Moldova fără Voronin, Filat, Ghimpu, Lupu, Urecheanu…?
15 Noiembrie 2010.
Putem bifa ca „punct îndeplinit” lozinca PLDM-ului din electorala-2009 - „Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti”. Dar aceasta numai la modul festiv. În realitate, Moldova a rămas încă şi cu Voronin, şi cu comuniştii lui (şi nu numai ai lui). Faptul ca atare nu diminuează deloc meritul PLDM de a-i fi înlăturat pe comunişti de la conducerea centrală a ţării. Realitatea este însă realitate: comuniştii n-au dispărut din viaţa politică a RM nici după 29 iulie 2009, ei nu vor dispărea din viaţa politică a R. Moldova nici după scrutinul din 28 noiembrie a.c.
Nu vor dispărea nici actualii lideri ai Alianţei. Astfel, şi după alegerile anticipate din 28 noiembrie, Moldova nu va rămâne fără Voronin, Filat, Ghimpu, Lupu, Urecheanu; şi după 28 noiembrie, R. Moldova îi va avea ca vecini pe România, Ucraina şi Transnistria (forumişti din toate ţările, săriţi-mi în cap!); şi după 28 noiembrie, R. Moldova va fi… „vecină” cu Rusia prin intermediul armatei ruseşti din Transnistria. Nu va scăpa R. Moldova, după 28 noiembrie, nici de „patrioţii moldoveni” Tkaciuk, Klimenko şi Şelin… Scrutinul din 28 noiembrie va confirma actuala configuraţie politică cu două-trei mandate plus sau minus, dar, spre deosebire de cel din 29 iulie 2009, care a adus în scena politică a Moldovei un val nou de politicieni (Filat, Tănase, Leancă, Godea, Osipov, Ioniţă, Guţu, Ciobanu…), nu va aduce nume noi în politica de la Chişinău. Partidele extraparlamentare intrate în cursa electorală anul acesta sunt cele „istorice”, nu aduc nume noi, liderii lor sunt cunoscuţi publicului – Untilă, Andronic, Pavlicenco, Roşca). Nu vor promova în „liga superioară” a politicii moldovene nici „liderii” partidelor închiriate pentru actuala electorală, ale căror nume îmi scapă. Deşi diferiţi – unii aproape mistici şi mai tăcuţi, alţii gălăgioşi şi isterici –, nu-şi vor găsi loc în inima electoratului şi nici în memoria lui.
Într-un cuvânt, după scrutinul repetat din 28 noiembrie, vom ajunge exact acolo de unde am pornit. Sondajele efectuate până acum, indiferent de ce se spune despre ele şi oricât ar fi fost ele de părtinitoare, într-un punct sunt solidare: în linii mari, preferinţele electoratului nu s-au modificat şi, după alegerile anticipate, legislativul va avea aceeaşi configuraţie ca şi cel recent dizolvat. Niciun partid nu va avea o majoritate parlamentară, ceea ce înseamnă că, chiar a doua zi după scrutin, liderii partidelor care vor accede în parlament vor trebui să se aşeze la masa negocierilor. Cu certitudine, ca protagonişti ai negocierilor, vor fi din nou, ca şi în 2009, V. Voronin, V. Filat, M. Ghimpu, M. Lupu şi… S. Urecheanu. Aşadar, ziua de luni, 29 noiembrie, va marca deschiderea unei noi stagiuni – stagiunea de toamnă! – cu aceleaşi piese, aceiaşi autori şi aceiaşi actori! Prima problemă cu care se vor ciocni va fi cea a alegerii preşedintelui. Cu această ocazie, va reapărea o problemă de care liderii politici au uitat în campania electorală – cea a Constituţiei. Deoarece toţi, fiind băieţi cu ambâţ, au făcut de cacao referendumul din 5 septembrie, după 28 noiembrie vor fi obligaţi să revină la acest subiect. Să am pardon, dar toţi ei se vor pomeni în situaţia romului (ţiganului) din snoavă, care, săturându-se de harbuz (pepene roşu), a urinat pe feliile rămase. După ce a flămânzit, a început a alege feliile, zicând „asta-i pişată, asta nu-i pişată”, până le-a mâncat pe toate.
Vă rog să reţineţi: aceiaşi politicieni vor trebui să rezolve aceleaşi probleme pe care nu au putut să le rezolve timp de un an. Ce variante vor avea ei, pentru a nu intra din nou într-un nou blocaj politic şi constituţional? Două soluţii, ca şi anul trecut: ori găsesc „votul de aur” şi, „în numele interesului naţional”, aleg şeful statului, ori rămân fermi pe poziţii, „nu-şi trădează electoratul” şi, peste un an, suntem din nou invitaţi la urne. Altfel spus, vor începe, ca romul, a număra feliile…
Nu sunt Casandra din mitologie, dar am motive să cred că, în luna decembrie, când toată Europa creştină va intra în sărbătorile de Crăciun, R. Moldova va intra într-o nouă comEdie politică, care ar putea duce la răsturnări spectaculoase de situaţie. Astfel, ne putem pomeni martori ai unor regrupări politice cu totul neaşteptate, care vor duce la formarea unei guvernări ce nu va reflecta deloc rezultatele scrutinului şi voinţa electoratului. Am impresia că cineva împinge cu premeditare lucrurile în direcţia dată, nu în zadar s-a făcut totul ca această campanie electorală să fie construită pe minciuni şi manipulări, nadă înghiţită de partidele din Alianţă. Interesul acestor partide a fost să aibă un dialog deschis şi sincer cu electoratul pe subiecte vitale: modificarea Constituţiei, Bugetul pe 2011, reforma Procuraturii, adevărata mafie care distruge Moldova, stoparea migraţiei, relaţiile dintre Biserică şi Stat, relaţiile Moldovei cu România şi Rusia, neutralitatea R. Moldova, R. Moldova şi NATO ş.a.m.d. Lor însă li s-au impus fel de fel de basme şi provocări, cum ar fi bomba, care, potrivit expresiei pitoreşti a lui Viorel Mihail, a explodat în curul babei, care i-a dat interviu lui Petkov de la OMEGA, dar nu sub digul de la Nemţeni…
Încă nu e târziu, liderii partidelor din Alianţă mai au timp să iasă în faţa electoratului cu agenda proprie, nu cu cea impusă de M. Tkaciuk. Electoratul, în special cel indecis, aşteaptă nu poveşti despre raiul de după 28 noiembrie, ci adevărul gol-goluţ despre aceea cum va arăta Moldova postelectorală, cu ce fel de guvernare ne vor pricopsi, ce majoritate parlamentară va fi formată, cum va fi ales şeful statului ş.a.m.d. Aceste subiecte trebuie să devină prioritare şi pentru presă. Televiziunile noastre, în loc să dezbată aceste chestiuni, pierd ore întregi pentru a ne convinge despre inocenţa şi neprihănirea Papei de la Roma. Îmi vine să pun mâna pe spada lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi să pornesc spre CEC atunci când văd cum televiziunea publică acordă spaţii enorme, un timp cu adevărat de aur, unor aşa-zişi „candidaţi independenţi”, unii dintre care, înainte de a fi invitaţi în studio, la „dezbateri”, ar trebui să treacă pe la medicul oligofren…
Repet, indecişii nu sunt cei mai proşti oameni din Moldova, nu sunt „cetăţenii turmentaţi”, cum ne grăbim noi uneori să-i etichetăm, ci dimpotrivă, sunt oameni care gândesc, nu s-au lăsat manipulaţi şi de aceea stau pe gânduri. Aceştia nu aşteaptă poveşti, ci adevărul, cu ei trebuie să se discute deschis. Televiziunile noastre, din păcate, n-au organizat nicio dezbatere cu reprezentanţii acestei categorii de cetăţeni şi despre aceştia; în schimb, cred cu naivitate că le fac audienţă nişte „analişti politici” care vin la televiziunile independente alergând cu limba scoasă de la NIT, ca să ne lumineze cu opiniile lor „imparţiale”. Cred că multă lume, sătulă de „comentariile” acestora, ar urmări cu interes o „confruntare” dintre cei patru lideri ai Alianţei cu patru reprezentanţi ai indecişilor.
Moldova postelectorală, încotro? Cum va arăta ea? Întrebarea nu e una retorică, pentru că principalii actori ai Moldovei postelectorale vor rămâne tot acei pe care-i avem astăzi. Crede cineva că Moldova postelectorală va fi fără Voronin, Filat, Ghimpu, Lupu şi Urecheanu? Iată încă un subiect pentru dezbateri publice…
Un articol de: Constantin Tănase.
http://www.timpul.md/articol/moldova-fara-voronin-filat-ghimpu-lupu-urecheanu…-17699.html
Putem bifa ca „punct îndeplinit” lozinca PLDM-ului din electorala-2009 - „Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti”. Dar aceasta numai la modul festiv. În realitate, Moldova a rămas încă şi cu Voronin, şi cu comuniştii lui (şi nu numai ai lui). Faptul ca atare nu diminuează deloc meritul PLDM de a-i fi înlăturat pe comunişti de la conducerea centrală a ţării. Realitatea este însă realitate: comuniştii n-au dispărut din viaţa politică a RM nici după 29 iulie 2009, ei nu vor dispărea din viaţa politică a R. Moldova nici după scrutinul din 28 noiembrie a.c.
Nu vor dispărea nici actualii lideri ai Alianţei. Astfel, şi după alegerile anticipate din 28 noiembrie, Moldova nu va rămâne fără Voronin, Filat, Ghimpu, Lupu, Urecheanu; şi după 28 noiembrie, R. Moldova îi va avea ca vecini pe România, Ucraina şi Transnistria (forumişti din toate ţările, săriţi-mi în cap!); şi după 28 noiembrie, R. Moldova va fi… „vecină” cu Rusia prin intermediul armatei ruseşti din Transnistria. Nu va scăpa R. Moldova, după 28 noiembrie, nici de „patrioţii moldoveni” Tkaciuk, Klimenko şi Şelin… Scrutinul din 28 noiembrie va confirma actuala configuraţie politică cu două-trei mandate plus sau minus, dar, spre deosebire de cel din 29 iulie 2009, care a adus în scena politică a Moldovei un val nou de politicieni (Filat, Tănase, Leancă, Godea, Osipov, Ioniţă, Guţu, Ciobanu…), nu va aduce nume noi în politica de la Chişinău. Partidele extraparlamentare intrate în cursa electorală anul acesta sunt cele „istorice”, nu aduc nume noi, liderii lor sunt cunoscuţi publicului – Untilă, Andronic, Pavlicenco, Roşca). Nu vor promova în „liga superioară” a politicii moldovene nici „liderii” partidelor închiriate pentru actuala electorală, ale căror nume îmi scapă. Deşi diferiţi – unii aproape mistici şi mai tăcuţi, alţii gălăgioşi şi isterici –, nu-şi vor găsi loc în inima electoratului şi nici în memoria lui.
Într-un cuvânt, după scrutinul repetat din 28 noiembrie, vom ajunge exact acolo de unde am pornit. Sondajele efectuate până acum, indiferent de ce se spune despre ele şi oricât ar fi fost ele de părtinitoare, într-un punct sunt solidare: în linii mari, preferinţele electoratului nu s-au modificat şi, după alegerile anticipate, legislativul va avea aceeaşi configuraţie ca şi cel recent dizolvat. Niciun partid nu va avea o majoritate parlamentară, ceea ce înseamnă că, chiar a doua zi după scrutin, liderii partidelor care vor accede în parlament vor trebui să se aşeze la masa negocierilor. Cu certitudine, ca protagonişti ai negocierilor, vor fi din nou, ca şi în 2009, V. Voronin, V. Filat, M. Ghimpu, M. Lupu şi… S. Urecheanu. Aşadar, ziua de luni, 29 noiembrie, va marca deschiderea unei noi stagiuni – stagiunea de toamnă! – cu aceleaşi piese, aceiaşi autori şi aceiaşi actori! Prima problemă cu care se vor ciocni va fi cea a alegerii preşedintelui. Cu această ocazie, va reapărea o problemă de care liderii politici au uitat în campania electorală – cea a Constituţiei. Deoarece toţi, fiind băieţi cu ambâţ, au făcut de cacao referendumul din 5 septembrie, după 28 noiembrie vor fi obligaţi să revină la acest subiect. Să am pardon, dar toţi ei se vor pomeni în situaţia romului (ţiganului) din snoavă, care, săturându-se de harbuz (pepene roşu), a urinat pe feliile rămase. După ce a flămânzit, a început a alege feliile, zicând „asta-i pişată, asta nu-i pişată”, până le-a mâncat pe toate.
Vă rog să reţineţi: aceiaşi politicieni vor trebui să rezolve aceleaşi probleme pe care nu au putut să le rezolve timp de un an. Ce variante vor avea ei, pentru a nu intra din nou într-un nou blocaj politic şi constituţional? Două soluţii, ca şi anul trecut: ori găsesc „votul de aur” şi, „în numele interesului naţional”, aleg şeful statului, ori rămân fermi pe poziţii, „nu-şi trădează electoratul” şi, peste un an, suntem din nou invitaţi la urne. Altfel spus, vor începe, ca romul, a număra feliile…
Nu sunt Casandra din mitologie, dar am motive să cred că, în luna decembrie, când toată Europa creştină va intra în sărbătorile de Crăciun, R. Moldova va intra într-o nouă comEdie politică, care ar putea duce la răsturnări spectaculoase de situaţie. Astfel, ne putem pomeni martori ai unor regrupări politice cu totul neaşteptate, care vor duce la formarea unei guvernări ce nu va reflecta deloc rezultatele scrutinului şi voinţa electoratului. Am impresia că cineva împinge cu premeditare lucrurile în direcţia dată, nu în zadar s-a făcut totul ca această campanie electorală să fie construită pe minciuni şi manipulări, nadă înghiţită de partidele din Alianţă. Interesul acestor partide a fost să aibă un dialog deschis şi sincer cu electoratul pe subiecte vitale: modificarea Constituţiei, Bugetul pe 2011, reforma Procuraturii, adevărata mafie care distruge Moldova, stoparea migraţiei, relaţiile dintre Biserică şi Stat, relaţiile Moldovei cu România şi Rusia, neutralitatea R. Moldova, R. Moldova şi NATO ş.a.m.d. Lor însă li s-au impus fel de fel de basme şi provocări, cum ar fi bomba, care, potrivit expresiei pitoreşti a lui Viorel Mihail, a explodat în curul babei, care i-a dat interviu lui Petkov de la OMEGA, dar nu sub digul de la Nemţeni…
Încă nu e târziu, liderii partidelor din Alianţă mai au timp să iasă în faţa electoratului cu agenda proprie, nu cu cea impusă de M. Tkaciuk. Electoratul, în special cel indecis, aşteaptă nu poveşti despre raiul de după 28 noiembrie, ci adevărul gol-goluţ despre aceea cum va arăta Moldova postelectorală, cu ce fel de guvernare ne vor pricopsi, ce majoritate parlamentară va fi formată, cum va fi ales şeful statului ş.a.m.d. Aceste subiecte trebuie să devină prioritare şi pentru presă. Televiziunile noastre, în loc să dezbată aceste chestiuni, pierd ore întregi pentru a ne convinge despre inocenţa şi neprihănirea Papei de la Roma. Îmi vine să pun mâna pe spada lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi să pornesc spre CEC atunci când văd cum televiziunea publică acordă spaţii enorme, un timp cu adevărat de aur, unor aşa-zişi „candidaţi independenţi”, unii dintre care, înainte de a fi invitaţi în studio, la „dezbateri”, ar trebui să treacă pe la medicul oligofren…
Repet, indecişii nu sunt cei mai proşti oameni din Moldova, nu sunt „cetăţenii turmentaţi”, cum ne grăbim noi uneori să-i etichetăm, ci dimpotrivă, sunt oameni care gândesc, nu s-au lăsat manipulaţi şi de aceea stau pe gânduri. Aceştia nu aşteaptă poveşti, ci adevărul, cu ei trebuie să se discute deschis. Televiziunile noastre, din păcate, n-au organizat nicio dezbatere cu reprezentanţii acestei categorii de cetăţeni şi despre aceştia; în schimb, cred cu naivitate că le fac audienţă nişte „analişti politici” care vin la televiziunile independente alergând cu limba scoasă de la NIT, ca să ne lumineze cu opiniile lor „imparţiale”. Cred că multă lume, sătulă de „comentariile” acestora, ar urmări cu interes o „confruntare” dintre cei patru lideri ai Alianţei cu patru reprezentanţi ai indecişilor.
Moldova postelectorală, încotro? Cum va arăta ea? Întrebarea nu e una retorică, pentru că principalii actori ai Moldovei postelectorale vor rămâne tot acei pe care-i avem astăzi. Crede cineva că Moldova postelectorală va fi fără Voronin, Filat, Ghimpu, Lupu şi Urecheanu? Iată încă un subiect pentru dezbateri publice…
Un articol de: Constantin Tănase.
http://www.timpul.md/articol/moldova-fara-voronin-filat-ghimpu-lupu-urecheanu…-17699.html