Raportul Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Basarabia
Varianta finală a raportului analitic, prezentatăpreşedintelui Mihai Ghimpu:La 14 ianuarie curent, prin Decretul Preşedintelui interimar alRepublicii Moldova, a fost formată Comisia pentru studierea şiaprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova.
În urma valorificării istoriografei din perioada comunistă şipostcomunistă, a literaturii istorice apărute în străinătate, precum şi aunui vast volum de documente de arhivă, multe dintre care au fostaccesate în premieră, Comisia a propus o sinteză cuprinzătoare asupraepocii totalitare comuniste cuprinse între anii 1917 / 1924 şi 1991.Această epocă are ca puncte de reper instaurarea dictaturii comuniste înRepublica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM) dincadrul Ucrainei Sovietice, în stânga Nistrului, transplantul de sistemcomunist pe malul drept al Nistrului, în Basarabia, în 1940, odată cuocuparea militară a acestui teritoriu de către maşina de război aUniunii Sovietice, reocuparea acestui teritoriu în 1944, restabilirea şiconsolidarea regimului totalitar de tip sovietic, anchilozarea şinăruirea acestuia odată cu ieşirea din captivitatea comunistă apopoarelor însetate de libertate şi prăbuşirea URSS în 1991.
Potrivit constatărilor Comisiei, experimentul bolşevic totalitar afost iniţiat pe malul stâng al Nistrului, ca parte a URSS, în timp ce pemalul drept, în Basarabia românească, se puneau bazele unei democraţiiincipiente, astfel că Nistrul a despărţit nu atât două maluri sau douăstate, cât două sisteme: unul democratic şi altul totalitar. Secolul XX ademonstrat că totalitarismul nu numai că este incompatibil cu valoriledemocratice, el este duşmanul de moarte al democraţiei. Un regimtotalitar reprezintă antipodul unei democraţii. Acest regim este unulopresiv şi represiv, cu o ideologie de stat oficială, care se sprijină pe un singur partid politic, aşa-numitul Partid Unic, în frunte cu„marele conducător”, pe o poliţie secretă omniprezentă şi care deţinemonopolul asupra economiei, culturii şi informaţiei. În pornireadictaturii bolşevice de a întemeia o lume nouă, bazată pe criterii declasă şi pe ura de clasă, fostei Republici Autonome Sovietice SocialisteMoldoveneşti i s-a rezervat un rol aparte. Formarea acestei entităţi lafrontierea pe Nistru cu România trebuia să servească planurilorsovietice de anexare a Basarabiei şi, în acelaşi timp, să contribuie laextinderea spaţiului revoluţiei mondiale proletare în direcţiaBalcanilor. O serie de mărturii documentare din cele mai diverseprobează cu toată claritatea atitudinea ostilă şi agresivă a regimuluibolşevic şi a Internaţionalei a III-a Comuniste faţă de Basarabiaromânească, intenţia exportului de revoluţie pe orice căi posibile. Deşiprezentată ca o entitate de stat autonomă, RASS Moldovenească a fost înrealitate un „cap de pod” în planurile expansioniste sovietice,evoluând din 1924 până în 1940 spre îngustarea drastică acaracteristicilor proprii unei pretinse entităţi de stat, spre statutulunei regiuni obişnuite a Ucrainei Sovietice.
În RASSM, ca peste tot în URSS, puterea partidului unic bolşevic, aaparatului de partid şi administrativ, se baza pe o sumă de principiicare încălcau brutal drepturile fundamentale ale omului. Între acesteafiind: anularea proprietăţii private şi „socializarea” mijloacelorprincipale de producţie şi a produsului muncii, un vast aparat represivpentru constrângerea cetăţenilor şi menţinerea puterii, inhibareapersonalităţii, conştiinţei şi iniţiativei civice, un sistem de controltotal şi denunţ general, izolarea de lumea externă. La acestea seadaugă: atribuirea unui rol hipertrofiat ideologiei comuniste şipromovarea unei multitudini de falsuri şi mituri, în scopul educăriimaselor în spiritul credinţei oarbe în „conducătorul” unic, în„justeţea” liniei partidului şi infailibilităţii acestuia, propagandaprivind caracterul temporar al greutăţilor, datorate „uneltirilor”duşmanilor interni şi externi ai statului sovietic, promisiuneaminciunoasă privind „raiul comunist” care urma să fie construit cât decurând.
Regimul totalitar bolşevic a transformat republica autonomă de pesteNistru într-un adevărat poligon pentru efectuarea celor mai oribileexperimente politice, sociale, economice, culturale şi identitare.Comisia a efectuat o radiografie a acestor politici şi practicitotalitare, derulate în anii 1924-1940 în RASS Moldovenească, şi a evaluat natura şi costurile lor.
Colectivizarea forţată de la începutul anilor `30, prin aplicareaconstrângerii şi violenţei în raporturile dintre regimul bolşevic şi ţărănime, prin instrumentarea unor măsuri administrative şi deexcomunicare împotriva ţăranilor înstăriţi, prin asmuţarea ţăranilorsăraci şi mijlocaşi împotriva aşa-numitor „culaci”, s-a soldat cuanularea proprietăţii private la sat, cu un nou război civil împotrivaţăranilor, cu foametea înspăimântătoare din anii 1932-1933. La 7 august1932, când foametea făcea ravagii în Ucraina, intra în vigoare faimoasaLege „despre cele cinci spice de grâu”, în redacţia lui I. Stalin, carechiar şi pentru cele mai mici furturi prevedea împuşcarea şi, doar încazuri destul de rare, era prevăzută o pedeapsă mai „blândă” – 10 ani deînchisoare. Legea a lovit sălbatic în ţăranii înfometaţi care, însituaţia disperată în care s-au pomenit din cauza politicilor criminalede rechiziţie, erau condamnaţi să recurgă la furtul din avereacolhozurilor, pentru a se salva de la moarte. La 27 decembrie 1932 afost instituit sistemul de paşapoarte sovietice, dar, numai pentrupopulaţia urbană, nu şi pentru ţărani, care erau condamnaţi să moară însatele lor, rămase fără nici o rezervă de cereale.
Foametea cumplită, represiunile şi deportările operate deautorităţile comuniste, au generat un exod masiv de populaţie – fugapeste Nistru, în România. Pentru curmarea acestui exod, care constituia odovadă concludentă a eşecului catastrofal al politicilor promovate deautorităţile comuniste, s-a recurs la fortificarea pazei frontiereisovietice, însoţită de utilizarea armelor contra transfugilorînfometaţi. În 1932, Comitetul pentru Ajutorarea RefugiaţilorTransnistreni a expediat Ligii Naţiunilor, un memoriu în care semenţiona: „… Neavând din ce alege, ei îşi părăsesc pământurile şicăminele lor strămoşeşti şi în disperarea oarbă de a-şi salva singuraavere ce le-a mai rămas pe lume, darul lui Dumnezeu, viaţa, seaventurează să fugă peste Nistru, în România. … Regimul sovietic, însă,nu ştie de milă şi astfel moldovenii fugari sunt împuşcaţi în masă cumitralierele, cu zecile, cu sutele, fără nici o cruţare pe tot lungulNistrului…”.
Numărul victimelor foametei din anii 1932-1933 din RASSM n-a foststabilit, deocamdată, cu exactitate, fiind vorba de zeci de mii deoameni.
Marea Epurare din anii`30 din URSS a lovit din plin şi în RASSMoldovenească. Mecanismul terorii în masă nu făcea distincţii întrevictime, nu admitea indulgenţe. Sub ghilotina aşa-numitei „Troikaspeciale”, au căzut unii după alţii ţărani, intelectuali, muncitori,preoţi, oameni nevinovaţi care nu au avut parte nici de un proces dejudecată, nici de o înmormântare creştină. Victime deveneau înşişiresponsabilii din ierarhiile de partid şi administrative. Origineasocială „burgheză”, statutul de „culac”, întreţinerea contactelor curudele din „ţările capitaliste” serveau drept capete de acuzare ca„duşman al poporului” la adresa oricui. Răspunzând comandamentelorpolitice ale Partidului Comunist, organele de represiune ale regimuluise întreceau să condamne nu pentru infracţiuni reale, ci pentruinfracţiuni inventate, nesocotind legile şi dreptul uman, semânând înurma lor moarte, durere şi umilinţă.
Comisia a demonstrat că regimul totalitar comunist se faceresponsabil de crime culturale, împotriva spiritului şi identităţiimoldovenilor de peste Nistru şi, ulterior, după 1940, a celor dinBasarabia, prin impunerea unei „limbi” literare moldoveneşticontrafăcute, conform unor principii aberante „de clasă”, şi prininventarea, în lipsa oricăror resorturi istorice şi etnoculturale, aunei „naţiuni” moldoveneşti, distincte de cea română. Regimul comunistse face vinovat de reprimarea şi mutilarea conştiinţei noastrenaţionale, de suprimarea spiritului nostru liber, de orchestrarea unuirăzboi cultural, identitar, propagandistic şi informaţional în toatălegea împotriva fraţilor de pe cele două maluri ale Nistrului, împotrivafraţilor de pe cele două maluri ale Prutului, cu consecinţe dramaticepentru integralitatea noastră lingvistică şi etnoculturală. Or, nimicnu poate fi mai tragic decât un război între fraţi, nimic nu poate fimai criminal.
În 1989, când s-au împlinit 50 de ani de la declanşarea celui de-alDoilea Război Mondial, Congresul Deputaţilor Poporului din URSS acondamnat semnarea Protocolului adiţional secret sovieto-nazist din 23august 1939 prin care se delimitau sferele de influenţă din EstulEuropei pe contul unor terţe ţări, declarându-l caduc din momentulsemnării. La 23 iunie 1990 Sovietul Suprem al RSS Moldova a denunţatPactul sovieto-nazist şi protocolul adiţional secret şi consecinţele luipentru Basarabia şi Nordul Bucovinei. Reiterând această poziţie, înbaza unor analize şi date riguros documentate, Comisia subliniază că la28 iunie 1940 URSS a comis un atentat asupra integrităţii teritoriale aRomâniei, un act de ocupare militară şi politică a Basarabiei, NorduluiBucovinei şi Ţinutului Herţa, contrar voinţei populaţii din acesteteritorii, prin dictat şi ameninţarea cu recurgerea la forţă, un actnedrept de anexiune teritorială. În teritoriile anexate cu forţa la URSSs-a realizat piesă cu piesă un transplant de sistem sovietic, s-areprodus regimul terorii, al propagării urii de clasă şi al ideologieiinumane a Partidului Comunist Unic. Formarea Republicii SovieticeSocialiste Moldoveneşti, printr-o decizie arbitrară formală a SovietuluiSuprem al URSS, în afara teritoriului naţional şi reducerea la tăcere avocii oamenilor, prin desconsiderarea literei Constituţiei sovietice,care nu prevedea dreptul URSS de a forma noi republici, ci doar de aadmite în federaţia sovietică, a fost o consecinţă directă a acestui actde ocupaţie. Ruperea în bucăţi a Basarabiei, a teritoriului şi acorpului uman concrescut de secole cu spaţiul dintre Prut şi Nistru, încontradicţie cu adevărul istoric şi cu realităţile etnice existente înacea vreme, se înscrie în seria de acte abuzive comise de regimultotalitar comunist împotriva unei mari colectivităţi de oameni.
Comisia a constatat că în 1940-1941 în Basarabia au fost repetaţianii 1937 şi 1938, anii Marii Terori din Uniunea Sovietică, reluaţi apoiîn anii postbelici. Organele sovietice de represiune au lovit cubestialitate în puţinii intelectuali şi fruntaşi ai vieţii publicerămaşi între Prut şi Nistru, condamnându-i la ani grei în gulagurilestaliniste, soarta scriitorului Nicolae Costenco servind drept exempludramatic al modului în care Sovietele au urmărit să anihileze cugetulliber, au efectuat execuţii sumare, dosind urmele asasinării a sute şimii de oameni nevinovaţi în subsolurile NKVD sau în gropile cu var.Omorurile în masă, impunerea unor taxe şi impozite sufocante ţăranilor,prigoana preoţilor şi Bisericii, anularea limbii române şi interzicereaalfabetului românesc, inversarea scării valorilor şi instaurarea uneiatmosfere de frică şi teroare generalizate au fost alte efecte aleactului de ocupaţie sovietică din 28 Iunie 1940.
În urmă cu aproape 70 de ani, în noaptea de 12 spre 13 Iunie 1941,plânsetul şi jalea s-a aşternut peste Basarabia. Fruntea comunităţilorlocale, pilonii de rezistenţă din tată în fiu ai satelor noastremoldoveneşti, ucraineşti, găgăuze, bulgăreşti, ruse sau mixte, aitârguşoarelor evreieşti, familii întregi, bărbaţi, femei, copii şibătrâni, din Basarabia şi până în Nordul Bucovinei, au fost urcaţi cubaionetele la spate în vagoanele de vite şi duşi spre întinsurileSiberiei, de unde mulţi nu s-au mai întors. Documentele de arhivăconsultate de membrii Comisiei relevă date cutremurătoare: până şinoi-născuţii în „bou-vagonul” sovietic erau trecuţi şi ei, alături depărinţii lor, pe lista „duşmanilor poporului”(!…). Operaţiunea dedeportare a fost iniţiată, autorizată şi supervizată de Biroul Political CC al PC(b) din toată Uniunea, iar structurile de partid, deSecuritate şi de Interne ale URSS şi ale RSSM au fost baza logistică amecanismului represiv. Cu regret, o parte din executanţii operaţiunii dedeportare din 12-13 iunie 1941 au fost recrutaţi dintre localnici, înmarea lor majoritate, delatori şi oportunişti, elemente declasate, careurmăreau un beneficiu strict personal.
La indicaţiile exprese ale Biroului Politic al CC al PCUS, Consililuide Miniştri al URSS şi al Ministerului Securităţii de Stat al URSS,maşina totalitară sovietică de tocat oameni şi popoare va mai lovi încăde două ori în plină forţă în populaţia din RSS Moldovenească: la 6iulie 1949, în urma adoptării Hotărârii strict secrete a Consilului deMiniştri al RSSM Nr. 509 din 28 iunie 1949 cu privire la deportarea dinRSS Moldovenească a familiilor chiaburilor, foştilor moşieri şi amarilor comercianţi, şi la 1 aprilie 1951, în baza Hotărârii Consiliuluide Miniştri al RSSM din 24 martie 1951 cu privire la confiscarea şiutilizarea averii celor deportaţi de pe teritoriul RSS Moldoveneşti,fiind vizat aşa-numitul „contingent antisovietic” al confesiunii„Martorii lui Iehova”. Operaţiunile de deportare au fost planificate deorganele de represiune ca nişte operaţiuni militare în toată regulaîmpotriva populaţiei civile. Culmea justiţiei de tip sovietic a fost căoamenii mai întâi erau ridicaţi de la vetrele lor, deportaţi dincolo demunţii Ural, după care li se dresau dosare penale de „duşmani aipoporului”(!). Creierul acestor „crime împotriva umanităţii”, după cumle-a calificat Sovietul Suprem al RSS Moldova la 23 iunie 1990, a fost conducereade partid, factorul oficial împuternicit cu luarea unei decizii –Consiliul de Miniştri al RSSM, iar executanţi – organele de securitate,de interne şi de justiţie ale URSS şi ale RSSM.
Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar aevaluat numărul persoanelor deportate şi supuse represiunilor în anii1929-1951 la peste 90 de mii de persoane.
Un efect scontat al deportării din 1949 a fost înregimentareaaccelerată şi masivă a ţăranilor în colhozuri, aşa-numita colectivizaresau „ofensivă decisivă a socialismului asupra satului” dintre Prut şiNistru. Legarea ţăranului de glia colhoznică, prin dictatul regimuluibolşevic, a avut drept urmare lichidarea proprietăţii private şipierderea sentimentului de iniţiativă economică la sate, desţărănirea şidezmoştenirea clasei ţăranilor. Odată cu încheierea colectivizării, afost instituit un mecanism special al relaţiilor de producere şirepartiţie, mecanism care permitea statului sovietic să controleze întotalitate producţia agricolă, ţăranii primind de la stat doar minimulnecesar pentru a supravieţui şi a munci din greu pe terenurilecolhoznice.
Concluziile Comisiei atestă că foametea cumplită din anii 1946-1947nu a fost o consecinţă nemijlocită a secetei, ci a politicii economiceşi sociale a regimului totalitar comunist faţă de populaţia din RSSMoldovenească, a sistemului sovietic de acces la produsele alimentare.Conform datelor statistice acumulate de Comisie, în urma foametei audecedat circa 200 de mii de oameni. Vina pentru decesele în masă dincauza foametei revine atât lui I.Stalin şi conducerii sovietice de laKremlin, cât şi Biroului CC al PC(b) din toată Uniunea pentru pentru RSSMoldovenească, preşedinte – V. Ivanov, Comitetului Central al PC(b) dinMoldova în frunte cu prim-secretarul N. Salogor, Consiliului deMiniştri al RSSM, în frunte cu preşedintele acestuia, N. Coval,împuternicitului Consiliului de Miniştri al URSS pentru colectările decereale în RSSM, A. Sîci, altor responsabili din structurile de partidşi administrative, care au decis destinul oamenilor simpli. Anumevârfurile Partidului Comunist se fac vinovate de rechiziţionarea inumanăa ultimelor produse agricole, rămase prin podurile caselor, lăsândfamiliile înfometate fără o fărâmă de pâine pe masă, ceea ce aconstituit cauza principală a îmbolnăvirii şi deceselor în masă. Prinpolitica promovată în anii 1946-1947, ca şi în anii următori,autorităţile sovietice ignorau cu desăvârşire viaţa şi dreptul la viaţăal omului, normele morale fundamentale, obligatorii pentru instituţiileunui stat. Foametea din RSSM a fost un fenomen provocat prin politicaregimului comunist, a fost o crimă monstruoasă de care acesta se facedirect vinovat. Pentru această crimă, comisă premeditat împotrivapopulaţiei paşnice, a copiilor şi bătrânilor, a oamenilor în plinăvârstă, de toate etniile şi confesiile, regimul totalitar comunisttrebuie condamnat moral, politic şi juridic.
Activitatea desfăşurată de Comisia pentru studierea şi aprecierearegimului comunist totalitar este (şi) un prilej pentru omagiereapersonalităţilor care au reprezentat onoarea şi demnitatea noastră înacele vremuri de teroare. Primele manifestări de rezistenţăantisovietică s-au înregistrat îndată după ocuparea Basarabiei la 28Iunie 1940. O mărturie în acest sens sunt acţiunile de rezistenţă alemembrilor organizaţiei clandestine a unor tineri din Orhei, care aumilitat împotriva ocupantului sovietic, în apărarea libertăţii, limbiiromâne şi valorilor noastre naţionale. Pe parcursul anilor 1945-1953, peteritoriul raioanelor Bravicea, Călăraşi, Corneşti, Chişcăreni,Chiperceni, Orhei, Răspopeni, Rezina, Susleni, Sângerei, Teleneşti afost înregistrat un număr considerabil de acţiuni armate împotrivainstituţiilor de stat şi activiştilor locali, întreprinse de cătremembrii grupului în frunte cu faimosul Filimon Bodiu, de cătreorganizaţiie clandestine „Armata Neagră” şi „Partidul Democrat Agrar”.Una dintre cele mai mari şi mai bine organizate formaţiuni de rezistenţăantisovietică în zonele rurale, „Partidul Democrat Agrar”, a activat(în anii 1950-1953) sub conducerea lui Simion Zlatan, originar din satulPopenchi, Rîbniţa, şi Vasile Odobescu, originar din satul Cuizăuca,Chiperceni. La Soroca s-a înfiripat organizaţia „Arcaşii lui Ştefan”, înraioanele Chişinău, Hânceşti şi Cărpineni a activat o altă organizaţieconspirativă anticomunustă – „Partidul Libertăţii”, iar la Bălţi –„Uniunea Democratică a Libertăţii”. Combatanţii căzuţi pradă organelorde represiune au fost condamnaţi la moarte sau la privaţiune îndelungatăde libertate, iar propaganda comunistă a urmărit să-i compromită şi săle şteargă numele din memoria noastră colectivă. Astăzi a sosit momentulsă ne plecăm fruntea în memoria acestor oameni simpli, al căror efortşi sacrificiu manifestate în încleştarea inegală, de moarte, cu regimulcomunist pentru libertatea şi demnitatea umană este impresionant.
Nu trebuie să-i uităm nici pe cei care, în bătălia cu obscurantismulşi cenzura sovietică, i-au readus în manualele şcolare pe MihaiEminescu, Vasile Alecsandri, Ion Creangă, au afirmat latinitatea limbii,culturii şi fiinţei noastre naţionale într-o epocă în care orice gestîn acest sens era pasibil de excomunicarea din sânul societăţii sau depedeapsa cu ani grei de privaţiune de libertate. Un Panteon al istorieişi culturii noastre ar trebui să-i includă pe: Vasile Coroban, GeorgeMeniuc, Grigore Vieru, Vlad Ioviţă, Vasile Vasilache, Ion Vasilenco,Gheorghe Vodă, Mihai Grecu, Emil Loteanu, Lidia Istrati, Ion Vatamanu şimulţi alţii. Un exemplu de verticalitate intelectuală, de rezistenţăprin cultură şi de apărare a limbii noastre române îl reprezintă operelescriitorilor: Ion Druţă, Dumitru Matcovschi, Mihai Cimpoi, SerafimSaca, Petru Cărare, Nicolae Dabija, Ion Hadârcă, Valentin Mândâcanu,Vladimir Beşleagă şi alţii. Fapta temerară a muncitorului GheorgheMuruziuc, care în noaptea de 28 iunie 1966, a arborat Tricolorulde-asupra Fabricii de Zahăr din Alexăndreni, raionul Sângerei (rămasacolo timp de 5 ore), protestul Liliei Neagu şi Asei Andruh din 1970împotriva rusificării şi deznaţionalizării, activitatea FrontuluiNaţional Patriotic de eliberare de sub ocupaţia sovietică, din carefăceau parte Alexandru Usatiuc –Bulgăr şi colaboratorii săi apropiaţiGheorghe Ghimpu şi Valeriu Graur, alte manifestări cu caracter civic şinaţional, precum şi mişcarea de emancipare naţională din anii `80punctează o linie de rezistenţă, atât cât a fost, care trece ca un firroşu prin toată perioada sovietică. Meritul acestor personalităţi esteimens: ele ne-au ţinut trează conştiinţa noastră de sine, ne-au învăţatcă dincolo de nevoia omului de adaptare la mediu şi la condiţiileînconjurătoare, după cum au procedat mulţi dintre noi, există valori şiidealuri perene.
În vremurile grele ale inchiziţiei comuniste ne-am potolit setea deadevăr, ţinându-ne urechea strâns lipită de aparatele de radio pentru aprinde undele Europei Libere, BBC-ului, ale Radio Vatican şi RadioLibertatea. Nimeni şi nimic nu a putut să ne forţeze să renunţăm lanevoia de a ne rupe din universul carceral spiritual, nici regimul cutoată armata sa de opresiune, nici un asemenea „campion aldeznaţionalizării”, ca Ivan Bodul, prim-secretar al CC al PCM în anii1961-1980.
În centrul investigaţiilor Comisiei s-au aflat şi aspectele socialeşi economice ale evoluţiilor din RSS Moldovenească. Comisia nu a trecutcu vederea procesele de industrializare şi urbanizare sau cadrul deasistenţă socială oferit din partea statului sovietic cetăţeanuluisimplu. Ceea ce relevă, concluziile Comisiei este că industria RSSMdevine total dependentă de centrele industriale ale URSS, din care, înschimbul produselor agricole şi producţiei industriei alimentare, seimportau petrol şi cărbune, fontă şi oţel, mase plastice şi metaleneferoase, tractoare, camioane şi automobile, excavatoare şi maşiniagricole, maşini-unelte şi utilaje industriale, obiecte de consumpopular. În situaţia în care producţia republicii nu se dezvolta pe obază proprie, ci pe materia primă importată, dreptul RSS Moldoveneşti lao existenţă independentă era o ficţiune. Mai mult decât atât,majoritatea întreprinderilor industriale şi, totodată, cele mairentabile, au fost amplasate pe teritoriul fostei RASSM, ceea ceconstituia, de asemenea, rezultatul unei politici cu bătaie lungă.Deţinând pârghiile de conducere, ministerele panunionale şiunional-republicane au promovat politica afluenţei masive pe teritoriulRSSM a populaţiei din exteriorul republicii, adusă pentru construcţiaunor noi întreprinderi industriale în condiţiile unui surplus local deforţe de muncă. Această politică a condus la reducerea substanţială acotei populaţiei autohtone în sfera industrială, la devalorizareastatutului limbii, culturii şi tradiţiilor noastre în diverse ramuri aleeconomiei, la instruirea, în instituţiile de învăţământ superior şimediu, preponderent, sau chiar exclusiv, în limba rusă. În urma„industrializării rapide”, s-a ajuns, pe de o parte, la înglobarearigidă a RSSM în complexul militar-industrial panunional, la aservireaindustriei locale resurselor de materii prime ale URSS şi finanţarea eicentralizată, iar pe de altă parte, la grave dezechilibreetnodemografice.
Consecinţele ecologice ale politicii social-economice promovate deregimul comunist pe parcursul deceniilor postbelice au fost, deasemenea, dezastruoase.
Ar putea urma replica oponenţilor noştri: oamenii aveau un serviciu, opensie asigurată, servicii medicale de stat, învăţământul era gratuit.Aşa este. Statul socialist şi-a asumat rolul de filantrop paternal, daracest paternalism era al unui stat producător al iresponsabilităţii şidependenţei indivizilor atât în domeniul vieţii publice, cât şi în celal vieţii private. Or, într-un stat totalitar, egalitatea poate fimaximizată doar pe seama libertăţii, astfel încât egalitatea şifraternitatea autentică sunt distruse. Iată de ce, trecutul totalitar nune poate oferi soluţii pentru prezentul şi viitorul nostru şi alcopiilor noştri.
Principalul pilon al regimului totalitar comunist a fost PartidulComunist Unic care a confiscat autoritatea publică. Conducerea de partida comandat şi a comis crime în masă, represiuni şi deportări calificatedrept crime împotriva umanităţii, a instrumentat o ideologie represivă,a exercitat un control cvazitotal asupra societăţii şi indiviziloraparte. Partidul Comunist şi organele sale de represiune suntprincipalii responsabili de toate ororile produse în epoca sovietică.Obedient ordinelor conducerii PCUS, CC al PCM s-a opus până în ultimulmoment procesului de suveranizare şi dobândire a independenţei de stat aRepublicii Moldova, fiind declarat, după puciul din august 1991 de laMoscova, în afara legii.
Comisia a stabilit că Republica Moldova de astăzi este rodul şirezultatul mişcării de emancipare democratică şi naţională de lasfârşitul anilor `80 ai secolului trecut, este expresia actului devoinţă politică de secesiune de fosta URSS şi de integrare plenară înlumea liberă şi democratică.
Comisia a efectuat o inventariere a crimelor, ororilor, atrocităţilorabuzurilor şi nedreptăţilor comise de regimul totalitar comunist întreanii `20 – `90 ai secolului XX, care include:
1) extinderea dictaturii Partidului Comunist Unic în zonele incluseîn RASS Moldovenească şi misiunea de subminare şi subversiune a acesteientităţi în raport cu România şi populaţia din Basarabia, de cap de podal revoluţiei mondiale bolşevice;
2) instituirea unui mecanism diabolic de represiune (CeKa, GPU, OGPU,NKVD, NKGB, MGB, KGB, Justiţie şi Procuratură) şi aplicarea terorii înmasă;
3) decretarea şi aplicarea unei legislaţii discriminatorii antiumane;
4) impunerea unei ideologii a urii de clasă, a urii faţă de fiinţa şidemnitatea umană, exacerbarea propagandei anticreştine şi a xenofobiei;
5) mutilarea spirituală a moldovenilor prin impunerea unei limbiartificiale, străine de limba română, şi a unei identităţi contrafăcuteideologic;
6) interzicerea cugetului liber, a dreptului de asociere, a libereiiniţiative, exterminarea şi marginalizarea intelectualităţii;
7) lichidarea ţărănimii ca clasă prin colectivizarea forţată şideportările de la începutul anilor `30 ai secolului XX;
8 ) foametea cumplită din anii 1932-1933;
9) declanşarea represiunilor împotriva aşa-numitelor „elementeantisovietice” şi „naţionaliste” de la mijlocul anilor `30 ai secoluluitrecut, deportarea şi exterminarea în masă a oamenilor prin deciziileunor instituţii extrajudiciare, ale aşa-numitelor „troika”;
10) ocuparea, prin dictat, la 28 Iunie 1940 a Basarabiei, NorduluiBucovinei şi Ținutului Herţa în urma tranzacţiei sovieto-germane din 23august 1939 şi a înţelegerilor secrete ulterioare dintre URSS şiGermania nazistă;
11) realizarea unui transplant de sistem sovietic în teritoriileromâneşti ocupate şi impunerea cu forţa a regimului totalitar comunist;
12) aplicarea terorii împotriva fruntaşilor vieţii publice,intelectualilor, slujitorilor cultelor şi oamenilor simpli rămaşi înteritoriile ocupate, comiterea unor asasinate din motive de ură declasă;
13) exodul forţat al zecilor de mii de oameni, intelectuali, înprimul rând, din teritoriile ocupate de URSS;
14) formarea abuzivă a RSS Moldoveneşti şi sfârtecarea teritorială aBasarabiei;
15) interzicerea alfabetului românesc şi a limbii române şi impunereaalfabetului rusesc, prin Hotărârea Consiliului Comisarilor Poporului alURSS din 11 noiembrie 1940;
16) anularea abuzivă a dreptului la cetăţenia română prin DecretulPrezidiului Sovietului Suprem al URSS cu privire la restabilireacetăţeniei sovietice de către locuitorii Basarabiei şi la dobândirea eide către locuitorii Bucovinei de Nord din 8 martie 1941;
17) deportarea în regiunile îndepărtate ale URSS a zecilor de mii deoameni nevinovaţi la 13 iunie 1941;
18) mobilizările forţate antebelice şi postbelice a zecilor de mii detineri pe şantierele de muncă (FZO) din URSS şi înrolarea lor în ArmataSovietică;
19) arestările şi epurările operate de organele sovietice derepresiune în primii ani postbelici;
20) foametea organizată din 1946-1947;
21) deportarea în regiunile îndepărtate ale URSS a zecilor de mii deoameni nevinovaţi la 6 iulie 1949;
22) lichidarea proprietăţii private, confiscarea bunurilor materialeale ţăranilor şi colectivizarea satului;
23) prigoana împotriva Bisericii şi a slujitorilor cultelor,închiderea, profanarea şi demolarea locaşurilor de cult;
24) deportarea pentru credinţă în regiunile îndepărtate ale URSS la 1aprilie 1951 a credincioşilor confesiunii „Martorii lui Iehova”;
25) ofensiva ideologică şi propagandistică împotriva scriitorilor şivalorilor noastre naţionale;
26) sovietizarea, rusificarea şi deznaţionalizarea populaţiei prinsistemul de educaţie şi cultură, aparatul administrativ, mass-media şipropogandă;
27) manipularea şi deformarea conştiinţei identitare prinfalsificarea istoriei, impunerea unor ritualuri, monumente şi simboluristrăine firii noastre;
28) negarea identităţii româneşti a populaţiei majoritare şiinocularea românofobiei;
29) instrumentarea unui regim al „terorii memoriei”, al controlului,al constrângerilor şi al persecuţiilor individualităţii umane pentru ceamai mică încercare de gândire liberă în raport cu regimul totalitarcomunist;
30) promovarea unei industrializări şi urbanizări de tip colonial, cugrave consecinţe pe plan etnodemografic;
31) înregistrarea unor mari dezechilibre ecologice şi a unor urmărinefaste pentru sănătatea populaţiei în urma experimentelor în sferaagriculturii bazate pe chimizarea şi concentrarea excesivă a producţieiagricole;
32) formarea unei caste privilegiate a aparatului de partid, anomenclaturii care a consfiscat şi a concentrat puterea absolută,aprofitat de aceasta şi a parazitat pe spatele cetăţenilor simpli,servind interese străine.
Plecînd de la cele expuse, Comisia susţine ferm şi univoc că regimultotalitar comunist a fost de la început şi până în ultimul moment alexistenţei sale un regim criminal şi represiv, abuziv şi inuman, lipsitde orice urmă de legitimitate. Transplantat din RASSM în Basarabia înurma unui act de dictat, acesta a fost totodată un regim de ocupaţiestrăină sovietică, din acea clipă şi până la înlăturarea şi prăbuşireasa în anii 1990-1991.
Comisia propune condamnarea oficială a regimului totalitar comunistdin RASS Moldovenească şi RSS Moldovenească drept unul care a comis actede genocid şi crime împotriva umanităţii, prin teroare în masă,represiune politică, foamete organizată, deportări, violarea demnităţiiumane şi drepturilor fundamentale ale omului.
Comisia propune onorarea şi comemorarea tuturor victimelor regimuluitotalitar comunist, tuturor victimelor Holocaustului, tuturor celorcare, în anii crunţi de teroare, represiune şi opresiune, au avut depătimit, precum şi tuturor celor care în aceşti ani, prin fapta,verticalitatea şi cuvântul lor au opus rezistenţă regimului totalitarcomunist, punându-şi viaţa şi libertatea în pericol.
Având în vedere necesitatea debarasării de moştenirea grea aregimului totalitar comunist, a distanţării ireversibile de acest regim,în spiritul recomandărilor în materie ale Consiliului Europei, OSCE şiUniunii Europene, Comisia formulează următoarele propuneri:
1) condamnarea regimului totalitar comunist din RASSM şi RSSM dreptunul care a comis crime împotriva umanităţii, precum şi condamnareamorală a acţiunilor tuturor acelor persoane car au participat lacomiterea crimelor regimului totalitar comunist;
2) interzicerea utilizării noţiunii de „comunist” şi a derivateloracesteia în titulaturile formaţiunilor politice, în denumirile unorinstituţii şi întreprinderi publice şi private, precum şi i