Vom avea o zi nationala in memoria romanilor ucisi sau deportati de sovietici in Bucovina si Basarabia
La 8 februarie 2011 Comisia juridica, de disciplina si imunitati din Camera Deputatilor a adoptat propunerea legislativă pentru instituirea Zilei naţionale în memoria românilor -victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor şi ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie, initiata de deputatul Tudor Pantiru, transmite Romanian Global News.
Camera Deputatilor este Camera decizionala.
„Ca urmare a Pactului criminal Ribbentrop-Molotov, în noaptea de 26 iunie 1940, României i-a fost impusă cedarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei către URSS. Începând cu această dată, a fost dat startul prigoanei şi persecuţiei românilor din aceste provincii româneşti” se arata in expunerea de motive facuta de deputatul basarabean din Parlamentul Romaniei,Tudor Pantaru.
„Bolşevicii au pus în practică toate formele de represiune politică, principala cauză fiind tăria de caracter a băştinaşilor în lupta lor pentru Dumnezeu, pentru românism şi pentru România Mare. Dintre acestea, menţionăm: deportările din Basarabia şi nordul Bucovinei (28 iunie 1940 - 5 martie 1953), masacrul de la Fântâna-Albă, Bucovina (1 aprilie, 1941) şi Foametea organizată din Basarabia (1946-1947).
Nu se cunoaşte o cifră exactă a celor care au avut de suferit de pe urma deportărilor, estimările ridicându-se la câteva sute de mii. Au avut loc trei valuri de deportări ale populaţiei din Basarabia şi Bucovina de Nord, în perioada 28 iunie 1940 - 5 martie 1953 acestea făcându-se cu vagoane de vite în Siberia, Kazahstan, iar uneori dincolo de Cercul Polar. Printre victime – intelectuali de frunte, ţărani înstăriţi, preoţi etc.
Masacrul de la Fântâna-Albă a avut loc la 1 aprilie 1941, când aproximativ 3000 de români, locuitori ai satelor de pe valea Siretului, au încercat să se refugieze din Bucovina răpită de URSS în România. În acea perioadă, NKVD-ul a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar permite trecerea graniţei în România. Pe 1 aprilie, un grup numeros de români din mai multe sate de pe valea Siretului au format o coloană paşnică de peste trei mii de persoane şi s-au îndreptat spre noua graniţă sovieto-română. În localitatea Fântâna-Albă, la circa 3 km de graniţa română, grănicerii sovietici, care îi aşteptau ascunşi în pădure, au tras din plin cu mitraliere, în continuu, secerându-i. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia.
În ceea ce priveşte Foametea organizată, datele din arhiva de stat a fostei URSS spun că în anii 1946-1947 doar în RSSM (fără Basarabia de Sud, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei) au murit de foame aproximativ două sute de mii de oameni. Realitatea însă pare să fi fost mult mai crudă. “Cadavrele stau împrăştiate pe drum...”, “nici nu mai este unde să-i înmormântezi”, “Oamenii mor ca muştele, pe zi ce trece mor tot mai mulţi”, “oamenii mănâncă oameni”etc. scriau chiar unii activişti de partid, în scrisorile lor adresate Comitetului Central al PCUS. Împuterniciţii stalinişti au curăţat, în toamna anului 1946, toate hambarele, podurile şi depozitele de alimente ale oamenilor. Cei care se împotriveau, erau împuşcaţi sau deportaţi.
Având în vedere succinta prezentare de mai sus, dar şi sutele de volume şi înregistrări, adevărate strigăte de durere, care ne stau drept mărturie,
Dată fiind uitarea, iar câteodată nepăsarea care domină societatea românească în contextul acestor pagini de tristă amintire, dar de învăţătură, din istoria românilor,
Având în vedere principiul istoric potrivit căruia cine îşi uită trecutul, riscă să îl repete,
Ţinând cont de datoria sacră a statului român faţă de românii rămaşi fără de Ţară, dar şi de faptul că românii din Republica Moldova şi Ucraina fac parte din obiectivele prioritare ale politicii externe româneşti, obligaţie statuată în art. 7 „Românii din străinătate” din Constituţia României, republicată, potrivit căruia „Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor şi actionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt.”,
În lumina Rezoluţiei nr. 1723 din 28 aprilie 2010 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, prin care aceasta califică foametea organizată de regimul stalinist şi soldată cu moartea a milioane de oameni nevinovaţi, inclusiv în Republica Moldova, ca fiind o crimă împotriva umanităţii,
Având în vedere dispozitiile Legii nr. 299/2007, privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, republicată,
Am elaborat prezentul proiect de lege pentru ca, prin aplicarea sa ulterioară, să fie făcut cunoscut adevărul istoric şi patimile acestor români”, se arata in finalul expunerii de motive.
Camera Deputatilor este Camera decizionala.
„Ca urmare a Pactului criminal Ribbentrop-Molotov, în noaptea de 26 iunie 1940, României i-a fost impusă cedarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei către URSS. Începând cu această dată, a fost dat startul prigoanei şi persecuţiei românilor din aceste provincii româneşti” se arata in expunerea de motive facuta de deputatul basarabean din Parlamentul Romaniei,Tudor Pantaru.
„Bolşevicii au pus în practică toate formele de represiune politică, principala cauză fiind tăria de caracter a băştinaşilor în lupta lor pentru Dumnezeu, pentru românism şi pentru România Mare. Dintre acestea, menţionăm: deportările din Basarabia şi nordul Bucovinei (28 iunie 1940 - 5 martie 1953), masacrul de la Fântâna-Albă, Bucovina (1 aprilie, 1941) şi Foametea organizată din Basarabia (1946-1947).
Nu se cunoaşte o cifră exactă a celor care au avut de suferit de pe urma deportărilor, estimările ridicându-se la câteva sute de mii. Au avut loc trei valuri de deportări ale populaţiei din Basarabia şi Bucovina de Nord, în perioada 28 iunie 1940 - 5 martie 1953 acestea făcându-se cu vagoane de vite în Siberia, Kazahstan, iar uneori dincolo de Cercul Polar. Printre victime – intelectuali de frunte, ţărani înstăriţi, preoţi etc.
Masacrul de la Fântâna-Albă a avut loc la 1 aprilie 1941, când aproximativ 3000 de români, locuitori ai satelor de pe valea Siretului, au încercat să se refugieze din Bucovina răpită de URSS în România. În acea perioadă, NKVD-ul a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar permite trecerea graniţei în România. Pe 1 aprilie, un grup numeros de români din mai multe sate de pe valea Siretului au format o coloană paşnică de peste trei mii de persoane şi s-au îndreptat spre noua graniţă sovieto-română. În localitatea Fântâna-Albă, la circa 3 km de graniţa română, grănicerii sovietici, care îi aşteptau ascunşi în pădure, au tras din plin cu mitraliere, în continuu, secerându-i. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia.
În ceea ce priveşte Foametea organizată, datele din arhiva de stat a fostei URSS spun că în anii 1946-1947 doar în RSSM (fără Basarabia de Sud, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei) au murit de foame aproximativ două sute de mii de oameni. Realitatea însă pare să fi fost mult mai crudă. “Cadavrele stau împrăştiate pe drum...”, “nici nu mai este unde să-i înmormântezi”, “Oamenii mor ca muştele, pe zi ce trece mor tot mai mulţi”, “oamenii mănâncă oameni”etc. scriau chiar unii activişti de partid, în scrisorile lor adresate Comitetului Central al PCUS. Împuterniciţii stalinişti au curăţat, în toamna anului 1946, toate hambarele, podurile şi depozitele de alimente ale oamenilor. Cei care se împotriveau, erau împuşcaţi sau deportaţi.
Având în vedere succinta prezentare de mai sus, dar şi sutele de volume şi înregistrări, adevărate strigăte de durere, care ne stau drept mărturie,
Dată fiind uitarea, iar câteodată nepăsarea care domină societatea românească în contextul acestor pagini de tristă amintire, dar de învăţătură, din istoria românilor,
Având în vedere principiul istoric potrivit căruia cine îşi uită trecutul, riscă să îl repete,
Ţinând cont de datoria sacră a statului român faţă de românii rămaşi fără de Ţară, dar şi de faptul că românii din Republica Moldova şi Ucraina fac parte din obiectivele prioritare ale politicii externe româneşti, obligaţie statuată în art. 7 „Românii din străinătate” din Constituţia României, republicată, potrivit căruia „Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor şi actionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt.”,
În lumina Rezoluţiei nr. 1723 din 28 aprilie 2010 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, prin care aceasta califică foametea organizată de regimul stalinist şi soldată cu moartea a milioane de oameni nevinovaţi, inclusiv în Republica Moldova, ca fiind o crimă împotriva umanităţii,
Având în vedere dispozitiile Legii nr. 299/2007, privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, republicată,
Am elaborat prezentul proiect de lege pentru ca, prin aplicarea sa ulterioară, să fie făcut cunoscut adevărul istoric şi patimile acestor români”, se arata in finalul expunerii de motive.