Traian Băsescu: „Rusia are o „ostilitate” faţă de România

Preşedintele Traian Băsescu crede că Basarabia ar putea reveni în următorii 25 de ani între graniţele României, dacă românii de pe cele două maluri ale Prutului îşi vor dori acest lucru. Deocamdată, însă, preşedintele constată inconfortul dat de relaţia de neîncredere pe care România o are cu cea mai mare putere din regiune, dar şi persistenţa celor care se lasă influenţaţi şi „fac jocuri folositoare altor state”. 

- …Acum 92 de ani, când s-a realizat Marea Unire, România avea între graniţele ei şi Basarabia. Anul acesta s-au împlinit 70 de ani de când Rusia a anexat această provincie. Când vedeţi posibilă revenirea lucrurilor la punctul iniţial?

- Odată cu intrarea R. Moldova în UE, atunci vom fi împreună în marea familie europeană, iar dacă se va desfăşura sau nu şi un proces de unificare a celor două ţări, acest lucru ţine mai puţin de voinţa oamenilor politici, pentru că am certitudinea că ei vor şti să valorifice o dorinţă populară, dacă va exista, pe cele două maluri ale Prutului. România are ca obiectiv sprijinirea R. Moldova să intre în UE.

- Există o perspectivă temporară, de pildă 25 de ani, în care România şi R. Moldova să se unească?

- De ce nu?
 

- Cum vedeţi această regiune peste 25 de ani?

- Frontierele UE vor fi pe Nistru şi evoluţiile democratice din regiune vor stimula şi alte ţări, precum Ucraina, să se îndrepte spre UE. Peste 25 de ani, Balcanii vor fi parte a UE şi a NATO.


- Cu România şi Basarabia în aceeaşi ţară?

- Dacă acest lucru vor dori românii de pe ambele maluri ale Prutului.


- Şi vor vrea, ce anticipaţi?

- Nu vreau să anticipez azi, lăsaţi-mă să mă mai gândesc.


- Ritmul acordării cetăţeniei române basarabenilor este destul de lent. De ce?

- Nu atât de lent cum pare, pentru că numai anul acesta s-au aprobat 70 de mii de dosare. A fost un proces mai dificil cu organizarea depunerii jurământului, mai ales pentru cetăţenii R. Moldova care locuiesc dincolo de Prut. În ultimele săptămâni, însă, după deschiderea consulatelor de la Bălţi şi de la Cahul, lucrurile s-au accelerat şi jurământul se depune mai repede.


- Ce se va întâmpla în momentul în care jumătate din populaţia R. Moldova va avea cetăţenie română?

- Nu se va întâmpla nimic: vom fi mai mulţi români.


- Când va deveni Rusia prietena României?

- Oricând va respecta şi interesele României, adică pentru mine, de exemplu, şi acelaşi sentiment este şi la Moscova, funcţionează încă neîncrederea. Cred că nici la Moscova nu este mai multă încredere decât încrederea care este la Bucureşti faţă de Moscova.


- De ce România nu are încredere în Moscova?

- Pentru că nu ne simţim deloc confortabil cu trupe ale Federaţiei Ruse lângă graniţa noastră, în Transnistria. Nu ne simţim deloc confortabil că Federaţia Rusă a ţinut să-şi prelungească acordul de staţionare a flotei de la Sevastopol până în 2042. Dacă Rusia priveşte cu atât drag la statele din Regiunea Mării Negre, de ce e nevoie de o asemenea flotă într-o mare atât de mică?


- Aţi spus acest lucru şi la Summitul NATO de la Lisabona?

- Sigur că da: fără referire la flota din Sevastopol, dar cu referire directă la atitudinea Federaţiei Ruse faţă de R. Moldova şi Georgia, ţări foarte apropiate de noi. Deci nu poate fi acoperită realitatea cu declaraţii de bune intenţii, aceasta a fost intervenţia mea la Summitul NATO-Rusia.


- Şi care au fost reacţiile? V-a susţinut cineva?

- Da, au mai fost reacţii apropiate.


- Polonia?

- Da.


- Ţările Baltice?

- Doar Polonia a avut o intervenţie în susţinerea noastră.


-
Directorul SRI, George Maior, sugera într-un interviu pentru „România
Liberă” că, după aderarea României la scutul antirachetă, numărul spionilor ruşi pe teritoriul ţării s-a înmulţit. Interesul lor pentru România va scădea acum, după ce Rusia a acceptat să coopereze la scutul NATO?

- Nu există niciun document care să ateste o participare la scutul NATO. Scutul NATO este unul separat de sistemele de protecţie ale Federaţiei Ruse. Este un sistem de protecţie al statelor membre ale Alianţei şi nu are nimic comun cu vreo intervenţie sau parteneriat cu Federaţia Rusă. Este vorba doar despre un parteneriat în schimbul de informaţii, ceea ce e cu totul altceva. La Lisabona s-a convenit să cooperăm pe informaţii, dar nu pe acces la tehnologie, nu pe acces la comandă.


- Retragerea trupelor ruseşti din Transnistria va fi un test pentru Rusia?

- Din punctul nostru de vedere, va fi într-adevăr un test. Şi cred că şi Germania este interesată de acest lucru.


- Va fi un test pe care NATO îl dă Rusiei?

- Noi suntem printre cei mai exigenţi în relaţia cu Federaţia Rusă, aşa că, dacă va fi un test pozitiv pentru noi, va fi şi pentru Alianţă la fel.


- Spionii ruşi vor fi în vreun fel descurajaţi de noile relaţii NATO-Rusia?

- Lumea nu s-a transformat într-un loc populat cu îngeri. România are prieteni şi adversari. România, ca stat membru NATO, are ca adversari şi adversarii Alianţei, de aceea este atractivă pentru spionajul altor state.


- Ce fel de state?

- Nu vreau să dezvolt.


- Cine sunt adversarii?

- Cei care se definesc ca fiind adversari ai NATO, în primul rând.


- Vă referiţi la Rusia, care prin noua sa doctrină militară a definit Alianţa Nord-Atlantică drept principalul inamic al ţării?

- Eu v-am spus doar că cei care se autodefinesc adversari ai NATO.


- Chiar acum un an spuneaţi tot într-un interviu pentru „România Liberă” că există oameni politici şi chiar ziarişti care susţin partida rusească şi că această partidă este îndreptată împotriva României. E un fenomen care continuă?

- Categoric da. Sunt oameni influenţaţi sau influenţabili care fac jocuri folositoare altor state, nu României. Nu poţi să-i acuzi de rea-credinţă întotdeauna. De multe ori, interesele lor se manifestă într-un mod convenabil unor ţări care n-ar vrea stabilitate în România şi de aici coincidenţa de acţiune. Astfel de situaţii cred că există în foarte multe ţări. Mai sunt lideri politici foarte atacaţi de presă în UE, uneori pe merit, dar acest lucru convine unor structuri din afara structurii ţării lor. Nu poţi considera nevinovată o discreditare de tipul „familia preşedintelui este implicată în trafic de armament”. Aici nu se poate vorbi de o coincidenţă, ci de o misiune a unor securişti.


- Au o misiune din afară?

- Nu, şi-o asumă din interior, fiindcă nu le plac nici stabilitatea, nici democraţia, nici justiţia.


- Şi cine e în spatele lor?

- De multe ori sunt ei înşişi. Este voinţa lor.


- În interviul pe care l-aţi acordat acum un an „României Libere” vorbeaţi în cadrul „partidei ruseşti” despre Vântu, Voiculescu şi Patriciu. Socotiţi că au rămas în aceeaşi ecuaţie?

- Se poate constata, cel puţin, coincidenţa de interese între ei şi puteri din afară care vor discreditarea puterii democratice din România.


- Jucătorii partidei ruseşti şi-au mutat azimutul dincolo de Prut, în R. Moldova.

- Acolo se joacă oricum, la întretăierea dintre „sisteme”: un sistem democratic şi un sistem care se proclamă democratic, dar mai are încă drum lung până să şi ajungă. Se ciocnesc interese şi pe teritoriul R. Moldova, Ucrainei, Serbiei, dar şi pe teritoriul României.


- De fapt, câtă influenţă poate avea Rusia asupra R. Moldova?

- În primul rând, influenţa vine din educaţie: R. Moldova este un stat care a stat 50 de ani ca parte a Uniunii Sovietice. Dacă la noi mai există încă un tronson consistent, care, când aude de Moscova, începe să saliveze, vă imaginaţi că în R. Moldova este o componentă importantă cu exponentul ei, Partidul Comuniştilor, condus de Vladimir Voronin.


- Şi în Alianţa pentru Integrare de la Chişinău există lideri care au afinităţi cu Moscova…

- Atât timp cât recunosc Rusia ca fiind o ţară importantă pentru R. Moldova, nu văd nicio dramă, fiindcă aceasta e realitatea. Federaţia Rusă este importantă şi pentru R. Moldova, şi pentru România, şi pentru alte ţări din bazinul Mării Negre. Dar una este gândirea celor care au fost sub influenţa fostei Uniuni Sovietice şi alta este mentalitatea celor care au făcut parte din sistemul URSS. Acolo va fi mult mai grea desprinderea de Moscova decât a fost la Bucureşti.


- Câtă încredere poate avea NATO în Rusia, câtă vreme Moscova nu şi-a respectat o serie de angajamente?

- Summitul de la Lisabona a făcut o deschidere a unei relaţii care aproape a îngheţat după ce Rusia a atacat Georgia. Cred că Rusia este utilă NATO şi lumii democratice prin comportamentul ei în câteva situaţii extrem de fierbinţi: Rusia a avut o contribuţie remarcabilă în Consiliul de Securitate ONU cu privire la Iran, chiar în condiţiile în care îşi exprimase dorinţa de a sprijini Iranul; la fel în chestiunea Afganistan, Moscova a acceptat tranzitul pentru trupele NATO. Sigur că aceste poziţii nu au fost dezinteresate. În cazul unui eşec al NATO în Afganistan, Federaţia Rusă devine cea mai vulnerabilă. Acolo unde Rusia a avut interese s-a putut coopera, marea problemă este acolo unde sunt doar interese pur democratice, ca în R. Moldova sau Georgia. Deocamdată, Rusia nu a dat niciun semn că şi-ar însuşi lecţiile democratice. (…)


- Tot în Strategia Naţională de Apărare, staţionarea trupelor ruseşti în apropierea graniţelor României este considerată o ameninţare la siguranţa ţării, iar recent aţi spus că Rusia nu are doar flori pentru România. Ce altceva mai are?

- Şi o oarecare ostilitate, care îi vine din propria neîncredere şi care se manifestă ori de câte ori are ocazia.