Papă, şefule, papă ghindă, fă-te rotund că te pun mai mare la Curtea de Conturi. Să-mi numeri toate ghindele, că ştiu că la numărat te pricepi! Zii, soră goarnă, ridică armata drogată, adormită în câmpul cu maci roşii: Ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta!
 
Apropo de macii roşii. Spunea Poetul (citez din memoria încă nearsă): O, vânt prelung, prin grâie/ Răsfoaie macii roşi./ Sărută-mă pe lacrimi/ Să-ţi nasc copii frumoşi! Dobitocul a călcat şi peste ei. Şi în loc de copii s-au născut voturi!

Maestre, muzica!
 
Să sculăm morţii din somn, să-i adunăm în Piaţa Marii Adunări Naţionale - căci în holul Uniunii Scriitorilor nu încap - şi să le înmânăm câte un plic. Cu ghindă, ca la porci. Căci vin sărbătorile, trecem de Florii şi sărim drept în Duminica Învierii şi ce mort n-ar visa ca în Noaptea Învierii să primească în dar un plic. Cu ghindă furată de sub un Stejar. Zii, soră goarnă: Ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta!

Hai, neamule, ieşi afară şi haide să urmărim marşul triumfal al nulităţilor naţionale încolonate în armata de strânsură a imbecililor umflaţi de ghindă de stejar sub care cresc numai spinii, finii şi străinii! Goarnă, de ce taci? Hai: Ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta! Chiuie, măi tată, că se mărită mama! 
 
Ridică-ţi fruntea grea, Prostie! Sărută fruntea sub care te-ai aciuat! Hai, moş flaut, zii ceva de jale. Vreau multă jale, m-am săturat de ghindă optimistă! Vreau să-mi schimb sculele, să emigrez într-un lan de măzăriche sub care tancurile ruseşti clocesc poeme roşii, amestecate cu ghindă de stejar, născătoare de transnistrii şi smirnovi ochioşi, cu nasuri borcănoase şi cu două limbi (de stat). Că dacă-mi schimb sculele, trec la editoriale cu cagule pe cap şi le pun la orizont să pândească crepusculul. Dar el, amurgul, vine, dacă goarna tace. Deci nu tăcea, goarnă-mumă, zii, să se cutremure zările şi să li se încurce cărările celor porniţi spre Domnul şi ajunşi la Iuda: Ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta!
 
Cândva am încercat şi eu să scriu poezie, căci nu e om să nu fi scris o poezie, măcar o dată, măcar o dată în viaţa lui. Dar m-am oprit la timp. M-am oprit după ce am scris o poezie dintr-un singur vers care mi s-a părut genial: Luminile îşi fac statui din umbre. Am ars foaia, am aruncat cenuşa în vânt, peste Hârtoapele de pe malul Prutului. Şi am pus punct poeziei. Uite însă că zilele acestea, de unde şi până unde, nu ştiu cum, în memorie îmi vine acel nefericit rând de poezie. Ca să scap de el am o singură soluţie - să-i dau foc memoriei mele şi să împrăştii cenuşa peste pădurea de stejari, din care pică ghinda, ca oştenii pe câmpul de bătaie.

Foc, leatule! Muzica, maestre! Gura, potaie! Numai goarna să se audă: Ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta!
 
Un articol de: Constantin Tănase
 

http://www.timpul.md/articol/sub-stejarul-falnic-si-semet-un-porc-infuleca-ghinda-22476.html