837

Comuniştii de la Chişinău, urmaşii şi ucenicii lui Stalin, nu doresc să condamne crimele fostului regim totalitar sovietic

Ca în fiecare an, la 13 iunie vom comemora zecile de mii de deportaţi în Siberia. De fapt, vor comemora câţiva bătrânei şi, poate, copiii deportărilor. Asta - în condiţiile în care fiecare al treilea moldovean declară că membrii familiei lui au fost deportaţi, iar 61% din concetăţenii noştri spun că vinovat de aceste crime se face fostul regim comunist. Nici după 20 de ani nu avem o zi de comemorare a tuturor crimelor comuniste şi niciun monument dedicat acestor victime, în schimb avem multe sărbători şi monumente dedicate „eliberării sovietice”. Abia în acest an s-ar putea ca parlamentul să examineze un raport despre activitatea fostului regim totalitar şi să-i dea o notă. E un examen serios pentru clasa noastră politică. Atunci vom vedea care e faţa adevărată a politicienilor noştri…

Amintim că, în ianuarie 2006, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) a condamnat crimele regimurilor comuniste totalitare. Acelaşi lucru a făcut şi Parlamentul European, acum un an, şi Adunarea Parlamentară a OSCE. Acum câţiva ani, Parlamentul European a instituit data de 23 august drept Ziua europeană a comemorării victimelor stalinismului şi nazismului, pentru a păstra vie memoria victimelor deportărilor şi ale exterminărilor în masă, iar recent APCE a adoptat o rezoluţie prin care cere comemorarea victimelor foametei din fosta Uniune Sovietică. De fiecare dată, sediile instituţiilor europene au fost pichetate de „partidele comuniste şi muncitoreşti” dirijate de la Moscova. Peste tot retorica a fost aceeaşi: „tentativă fascistă”, „o provocare a dreptei”, „care ar duce la interzicerea partidelor comuniste”. Aceleaşi slogane le-am auzit săptămâna aceasta la Chişinău, când comuniştii au protestat împotriva unei conferinţe ştiinţifice internaţionale pe tema crimelor regimului comunist sovietic.

După adoptarea acestor documente europene, rând pe rând, toate ţările din fostul bloc sovietic, astăzi membre ale UE, au condamnat regimurile comuniste şi au deschis arhivele fostelor securităţi. Nu ar strica să preluăm din experienţa lor…
Lumea se curăţă de securiştii bolşevici…

Cehia

Cehoslovacia a fost prima ţară din fostul bloc sovietic care a adoptat o lege a lustraţiei, la 4 octombrie 1991, condamnând astfel şi acţiunile fostului regim comunist. Acum, această lege funcţionează doar în Cehia. Norma legală prevede că foştii colaboratori ai securităţii, miliţiei, funcţionari de rang înalt ai partidului comunist din perioada 1948-1989, foşti studenţi ai anumitor şcoli superioare din URSS, n-au voie să ocupe o gamă întreagă de funcţii publice (aproximativ 9.000 de posturi). În 1993, în baza unei legi speciale, regimul comunist din Cehoslovacia a fost declarat unul criminal, iar ministrul de Interne a creat Biroul de documentare şi cercetare a crimelor comuniste, care se ocupă cu aducerea în judecată a persoanelor acuzate de săvârşirea acestor ilegalităţi. În primăvara lui 2002, preşedintele Cehiei Vaclav Havel a promulgat Legea de desecretizare totală a arhivelor secrete comuniste, iar în 2007 a fost înfiinţat Institutul de studiere a regimurilor totalitare (ÚSTR), care a preluat arhiva fostei securităţi. „La începutul anilor ’90, Vaclav Havel şi amicii săi au spus că noua putere nu vrea să răscolească trecutul. Se dorea să se uite de trecut şi să se înceapă cu o filă nouă. Astăzi, vedem că acest lucru a fost o greşeală. Trebuie să ne cunoaştem trecutul, nu putem fugi de el”, a declarat presei Pavel Jacek, primul director al Institutului de studiere a regimurilor totalitare.

Polonia

În 1989, polonezii au decis să nu-i excludă pe nomenclaturiştii comunişti de la luarea deciziilor, pentru că asta ar fi antidemocratic, dar crimele comunismului trebuie condamnate în justiţie. Deja în august 1989, Parlamentul de la Varşovia constituia prima comisie parlamentară de cercetare a crimelor politice orchestrate de serviciile de securitate comuniste. Numai că, în 1993, comuniştii au revenit la putere. Din fericire pentru polonezi, această guvernare nu a derapat într-o altă direcţie. În 1997 este adoptată Legea lustraţiei, urmată în 1998 de o altă lege, prin care se creează Institutul Memoriei Naţionale, căruia i-au fost delegate două funcţii: secţiunea de urmărire penală (istoricii şi procurorii anchetează cazurile şi le transmit justiţiei) şi gestionarea fostei arhive a securităţii comuniste. Se spune despre Polonia că, în cea mai mare parte, a documentat infracţiunile de care ar putea fi acuzaţi liderii fostului regim. Asta explică dorinţa fermă a polonezilor de a se debarasa de comunism. De asemenea, trebuie să precizăm că represiunile regimului comunist de la Varşovia au fost mai reduse în intensitate faţă de alte state comuniste.

Ţările Baltice

Cele trei state baltice nu numai că au condamnat regimul totalitar comunist, dar şi au cerut Federaţiei Ruse despăgubiri pentru daunele din timpul sovietizării. La 15 mai 2005, parlamentul de la Riga a votat „Declaraţia de condamnare a regimului de ocupaţie comunist totalitarist instaurat în Letonia de către URSS”. Declaraţia a fost repetată şi în celelalte două state baltice. În afară de asta, Estonia, Letonia şi Lituania au adoptat legi prin care a fost interzisă folosirea în timpul demonstraţiilor a simbolurilor sovietice şi a celor naziste. La sfârşitul lui 1991, parlamentul estonian a votat o lege a deschiderii arhivelor secrete. Problema e că Ţările Baltice au rămas fără arhive ale securităţii, după ce acestea au fost distruse sau transportate în Rusia, înainte de destrămarea imperiului. Recent, istoricii din cele trei ţări au lansat portalul www.kgbdocuments.eu unde vor să plaseze toate documentele inedite din perioada sovietică. În această zonă sunt foarte populare muzeele comunismului în aer liber. În Lituania, pe locul unei mlaştini, există un muzeu al monumentelor sovietice, iar recent la Vilnius a apărut un muzeu-GULAG. Timp de o zi, 30-40 de cetăţeni străini devin condamnaţi în GULAG. Ei sunt impuşi să lucreze cinci-şase ore în condiţii de ger aspru şi sub supravegherea enkavediştilor. Excursia se termină cu anunţul că Stalin a murit şi că se face amnistia…

Ungaria

Imediat după căderea regimului, primul guvern postcomunist ungar a creat o comisie de istorici, pe lângă Ministerul Justiţiei, pentru studierea evenimentelor din 1956. Chiar dacă, potrivit unor analişti, rezultatele nu au fost pe măsura aşteptărilor, formarea ei a dat tonul în aflarea adevărului despre perioada sovietică. Tot în anul căderii Zidului Berlinez, simbolurile comuniste au fost interzise şi în Ungaria. În 1994, a fost votată o lege a lustraţiei, care s-a modificat de câteva ori, în funcţie de partidul aflat la guvernare. În 2002, ungurii au aflat că premierul Péter Medgyessy, din Partidul Socialist, succesorul Partidului Comunist, era ofiţer acoperit în Direcţia contrainformaţii. Abia în 2003 a fost adoptată legea accesului la propriul dosar. De asemenea, victimelor le-a fost permis accesul la dosarele persoanelor care le-au spionat. Totodată, a fost creată o nouă Arhivă a serviciilor publice de securitate care devenea custodele tuturor arhivelor secrete comuniste.

România

Potrivit presei internaţionale, România, alături de Bulgaria şi Ungaria, s-a lepădat foarte greu de comunism. Oficial, regimul comunist a fost condamnat în parlament la sfârşitul lui 2006, şi atunci cu scandal, iar o lege a lustraţiei a fost votată de deputaţi abia câteva săptămâni în urmă. Chiar dacă, potrivit unor estimări, 10.000 de persoane au fost executate fără niciun proces, românii nu şi-au reglat conturile cu trecutul, scria cotidianul francez „Le Monde”. În 1996, guvernul de dreapta venit la putere a dispus deschiderea arhivelor poliţiei secrete. Numai că acesta, la puţin timp, s-a schimbat şi lustraţia s-a împotmolit. În mai multe rânduri, presa internaţională a scris despre „multele dosare puse la păstrare”, care au legături puternice cu elita politică, a oamenilor de afaceri şi a celor din justiţie. În 1999, a fost creat Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), dar, din cauza lipsei voinţei politice, acest consiliu a început să funcţioneze abia după condamnarea crimelor comunismului din 2006.

Bulgaria

Bulgaria este ultima ţară din fostul bloc comunist care a început să se cureţe de securiştii comunişti. În 2009, dar şi în 2010, presa internaţională a scris că justiţia, clasa politică, mediul de afaceri şi media foşnesc de agenţi secreţi comunişti. În 1992, majoritatea anticomunistă din parlamentul bulgar a inclus în mai multe legi articole speciale despre decomunizarea societăţii. Ulterior, însă, Curtea Constituţională le-a declarat pe toate neconstituţionale. În decembrie 2006, cu doar două săptămâni înainte de aderarea ţării la UE, a fost votată o lege ce se referea la deschiderea majorităţii arhivelor serviciilor secrete comuniste. Legea, mult „îmblanzită”, nu prevede şi consecinţe de ordin legal pentru foştii agenţi şi colaboratori. Abia la 6 aprilie 2007, parlamentul a votat înfiinţarea Comisiei pentru studierea arhivelor comuniste, care, în septembrie 2007, pentru prima dată, a publicat pe site-ul său numele a 141 de deputaţi care au făcut poliţie politică, printre ei şi actualul preşedinte Gheorghi Pârvanov, premierul, patriarhul Bulgariei, 19 depuţati, trei foşti judecători de la Curtea Constituţională şi 15 membri ai Consiliului Judiciar Superior. Ca reacţie, mai multe voci dinspre Vest au declarat că Uniunea Europeană nu vrea turnători din Bulgaria şi au făcut apel către clasa politică bulgară să se cureţe de securişti.

http://www.timpul.md/articol/calaii-nu-mor-11374.html
0