Ia ruman i ni gavariu po rumanski!
Citeam un comentariu la un articol de-al meu, articolul despre cetăţenie. Omul care a comentat se pare că a depus recent jurământul pentru obţinerea cetăţeniei şi a fost martor la o întâmplare curioasă, dacă este să mă exprim eufemistic. Citez exact: “mie mi s-a revelat prostia. Striga in sala cine e persoana sa vina sa dea fotografiile pentru certificatul de roman si tipa striga tare IA (in rusa, la depunerea juramantului romanesc)? il pune pe necajitul ala sa scrie cere pentru reprogramare din cauza ca adusese doua fotografii diferite si nu stia sa scrie o boaba romaneste? nu se procedeaza corect.“
Eu înţeleg că omului i se pare incorect ca basarabenii care nu cunosc limba română să primească cetăţenia românească. Vorbind pe şleau, zice că nu e corect ca ruşii din Republica Moldova să primească cetăţenie. Asta ar trebui să însemne, probabil, cuvintele “nu se procedează corect“. Până la asta, însă, pe mine mă enervează la culme altceva: cât de impertinenţi, needucaţi, fără respect au fost. Nici măcar la depunerea jurământului, un moment solemn, în care ar trebui să-şi arate gratitudinea faţă de ţara ce îi adoptă, nu se chinuie să scoată minimul minimului, pronumele românesc “Eu”. Oare la americani, atunci când un nou cetăţean depune jurământul şi în loc de “Me” spune “Eu” în limba lui de origini ce se întâmplă?
Întâmplare oarecum similară în vama moldo-română, partea românească. O tipă cu paşaport românesc este întrebată ceva de ofiţerul de gardă. Domnişoara, cu o privire de căprioară aeriană, îi răspunde senin: “Ia vas ni panimaiu”, după care începe să-i vorbească în engleză. Doar trebuie să se facă înţeleasă, nu? Grănicerul zâmbeşte sarcastic şi trece la limba… rusă: “Kak vî devushka ni panimaete rumânskii?” N-a zis nimic fătuca. A înghiţit în sec. Românul vorbea rusa, ea, româncă în acte, nu. Din păcate, întrebarea, foarte bună de altfel, nu a fost pusă la timpul potrivit. Dacă domniţă era întrebată nu de poliţistul de frontieră, ci de un funcţionar al Autorităţii pentru Cetăţenie, nu se mai auzea “Ia” la depunerea jurământului.
Una peste alta, ce s-ar putea de făcut? Şi ruşii din Republica Moldova vor cetăţenie. Cine-i poate opri să şi-o obţină? Şi ce dacă nu cunosc româna? Legea nu face referire la vorbirea limbii lui Mihai Eminescu? Legea spune că trebuie să demonstrezi că bunicii tăi au fost cetăţeni români. O fi bine, o fi rău? Din păcate, astfel de derapaje sunt aproape iminente. Nu-i rău să obţină cetăţenia şi ruşii, dar ce-ar fi să înveţe româna? Poate nu ar fi rea o minimă examinare, rapidă şi eficientă, în care un funcţionar şi-ar putea da seama dacă cetăţeanul moldovean ce îşi doreşte şi cetăţenia României va putea să spună cel puţin “Eu” la jurământ.