Viktor Ianukovici pare ca?tigator in Ucraina. Pare, fiindca diferen?a este inca in marja de eroare ?i oricum, urmeaza contesta?ii ?i proteste. Ucraina are toate ?ansele sa se men?ina in incertitudine o perioada de timp, ceea ce, din perspectiva economica, e de-a dreptul sinuciga?.In Ucraina lucrurile nu sunt tocmai ceea ce par a fi.Iulia Timo?enko pare omul Occidentului - eroina Revolu?iei Portocalii din 2004. Dar tocmai despre Iulia Timo?enko se spune ca este favorita lui Vladimir Putin in cursa preziden?iala.Ianukovici pare omul legat prin mii de fire de Rusia. Dar Ianukovici este mo?tenitorul lui Leonid Kucima, fostul pre?edinte ucrainian care a apropiat ?ara de NATO. Ucraina are un parteneriat strans cu Alian?a Nord-Atlantica. Tot in timpul lui Kucima, Ucraina a trimis 1650 de militari in Irak, alaturi de Statele Unite - a patra prezen?a non-americana pe teatrul de opera?ii, dupa Marea Britanie, Italia ?i Polonia. Uria?ele avioane ucrainiene AN 124 au transportat echipamentele aliate in cadrul opera?iunilor din Irak ?i Afganistan. Acelasi Kucima a fost insa suspectat de a-i fi vandut lui Saddam Hussein sisteme radar performante.Timo?enko a promis ucrainienilor aderarea rapida la Uniunea Europeana - greu de realizat - ?i revizuirea deciziei Cur?ii de la Haga privind platoul continental al Marii Negre - de-a dreptul imposibil. Ianukovici promite doar un acord de asociere cu Uniunea Europeana ?i ridicarea vizelor, ceea ce pare mai realist. Iata, a?adar, ca aceste alegeri nu trebuie privite in alb ?i negru sau, ma rog, in portocaliu ?i albastru.Insa toate acestea conteaza acum mai pu?in. Fiindca indiferent ce se va intampla in cele din urma, marea op?iune a fost deja facuta.Ucraina va ramane ancorata in sfera de influen?a a Rusiei. Revolutia Portocalie a esuat. Ucraina s-a dovedit a fi mult prea greu de urnit catre Occident - cu o populatie in mare parte nostalgica dupa epoca sovietica, o natiune afectata de o profunda problema identitara si cu puternic polarizata intre regiunile de est si de vest.O analiza realizata de Stratfor chiar in pragul celui de-al doilea tur al alegerilor prezidentiale arata motivele pentru care Ucraina va ramane legata de Rusia:„Ucraina este granarul Rusiei. Pe aici se fac mai toate legaturile Rusiei cu Occidentul (retele petroliere si de gaz, transport rutier si feroviar, comert). Portul ucrainean Sevastopol serveste ca baza a flotei rusesti in Marea Neagra. Singurele exporturi pe apa ale Belarusului traverseaza fluviul ucrainean Dniper pentru a se varsa in Marea Neagra (pierderea Ucrainei insemnand pentru Rusia si pierderea Belarusului).Dar pentru Rusia, acesti factori palesc in fata singurului motiv care conteaza cu adevarat: Ucraina reprezinta o bariera protectoare pentru Rusia, mentinand o zona de siguranta fata de Uniunea Europeana.Ucraina are muntii Carpati la vest, care au tinut intotdeauna invadatorii la distanta si care o apara fata de tancurile venite din aceasta directie.Rusia beneficiaza acum de un spatiu larg de manevra. SUA sunt preocupate de problemele economice, sunt implicate in doua razboaie, dar si in rezolvarea chestiunii iraniene, ceea ce lasa mana libera Rusiei in tari vecine care ar dori sa se apropie de umbrela de securitate euro-atlantica".Putem citi in aceasta cheie si anuntul facut saptamana trecuta la Bucuresti in legatura cu scutul antiracheta. Pe de o parte, interesul american si-a schimbat directia, dinspre Ucraina privind spre Kaniningrad si spre Statele Baltice inspre Orientul Mijlociu, cu un punct de sprijin la Marea Neagra. Avand in vedere balansul Turciei, izvorand din noua politica externa a Ankarei, dar si incoerentele de la Sofia, Romania apare drept aliatul ideal in regiune al Statelor Unite.Avantaj? La o prima vedere, da.Nu este insa o fericire sa fii stat de frontiera. Linia de demarcatie dintre „Occident" si spatiul de influenta al Rusiei se contureaza acum, tot mai clar, la granita Poloniei, Romaniei, Ungariei si Slovaciei cu Ucraina.Aceasta pozitie poate fi o oportunitate, fiindca toti aliatii au interesul de a-si intari regiunile de frontiera. Dar la fel de bine se poate vorbi si despre riscuri.In sfarsit, problema viitorului Republicii Moldova se pune mai acut.Stat mic si neviabil economic, Republica Moldova nu mai poate reyista singura intre doi colosi si se afla aproape de o mare optiune.Iarasi, nu va fi simplu, cu toata orientarea pro-europeana a noii echipe de conducere de la Chisinau. Depinde, pe de o parte, de cat de interesata va fi Uniunea Europeana de o noua extindere, dar si de rezolvarea chestiunii Transnistriei. Dinacest punct de vedere, Republica Moldova pare mai degraba sub vremi.Cat despre Romania, cu toate vulnerabilitatile specifice statutului de stat de frontiera, putem spune cu certitudine: mai bine la granita, dar de partea aceaste, decat tot la granita, dar de cealalta.