Pata oarbă a memoriei noastre…
„Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove,
însă facem parte din marele trup al românismului,
aşezat prin România, Bucovina şi Transilvania.”
(Alexei Mateevici)
Pe parcursul a mai multor secole, frontierele Moldovei au fost foarte mobile. Din punct de vedere juridic şi istoric, între Republica Moldova de astăzi şi Voievodatul Moldovei, întemeiat între 1359, nu există o legătură de succesiune. Actuala Republica Moldova ocupă doar o parte din teritoriul vechiului Principat al Moldovei – teritoriu denumit de către ruşi Basarabia în urma anexării din 1812 la Imperiul Rus. Dar pierderea Basarabiei nu a împiedicat existenţa Principatului Moldovei în continuare timp de 50 de ani, acesta încetându-şi existenţa abia în ianuarie 1862, când s-a unit cu Principatul Munteniei, dând naştere României. Între 1806 şi 1812 marile puteri europene au încheiat mai multe tratate din care nu a lipsit soarta Moldovei. Lipsită aproape totalmente – după mazilirea cantemireştilor la Harkov – de o clasă politică sau de una economică ca să-i reprezinte anume în acea epocă tulbure, soarta moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului era pecetluită, aceştia reprezentau nişte simple cărţi de schimb între marile imperii. Tratatul ruso-turc de la Bucureşti, din 28 mai 1812, prin care Moldovei, adică „celelaltei Valahii” i se mai lua (după ocuparea Bucovinei de către Imperiul Austro-Ungar) o parte din teritoriul ei natural, partea de est, dintre Nistru şi Prut, nici măcar nu a fost vizat de un reprezentant al Moldovei. Între 1806-1812 Moldova nici nu avea domnitor (după „demisia” lui Alexandru Moruzi) ci un guvern provizoriu numit, în fond, tot de Rusia, care ocupa din 1789 Principatele Moldovei şi Munteniei în încercarea de a opri expansiunea revoluţiei franceze şi posibila alianţă franco-turcă. Actul anexării teritoriului de est a Moldovei era fără valoare şi nulă ca drept, căci Turcia nu avea drepturi teritoriale asupra Principatului Moldovei. Consecinţa cea mai gravă a reprezentat nu numai raptul teritorial, ci şi despărţirea moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului – râul Prut a devenit frontieră. Aproximativ 419 000 (86 % din populaţie) de moldoveni s-au pomenit încadraţi cu forţa într-un imperiu străin de cultura lor, care promova intens politicile de deznaţionalizare prin colonizare şi rusificare în toate sferele economice, administrative, politice şi militare. În acest context, moldovenii dintre Prut şi Nistru nu au avut oportunitatea să-şi decidă singuri şansa de a a urma unirea firească dintre cele două principate în 1862 şi de a merge pe calea realizării propriului stat independent aşa cum s-a întâmplat pe malul drept al Prutului.*
Din punct de vedere juridic, Republica Moldova este succesor de drept al Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti, fondată de sovietici în octombrie 1924 în partea de vest a regiunii istorico-geografice Transnistria, care la acea vreme făcea parte din Ucraina sovietică. În 1924 un grup de persoane au trimis conducerii URSS o scrisoare în care cereau formarea pe malul stâng al Nistrului a unei republici moldoveneşti “care ar servi faţă de teritoriul Basarabiei acelaşi scop pe care îl serveşte republica belorusă faţă de Polonia şi republica autonomă karelă pentru Finlanda”. Adică scop teritorial formulat clar, explicit, fără echivoc. Noi, URSS, trebuie să ne întoarcem Moldova dintre Prut şi Nistru şi pentru asta creăm o republică “strategică”. Iniţial, RASS Moldovenească cuprindea 10 raioane administrative şi avea o suprafaţă de 8,5 mii km². Întrucât URSS nu a recunoscut actul unirii Basarabiei cu România, Constituţia autonomiei sovietice moldoveneşti stipula că Basarabia este parte a RASS Moldoveneşti, implicit a Ucrainei sovietice şi a URSS. Şi scopul a fost atins, desigur, a venit ziua de 28 iunie 1940 şi URSS a inclus în componenţa sa Moldova dintre Prut şi Nistru. Ce s-a făcut în continuare? S-au aplicat pe teritoriul respectiv aflat sub ocupaţie militară legile şi instituţiile Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene, a cărei parte era RASSM. Asta s-a facut, formal, în perioada 28 iunie-2 august. Exista, deci, tot temeiul juridic pentru a afirma că: populaţia, oamenii din Basarabia au fost lipsiti de instituţiile lor şi li s-au impus prin venirea URSS, alte instituţii, instituţii străine, fără a le fi cerut/obţinut acordul. Asta se numeşte de obicei ocupaţie.
Ce s-a întâmplat la 2 august 1940?
Odată cu anexarea Basarabiei la 28 iunie 1940, teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost automat inclus în componenţa RASS Moldoveneşti. Luând în considerare mai ales teritoriul (53 mii km²) şi, mai ales, popualţia noii republici, Moscova a decis să creeze o nouă republică unională, deci un nou subiect al federaţiei sovietice. Nu a existat pana la 2 august nici o procedură prin care oamenii din Basarabia să-şi exprime dorinţa de a intra în componenţa URSS. „Была уполномочена”, dar cum? Împuternicită prin ce? Prin ce procedură? Nu a existat nici un referendum.
Crearea noii republici s-a realizat prin încălcarea principiului reprezentativităţii: nu s-a obţinut legitimitatea necesară creării unei noi republici, a includerii ei în cadrul URSS. Legitimitatea este oferită de acordul populaţiei respective. În acest caz, ea pur şi simplu nu a existat. Într-un mod bizar, URSS a ajuns să-şi încalce propria constituţie adoptată în 1936 care funcţiona atunci, şi anume din capitolul II, articolul 14, şi articolul 18.
Articolul 14 aliniat c) ne spune foarte clar că: instituţiile superioare de stat din URSS au dreptul să primească, să admită noi republici în cadrul URSS.
“Делегация трудящихся Бессарабии и Молдавской АССР, которая была уполномочена от имени молдавского народа изложить сессии просьбу о создании Молдавской союзной республики”** – oбразовать înseamnă altceva: înseamnă a crea.
Autorităţile de la Kiev, în subordinea cărora se afla şi autonomia sovietică moldovenească, au insistat ca în momentul ridicării „în rang” a noii republici unionale frontiera acesteia să fie revezuită. Ucraina sovietică nu era de acord ca teritoriile cu populaţie ucraineană importantă din partea de nord a Basarabiei şi din unele raioane transnistriene să fie atribuite noii republici unionale moldoveneşti. Din aceste considerente, la 2 august 1940, în ziua proclamării Republicii Sovieitice Socialiste Moldoveneşti, aproape 2/5 din suprafaţa fostei RASS Moldoveneşti rămâneau în componenţa RSS Ucrainene. “Этим же законом северная часть Буковины, Хотинский, Аккерманский и Измаильский уезды Бессарабии, населенные украинцами, были включены в состав УССР.”*** În regiunile detaşate de la Basarabia în 1940 erau 28% moldoveni, 25% ucraineni, mulţi bulgari, găgăuzi, ruşi. Deci, legea conţine un fals. Justificarea este bazată pe un fals, deci justificarea nu exista ca atare.
Articolul 18 spune că teritoriul unei republici unionale nu poate fi modificat fără acordul ei.**** Dacă detaşarea sudului şi nordului Moldovei dintre Prut şi Nistru s-a facut pe baza constituţională, cum s-a constatat în mod legal acordul RSSM? Daca nu s-a constatat, şi intr-adevar nu s-a constatat pentru că nu s-a convocat un referendum al populaţiei locale şi al întregii RSSM, după formare, care să exprime acordul cetăţenilor cu această măsură, atunci hotărârea încalcă Constituţia.
La 27 august, Republica Moldova sărbătoreşte Ziua Independenţei – există ea în realitate? Având o suprafaţă de circa 11% din teritoriu pe care nu o controlează, cu trupe ruseşti pe teritoriul ei şi care rămân surde la cererile repetate ale oricărui de a părăsi ţara, independenţa Republicii Moldova rămâne o iluzie. Şi nu e nefiresc să fie aşa. Acesta a fost contextul proclamării independenţei Republicii Moldova care a reprezentat mai degrabă o formulă de compromis între vocile de la Chişinău care cereau pe de-o parte unirea moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului şi cele care doreau existenţa republicii moldoveneşti în cadrul URSS.
Chestiunea cea mai interesantă este că momentan moldovenii sunt despărţiţi de un râu care a fost dintotdeauna un ax pentru Moldova, şi nu o frontieră. În prezent, circa 4 mil. de moldoveni sunt despărţiţi de fraţii lor care şi-au recăpătat cursul firesc al istoriei în cadrul propriului stat independent România alături de familia europeană, nefiind controlat de alte state străine cum e cazul Rep. Moldova pe care-o putem denumi generic republica lui „Ribbentrop-Molotov” (RM).
* Ştefan Ciobanu, Basarabia. Populaţia, istoria, cultura, Ed. Ştiinţa, Chişinău, 1992, pp. 50-52
**http://www.pravo.vuzlib.net/book_z1839_page_70.html
***ibidem
****http://fr.wikisource.org/wiki/Constitution_sovi%C3%A9tique_1936