De ce ne dezinformăm pe noi înşine?

De ce ziariştii şi politicienii folosesc eufemisme pentru crimele bandiţilor de peste Nistru? Răpirea şi sechestrarea sunt botezate drept arestare, uzurpatorii puterii în stat sunt numiţi autorităţi. Complicitatea e pe faţă. Oamenii sunt “arestaţi” şi nimeni nu o consemnează documentar, nu deschide dosare penale. Dimpotrivă, din câte am înţeles, cu un an în urmă, noua guvernare democratică a insistat ca oficialii UE să ridice interdicţiile pentru bandiţii transnistreni, sperând că linguşeala lor îi va îmblânzi pe Smirnov şi K.

De acord cu ideea că nu trebui să le facem jocul separatiştilor şi să ne lăsăm târâţi într-un război pierdut din start. Dar cel puţin, guvernanţii ar putea să facă minimul necesar, să ceară poliţiei şi procurorilor să intervină în toate cazurile, nu doar selectiv. Măcar formal, dacă efectiv nu este posibil. Pentru ca uzurpatorii şi bandiţii să-şi primească pedeapasa într-un viitor, măcar şi îndepărtat. Dar să ştie cel puţin că sunt bandiţi, nu revoluţionari sau reprezentanţi legali.

La fel, şi presa ar trebui să cunoască preţul cuvintelor şi să nu distorsioneze realitatea. De exemplu, arestul e o acţiune legală săvârşită de autorităţi legale, iar raptul şi sechestrare sunt practicate de elemente criminale. Cred că n-ar strica nişte cursuri suplimentare de perfecţionare a limbii, atât pentru ziariştii de expresie română, cât şi pentru cei ce se exprimă în rusă. De politicieni nici nu mai vorbesc.