"Ce vrea Rusia? Ce poate România?"
În prezent, Rusia este ceea ce putem numi o putere săracă. Nu este o solidă din punct de vedere economic, cultural, politic, nu are o strategie anticriză, dar vrea, totuşi, să îşi refacă puterea, să îşi recreeze sfera de influenţă din trecut. Iar România ar trebui să fie mai transparentă în ceea ce priveşte relaţia cu Moscova.
Acestea sunt câteva dintre aprecierile profesorului Catherine Durandin, de la Institutul Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale din Paris, care a susţinut, la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, o conferinţă intitulată "Ce vrea Rusia? Ce poate România?".
În prezent, Rusia nu este foarte stabilă, se confruntă cu o criză demografică, politica pe care o desfăşoară în domeniul sănătăţii nu duce la creşterea speranţei de viaţă, iar din punct de vedere tehnologic ţara este departe de nivelul unei mari puteri.
Transnistria este una dintre jucăriile periculoase pe care le foloseşte Moscova, o conservă ca pe un bastion al zonei lor de influenţă din trecut. Nu o negociază cu nimeni şi o păstrează ca pe o faţadă a fostei URSS", spune Catherine Durandin. Ea remarcă şi modul în care Rusia revine încet la Marea Neagră, ca jucător influent într-o zonă pe care a fost aproape să o piardă, profitând şi de "un context hiperfavorabil cu administraţia Obama, care este un copil al lumii polipolare şi policulturale şi care nu are viziunea est-vest".
O altă carte importantă pe care joacă Moscova este divizarea Europei, pe care o utilizează pentru a trata bilateral. "Le merge foarte bine pe relaţia cu Parisul, le merge foarte bine pe relaţia cu Berlinul, tot mai bine pe relaţia cu Varşovia. Polonia este foarte favorabilă, în perioada aceasta, unei îmbunătăţiri a relaţiei cu estul, pentru a sta complet linuiştită din punct de vedere al securităţii", apreciază profesorul Durandin.
În ceea ce priveşte relaţia Rusia-România, ea se desfăşoară, potrivit expertului francez, într-un climat de totală opacitate. Iar acest stil de a face politică externă nu este cea mai bună alegere. "România este o mare putere regională, asta e vocaţia acestei ţări. Nu poţi însă juca rolul acesta tăcând pe tema Rusiei. E cam jenant să nu ţi se spună, oficial, care este relaţia România-Rusia şi care este strategia pe această relaţie. România desfăşoară o politică interesantă pe Europa Centrală, îndeosebi pe relaţia cu Ungaria. Are un rol important în strategia la Marea Neagră, depinde de gazul rusesc într-o mai mică măsură decât alte state din zonă, are un rol important în dialogul UE-Moldova şi are dialog (deşi un dialog dificil) cu Ucraina. Poate că acest statut de putere regională nu se simte în această perioadă, din cauza crizei, dar, obiectiv vorbind, puterea României este atât la scală europeană, cât şi regională, are toate premisele în acest sens. Există mijloace pentru îndeplinirea acestui rol, dar depinde şi de cine o face, de actorii politici care să întrebuinţeze aceste premise", consideră Catherine Durandin.
Acestea sunt câteva dintre aprecierile profesorului Catherine Durandin, de la Institutul Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale din Paris, care a susţinut, la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, o conferinţă intitulată "Ce vrea Rusia? Ce poate România?".
În prezent, Rusia nu este foarte stabilă, se confruntă cu o criză demografică, politica pe care o desfăşoară în domeniul sănătăţii nu duce la creşterea speranţei de viaţă, iar din punct de vedere tehnologic ţara este departe de nivelul unei mari puteri.
Transnistria este una dintre jucăriile periculoase pe care le foloseşte Moscova, o conservă ca pe un bastion al zonei lor de influenţă din trecut. Nu o negociază cu nimeni şi o păstrează ca pe o faţadă a fostei URSS", spune Catherine Durandin. Ea remarcă şi modul în care Rusia revine încet la Marea Neagră, ca jucător influent într-o zonă pe care a fost aproape să o piardă, profitând şi de "un context hiperfavorabil cu administraţia Obama, care este un copil al lumii polipolare şi policulturale şi care nu are viziunea est-vest".
O altă carte importantă pe care joacă Moscova este divizarea Europei, pe care o utilizează pentru a trata bilateral. "Le merge foarte bine pe relaţia cu Parisul, le merge foarte bine pe relaţia cu Berlinul, tot mai bine pe relaţia cu Varşovia. Polonia este foarte favorabilă, în perioada aceasta, unei îmbunătăţiri a relaţiei cu estul, pentru a sta complet linuiştită din punct de vedere al securităţii", apreciază profesorul Durandin.
În ceea ce priveşte relaţia Rusia-România, ea se desfăşoară, potrivit expertului francez, într-un climat de totală opacitate. Iar acest stil de a face politică externă nu este cea mai bună alegere. "România este o mare putere regională, asta e vocaţia acestei ţări. Nu poţi însă juca rolul acesta tăcând pe tema Rusiei. E cam jenant să nu ţi se spună, oficial, care este relaţia România-Rusia şi care este strategia pe această relaţie. România desfăşoară o politică interesantă pe Europa Centrală, îndeosebi pe relaţia cu Ungaria. Are un rol important în strategia la Marea Neagră, depinde de gazul rusesc într-o mai mică măsură decât alte state din zonă, are un rol important în dialogul UE-Moldova şi are dialog (deşi un dialog dificil) cu Ucraina. Poate că acest statut de putere regională nu se simte în această perioadă, din cauza crizei, dar, obiectiv vorbind, puterea României este atât la scală europeană, cât şi regională, are toate premisele în acest sens. Există mijloace pentru îndeplinirea acestui rol, dar depinde şi de cine o face, de actorii politici care să întrebuinţeze aceste premise", consideră Catherine Durandin.