test 2
Anul 2008 devine pentru Republica Moldova tot mai bogat în evenimente ce ţin de politica internă şi externă a statului. Cel mai recent evinement, de o importanţă deosebită, este vizita din 30 octombrie curent a Secretarului General al NATO, Jaap de Hoop Scheffer.
Deşi a fost de scurtă durată, prezenţa Secretarului General a fost simţită în diferite medii. În afară de întâlnirile de nivel înalt cu Preşedintele ţării şi Ministrul Afacerilor Externe, Secretarul General al NATO a ţinut un discurs la Universitatea de Stat din Moldova, fiind întâmpinat cu mare entuziasm de către studenţi, ceea ce denotă o destindere a percepţiei populaţiei tinere a RM faţă de Alianţa Nord Atlantică.
Existenţa unor relaţii de colaborare dintre Republica Moldova şi NATO reprezintă un progres continuu al sectorului miltar precum şi a celui ştiinţific. Alianţa Nord Atlantică acoperă multe domenii de care Uniunea Europeană se preocupă mai puţin, dar absolut necesare pentru ajustarea instituţională a statului la standardele europene. Statutul de neutralităte a statului, invocat prea des fără de motiv real, nu împiedică Republica Moldova să-şi dezvolte relaţii cu Alianţa Nord Atlantică în calitate de stat partener. Neutralitatea Republicii Moldova, consfinţită prin Constituţie, reprezintă un subiect intern, ce ţine de voinţa poporului şi politica internă a statului, şi este destul de straniu că avem nevoie de vizita Secretarului General NATO ca să ne convingem de acest lucru. Conform ultimului Baromentrul de Opinie Publică, realizat de Institutul de Politici Publice, 55% susţin că neutralitatea este cea mai bună soluţie pentru asigurarea securităţii Republicii Moldova. Îmi pun întrebarea, oare populaţia noastră conştietizează termenul de neutralitate sau este doar o reflecţie a faptului că cea mai mare încredere cetăţenii Republicii Moldova o au în preşedintele Voronin (41%), şi tot aici amintim că 39,9% din cei chestionaţi sunt contra aderării la NATO în cazul unui eventual referendum. (41%-39,9%)
Vizita Secretarului General al NATO a fost precedată cu o zi diferenţă de vizita oficială a unei delegaţii a Dumei de Stat a Federaţiei Ruse, în frunte cu Boris Grizlov. Două vizite de nivel înalt într-o săptamână reprezintă o adevărată provocare pentru viaţa politică a Republicii Moldova. Discursurile celor 2 oficialităţi au fost caracterizate de note şi prestări diferite. Secretarul General al NATO a pus accentul mai mult pe viitorele relaţii de colaborare dintre Republica Moldova şi Alianţa Nord Atlantică, specificând faptul că respectă politica internă a statului şi voinţa poporului moldav. Pe de altă parte, preşedintele Dumei de Stat a Federaţiei Ruse, Boris Grîzlov, a reamintit faptul că Rusia este „o salvare”, garantul întregii Europe la capitolul securităţii energetice. De asemenea, în declaraţiile dlui Grîzlov se poate observa o uşoară dorinţă a Federaţiei Ruse de a monopoliza procesul de reglementare a conflictul secesionist din Republica Moldova, dorinţă manifestată şi pe parcursul anului. Nu trebuie lipsită de atenţie disponibilitatea Federaţiei Ruse de a îndeplini rolul de mediator, precum şi afirmaţia conform căreia ar trebui sa ne concentrăm mai mult la conţinut decât la formă. Dar oare conţinutul nu este dictat de formă? Comportamentul politic al Federaţiei Ruse atât faţă de stale ex-sovietice, cât şi faţă de celelalte, poate fi considerat drept o moşterire istorică. Până şi menţinerea influenţei asupra teritoriului Moldovei nu este doar o manifestare de putere pentru celelalte state, ci mai mult o dorinţă de a păstra, ceea ce odată, în ansamblu, a reprezentat o forţă mondială.
Pe cât de plin de evenimente a fost anul 2008 pentru Republica Moldova, pe atât de important va fi anul 2009 pentru formarea cursului politicii externe şi interne a statului pentru viitorii 3-4 ani. Cursul politicii externe a statului va fi dictat, în mare parte, de instituţionalizarea relaţiilor de colaborare cu Uniunea Europeană, precum şi a celor cu Alianţa Nord Atlantică şi anume semnarea noului Plan Individual de Acţiuni a Parteneriatului. Concentrarea Republicii Moldova asupra relaţiilor sale cu partenerii euro-atlantici este extrem de importantă atât pentru menţinerea formatului de negociere 5 plus 2, nepermiţând astfel Rusiei să pună stăpânire totală asupra procesul de reglementare a conflictului secesionist din Republica Moldova, cât şi pentru continuarea cursului de bază al politicii sale externe şi, anume, integrarea europeană. Viitoarele alegeri îşi vor lăsa amprenta asupra politicii externe a statului la fel ca şi asupra celei interne.
Cu toate acestea, consider că o politică internă şi externă cosolidată, bazată pe aspiraţii europene, reprezintă obiectivul de bază al viitoarei guvernări. Un aspect nu mai puţin important, ce ţine mai mult de societatea civilă (luând în consideraţie poziţia subiectivă a guvernării referitor la acest capitol) este informarea populaţiei despre multe subiecte „stafii” pentru populaţia Republicii Moldova, precum este statutul de neutralitate, NATO, federalizare. Cu siguranţă în urma unor astfel de activităţi, cetăţenii Republicii Moldova vor lua decizii cât de cât conştientizate, iar gradul de manipulare a populaţiei va scădea.
P.S. De ce нацыщий şi provocatorii alde RGKot & co nu zic nimic despre conflictul din Gaza?
Deşi a fost de scurtă durată, prezenţa Secretarului General a fost simţită în diferite medii. În afară de întâlnirile de nivel înalt cu Preşedintele ţării şi Ministrul Afacerilor Externe, Secretarul General al NATO a ţinut un discurs la Universitatea de Stat din Moldova, fiind întâmpinat cu mare entuziasm de către studenţi, ceea ce denotă o destindere a percepţiei populaţiei tinere a RM faţă de Alianţa Nord Atlantică.
Existenţa unor relaţii de colaborare dintre Republica Moldova şi NATO reprezintă un progres continuu al sectorului miltar precum şi a celui ştiinţific. Alianţa Nord Atlantică acoperă multe domenii de care Uniunea Europeană se preocupă mai puţin, dar absolut necesare pentru ajustarea instituţională a statului la standardele europene. Statutul de neutralităte a statului, invocat prea des fără de motiv real, nu împiedică Republica Moldova să-şi dezvolte relaţii cu Alianţa Nord Atlantică în calitate de stat partener. Neutralitatea Republicii Moldova, consfinţită prin Constituţie, reprezintă un subiect intern, ce ţine de voinţa poporului şi politica internă a statului, şi este destul de straniu că avem nevoie de vizita Secretarului General NATO ca să ne convingem de acest lucru. Conform ultimului Baromentrul de Opinie Publică, realizat de Institutul de Politici Publice, 55% susţin că neutralitatea este cea mai bună soluţie pentru asigurarea securităţii Republicii Moldova. Îmi pun întrebarea, oare populaţia noastră conştietizează termenul de neutralitate sau este doar o reflecţie a faptului că cea mai mare încredere cetăţenii Republicii Moldova o au în preşedintele Voronin (41%), şi tot aici amintim că 39,9% din cei chestionaţi sunt contra aderării la NATO în cazul unui eventual referendum. (41%-39,9%)
Vizita Secretarului General al NATO a fost precedată cu o zi diferenţă de vizita oficială a unei delegaţii a Dumei de Stat a Federaţiei Ruse, în frunte cu Boris Grizlov. Două vizite de nivel înalt într-o săptamână reprezintă o adevărată provocare pentru viaţa politică a Republicii Moldova. Discursurile celor 2 oficialităţi au fost caracterizate de note şi prestări diferite. Secretarul General al NATO a pus accentul mai mult pe viitorele relaţii de colaborare dintre Republica Moldova şi Alianţa Nord Atlantică, specificând faptul că respectă politica internă a statului şi voinţa poporului moldav. Pe de altă parte, preşedintele Dumei de Stat a Federaţiei Ruse, Boris Grîzlov, a reamintit faptul că Rusia este „o salvare”, garantul întregii Europe la capitolul securităţii energetice. De asemenea, în declaraţiile dlui Grîzlov se poate observa o uşoară dorinţă a Federaţiei Ruse de a monopoliza procesul de reglementare a conflictul secesionist din Republica Moldova, dorinţă manifestată şi pe parcursul anului. Nu trebuie lipsită de atenţie disponibilitatea Federaţiei Ruse de a îndeplini rolul de mediator, precum şi afirmaţia conform căreia ar trebui sa ne concentrăm mai mult la conţinut decât la formă. Dar oare conţinutul nu este dictat de formă? Comportamentul politic al Federaţiei Ruse atât faţă de stale ex-sovietice, cât şi faţă de celelalte, poate fi considerat drept o moşterire istorică. Până şi menţinerea influenţei asupra teritoriului Moldovei nu este doar o manifestare de putere pentru celelalte state, ci mai mult o dorinţă de a păstra, ceea ce odată, în ansamblu, a reprezentat o forţă mondială.
Pe cât de plin de evenimente a fost anul 2008 pentru Republica Moldova, pe atât de important va fi anul 2009 pentru formarea cursului politicii externe şi interne a statului pentru viitorii 3-4 ani. Cursul politicii externe a statului va fi dictat, în mare parte, de instituţionalizarea relaţiilor de colaborare cu Uniunea Europeană, precum şi a celor cu Alianţa Nord Atlantică şi anume semnarea noului Plan Individual de Acţiuni a Parteneriatului. Concentrarea Republicii Moldova asupra relaţiilor sale cu partenerii euro-atlantici este extrem de importantă atât pentru menţinerea formatului de negociere 5 plus 2, nepermiţând astfel Rusiei să pună stăpânire totală asupra procesul de reglementare a conflictului secesionist din Republica Moldova, cât şi pentru continuarea cursului de bază al politicii sale externe şi, anume, integrarea europeană. Viitoarele alegeri îşi vor lăsa amprenta asupra politicii externe a statului la fel ca şi asupra celei interne.
Cu toate acestea, consider că o politică internă şi externă cosolidată, bazată pe aspiraţii europene, reprezintă obiectivul de bază al viitoarei guvernări. Un aspect nu mai puţin important, ce ţine mai mult de societatea civilă (luând în consideraţie poziţia subiectivă a guvernării referitor la acest capitol) este informarea populaţiei despre multe subiecte „stafii” pentru populaţia Republicii Moldova, precum este statutul de neutralitate, NATO, federalizare. Cu siguranţă în urma unor astfel de activităţi, cetăţenii Republicii Moldova vor lua decizii cât de cât conştientizate, iar gradul de manipulare a populaţiei va scădea.
P.S. De ce нацыщий şi provocatorii alde RGKot & co nu zic nimic despre conflictul din Gaza?