România si Românii transnistrieni

Text publicat in revista Viata Basarabiei, aprilie 1932:

« Desi se obisnueste a se spune si mai ales a se scrie, ca Romania dupa razboiul mondial a devenit nu numai mare, dar si intregita, ceea ce ar avea intelesul ca Romania cuprinde astazi in hotarele ei pe toti romanii, - realitatea, insa, este cu totul alta.

Peste un million de romani sunt si astazi inca supusi statelor vecine: Bulgaria, Jugoslavia, Ungaria, Cehoslovacia, Uniunea Sovietica si Grecia au populatie minoritara romaneasca.

Dintre acesti romani « streini », ca sa le zicem asa, cei mai multi ca numar sunt romanii-transnistrieni din Uniunea Sovietica. Acolo numaram astazi 700.000 de romani, sau cum isi zic ei insisi – moldoveni, pe cari nu-i desparte de Romania decat Nistrul.

Acest numar de 700.000 nu este atat de mic, ca sa merite a fi nesacotit asa, cum Statul Roman si chiar opinia publica romaneasca au facut dela razboi incoace.

Dece i se zice Romaniei « intregita » ?

Acest cuvant, atat de popular astazi in tara, si care se intrebuinteaza atat de des in grai si scris, desigur este bine cunoscut opiniei publice streine. Se creiaza astfel o opinie gresita, pornita chiar dela guvernele romane, cum ca Romania, fiind « intregita », nu mai are nici o aspiratie de expansiune teritoriala.

S’a declarat doar de atatea ori, chiar si recent cu ocazia tratativelor dela Riga, de catre cei mai autorizati oameni politici ai Statului Roman, ca « Romania, ajungandu-si prin tratatele de pace scopul de intregire nationala, nu urmareste astazi decat stabilirea raporturilor de pace cu vecinii sai ».

Poate ca anumite interese diplomatice de stat reclama ca asemenea declaratii sa fie facute cat mai des si mai solemn. N’avem nimic de zis. Insa, este oare nevoie sa se adaoge ori-decateori se prezinta ocazia, ca neamul romanesc este intregit ?

Ce neajuns i s’ar pricinui Romaniei in strainatate, daca s’ar omite nelipsitul adaos de « intregita » ? Si ce rau ar cauza intereselor neamului oamenii nostri de stat, daca ar cauta ori-decateori se iveste un prilej nimerit, sa arate tuturora adevarul asa cum este el : ca neamul romanesc nu este intregit, si ca dincolo de Nistru mai sunt inca 700.000 de romani, sortiti poate nimicirii depline, daca regimul sovietic se va mentine ?

Ne temem de complicatii diplomatice ?
Ne temem sa nu se supere vecinii de peste Nistru ?
Dar de ce trebue sa ne temem noi de supararile vecinilor, cand noi nu avem cu ei nici un fel de raporturi ?

Si nici nu trebue sa avem. Se cunosc doar bine rezultatele triste obtinute de statele capitaliste cari au reluat relatiile cu Uniunea Sovietelor.

Acelas rezultat va fi si la noi, daca sa ne fereasca bunul Dumnezeu, vom « reusi » sa recunoastem si sa ne recunoasca Rusia Sovietica. Nici un folos politic sau economic nu vom avea; in schimb la Bucuresti vom avea « ambasada » si in alte centre ale tarii noastre « consulate » sovietice cu « functionari » suspect de numerosi, - toti spioni si propagandisti ai comunismului si agenti ai « G.P.U. »-ului, veniti cu un singur scrop: ditrugerea Statului Roman.

Suntem pana astazi poate unul din cele mai fericite state din lume, ca n’am avut nici un fel de raporturi cu « vecinii » nostri de dincolo de Nistru. A fost, in adevar, o binefacere a Providentei, ca toate tratativele de pana acum cu Sovietele au esuat.

Numai atat timp, cat nu va avea nici un fel de relatiuni cu Sovietele, Romania se va bucura de linistea binefacatoare a pacei, caci indata ce vom incheia cu ele pace si tratate – vom avea mereu conflicte si motive de razboi.

Aceasta fiind situatia, Romania si opinia publica romaneasca sunt datoare sa recunoasca realitatea existenta si sa nu ezite de a afirma oricand si oriunde ca dincolo de Nistru locuesc in continuare si fara intrerupere mai multe veacuri romani cari au atins astazi numarul de 700.000. Insasi Uniunea Sovietica a recunoscut acest lucru in fata intregii lumi prin crearea Republicii Moldovenesti.

Natural nu este nevoie sa facem razboi pentru o desavarsita intregire nationala a romanilor care sa inglobese in Statul Roman si pe moldovenii transnistreni. Aceasta intregire se va realiza candva dela sine, in urma cine stie caror evenimente politice.

Datoria Statului Roman si a opiniei publice romanesti insa este de a-i incuraja si sustine moralmente pe moldovenii transnistreni, caci la acei frati nenorociti ai nostri, atat de crud batuti de soarta si cari poarta astazi jugul bestial si sangeros al guvernarii sovietice, licareste, deocamdata inca in sub-constient, lumina nationalismului romanesc.

Si inca ceva. Printre cei peste 20.000 de moldoveni, transnistreni, fugari de peste Nistru, scapati in Romania libera cu viata de ororile si masacrele sovietice, se gaste astazi un numar considerabil de oameni crescuti in mediul romanesc. Cea mai mare parte dintre acesti frati ai nostri viseaza reintoarcearea la ai lor pe pamanturile stramosesti din Moldova transnistriana. Imediat ce imprejurarile politice vor face aceasta posibil, ei vor arunca in masele moldovenilor de acolo semintele romanismului constient.

E destul sa ne reamintim perioada din 1917 – 1918, cand moldovenii transnitrieni si-au spus cu glas tare doleantele lor de cultura romaneasca la Congresul Moldovenesc din Tiraspol la 17 Decembrie 1917 si ulterior.

Toate acestea ne indreptatesc sa afirmam ca fara animozitati, conflicte si razboaie, timpul va lucra pentru intregirea adevarata a neamului romanesc, caci regimul de teroare si sclavie de dincolo de Nistru nu va mai dura mult. »