Trai de deportaţi

În transportul moldovenesc, dar nu numai, ultimul lucru care contează este confortul pasagerilor. Se creează impresia că, cu fiecare rută, este reluat ritualul deportării basarabenilor în Siberia geroasă. Căci condiţiile de transport nu diferă prea mult. Autobuze jegoase, prin care şuieră vântul din toate crăpăturile create de-a lungul timpului, oameni care stau în spate unul la altul şi care aproape că nu respiră până la locul de destinaţie, ca să încapă toţi locuitorii localităţii care au mers la târg să facă cumpărături ori să vândă ceva. Dar nimănui nici nu-i trece prin cap să protesteze, să facă o reclamaţie. De parcă am fi o naţiune care nu ar merita să se bucure de un minim confort, de condiţii decente de călătorie.

Mai nou, în unele sate autobuzele de până la potop au fost înlocuite cu microbuze noi. Dar să nu credeţi cumva că s-a îmbunătăţit măcar un pic starea de lucruri. Dimpotrivă, aglomeraţia din microbuze e mult mai mare. Important e ca şoferul să aibă venit, să nu meargă cu pasageri care ar sta liber în picioare în mijlocul lui de transport, ceea ce ar echivala cu o zi pierdută pentru el.

Zilele acestea s-a răsturnat un autobuz care transporta peste 60 de persoane. O femeie a murit, iar restul s-au pomenit, cu diverse fracturi, în spitale. De ce au fost tixiţi atâţia oameni într-un autobuz în care doar jumătate din ei ar putea călători cât de cât decent? Ooops, am uitat de la mână pân’ la gură. Tocmai două autobuze pentru atâtea persoane ar fi un lux de nepermis pentru ţăranii basarabeni, care călătoresc în continuare de parcă ar fi deportaţi.