„Transnistria noastră”, cea dintre ghilimele…

Pe 2 septembrie a.c. „republica” de la Tiraspol va sărbători două decenii de „statalitate transnistreană”. Cel puţin în plan propagandistic, Chişinăul nu întreprinde nimic măcar pentru a le strica inima „liderilor de la Tiraspol”. Am luat între ghilimele sintagmele de mai sus mai mult dintr-un respect pentru tradiţie – chiar dacă realitatea e alta, aici, la Chişinău, e o chestie de bonton politic de a lua între ghilimele sau a adăuga înaintea sintagmelor „Republica Moldovenească Nistreană”, „preşedintele Igor Smirnov”, „liderii de la Tiraspol” precizările „aşa-zisa”, „autointitulatul” ş.a.m.d. Cu sau fără ghilimelele de la Chişinău, regiunea din stânga Nistrului s-a constituit într-un stat aparte, cu capitală, imn, drapel, armată, securitate… Fie „mafiotizat”, „banditesc”, „separatist”, „marionetă”, dar e stat. (De parcă statul RM, cu capitala la Chişinău, ar fi mai puţin mafiotizat, banditesc, separatist şi marionetă.) În afară de atributele statale enumerate mai sus, mai există încă un „atribut”, unul esenţial, dar despre care nu se prea vorbeşte - cetăţenii acestui stat „în ghilimele”. Cei care s-au născut în PMN pe data de 2 septembrie 1990 au împlinit vârsta de 20 de ani. Despre cetăţenii din această generaţie nu mai putem zice „aşa-zişii”, „autodeclaraţii” cetăţeni ai RMN, nu mai poţi lua între ghilimele o generaţie care s-a născut şi a crescut cu toate atributele unui stat. Îi rog foarte frumos pe specialiştii în „vânzările” şi „trădările” din mass-media din R. Moldova să nu mă declare ca fiind „cumpărat” de banditul Smirnov pentru cele spuse mai sus şi pentru cele ce vor urma mai jos - pur şi simplu, eu spun nişte lucruri pe care le văd şi le ştiu toţi, dar despre care la Chişinău se consideră nepatriotic să vorbeşti.

Dacă nu ştiţi, vă spun ceea ce ştiu toţi în Transnistria: nu numai pentru vechea generaţie de transnistreni, ci şi pentru noua generaţie născută după 2 septembrie 1990, totul ce se vede peste Nistru este românesc. Noua generaţie din RMN se adaugă… firesc vechilor generaţii de rusofoni militanţi şi antiromâni înrăiţi, ea este la fel de rusească, prorusească, antiromânească şi antibasarabeană. Nimeni nu mai crede că aceşti cetăţeni pot fi „încleiaţi” la R. Moldova. Nimeni nu crede că negocierile (jocurile) în diferite „formate” vor duce vreodată la „reunificarea celor două maluri”. Şi cu toate acestea, „negocierile” continuă… Şi cu toate acestea, niciun picior de-al lui Ghimpu, Filat, Urecheanu sau Lupu nu a păşit pe… „sfântul nostru pământ strămoşesc” din Transnistria…

Sunt de acord, „negocierile” trebuie să continue, dar… în alt format. Din păcate, Alianţa nu a venit cu un proiect politic nou şi realist în chestiunea „reglementării diferendului transnistrean”. Va pleca de la guvernare această Alianţă, în locul ei va veni alta, „negocierile” vor continua în acelaşi „format”, iar Transnistria tot a ruşilor va rămâne. Am înţeles că tinerii lupi din Alianţă, veniţi la putere acum un an, nu au poftă să-şi pună blănile la bătaie pentru „pământurile strămoşeşti” de dincolo de Nistru. Ba mai mult chiar, la Chişinău sunt partide care-şi vor trimite deschis delegaţiile la festivităţile de la Tiraspol: pe 2 septembrie vor face guleai la Tiraspol, iar pe 5 septembrie vor reveni la Chişinău ca să boicoteze referendumul.

Şi totuşi, Chişinăul ar avea o soluţie vizavi de RMN, dacă ar avea voinţă politică. Ea nu e nouă, despre ea am vorbit şi eu, apoi şi O. Serebrian, cu mulţi ani în urmă: Parlamentul R. Moldova adoptă o hotărâre în care se constată că teritoriul ei din stânga Nistrului este un teritoriu ocupat de Rusia. Şi de aici începem negocierile. Cu Rusia. În cel mai simplu format din lume: „Rusia, ţară ocupantă – R. Moldova, ţară ocupată”. Şi negociem până la a doua venire a lui Iisus. Dar să fie clar… „formatul” - cine-i călăul şi cine-i victima.