607

Interviu cu Mircea Snegur la 70 de ani

Fragment...De cine si de ce va este dor cel mai mult?Mi-i dor de parinti. Mi-i dor de mama, care nu mai este, mi-i dor sa vin acasa, la Trifanesti, si s-o vad pe mama pe prispa, la drum. Sa stau cu ea de vorba, sa-mi povesteasca ce se mai face prin sat, ca acela are un nepot, ca celalalt s-a casatorit. Discutam foarte mult cu mama. A murit cand aveam 64 de ani. De la ea am deprins sa scriu in grafie latina.Corespondenta noastra, incepand cu perioada cand eram student la Chisinau, era in grafie latina. Prima oara mama a fost cea care mi-a vorbit despre Romania. Discutia a inceput de la un caz simplu, am gasit intr-un sertar o moneda cu chipul regelui Mihai. Am intrebat-o cine e regele Mihai. Atunci a urmat povestirea despre Romania, despre tara noastra mare, despre venirea rusilor, retragerea acestora, apoi revenirea lor – o lectie de neuitat. Mi-i dor de bunelul meu Iacob care mi-a cultivat dragostea de pamant, de tarani, care m-a invatat sa vorbesc cu plantele. El imi lamurea de ce trebuie inlaturate buruienile, de ce nu trebuie sa te bagi in cuibare la prepelite, sa le iei ouale. Avea un sector de pe care cosea iarba pentru fan. Cand m-am uitat in urma, ici-colea, ramaneau in urma niste coame. L-am intrebat ce-i cu ele? Mi-a zis ca sunt cuiburi de prepelite si daca cosesc prepelitele nu-si vor gasi cuibarul. Si m-a prevenit: dar, daca te vad ca te apropii, uite ce te asteapta, si-mi arata spre biciusca. Imi lamurea ca pasarile au grija de pomi si ii curata de omizi. Tot bunelul Iacob m-a deprins sa astept ploaia, oriunde m-as afla, pentru ca acesta e factorul decisiv in R. Moldova. Mi-i dor tot timpul de nepotul meu, caruia deja eu in calitate de bunel sa-i dau niste povete. Mai comunicam prin skype, sms-uri. De sotie si copii mi-i dor tot timpul, dar ii vad mai des, pentru ca sunt aici, acasa.In ce limba gandeste Mircea Snegur?Bineinteles ca pana la 1989 am gandit in limbajul profesionist si stiintific. In politica mare am venit cu limbajul politic necioplit, cu ”planuri”, ”directive”, ”controale”. Incepand cu 1989, odata cu implicarea in adoptarea legilor despre limba de stat, romana, desi am numit-o limba moldoveneasca, de atunci gandesc doar in limba literara romana. Cine cunoaste locurile mele de munca, fie la oficiu, fie la vila, stie ca am in preajma toate dictionarele explicative pe care le consult ori de cate ori e nevoie, ca sa nu gresesc ceva.Ce sentimente va trezeste „experimentul” lingvistic aplicat asupra moldovenilor, limba moldoveneasca?Ma bucur pentru generatia tanara pentru ca ei astazi vorbesc o limba perfecta, un rod al muncii noastre si al luptei Miscarii de Eliberare Nationala. Mai putin ma deranjeaza limbajul oamenilor simpli, graiul vechi pentru ca si eu de acolo ma trag, oamenii de la tara n-au avut posibilitati sa-si perfectioneze limba. Batranii nu utilizeaza rusisme, ei vorbesc asa cum au mai vorbit; din pacate, tinerii insa sunt cei care le mai utilizeaza. Problema identitatii sau a spatiului spiritual unic pentru mine nu exista.Cum este Moldova la care ati visat si mai visati, dle Snegur?Un stat cu drumuri si o infrastructura dezvoltata. Timp de sapte decenii am observat ca compatriotii mei sunt oameni cu griji, sa-si faca o gospodarie, griji bune, dar din lipsa posibilitatilor acest lucru le ia tot timpul. Mi-as dori ca familiile sa prospere, oamenii sa calatoreasca mai mult, copiii sa aiba libertatea de a studia, aici sau peste hotare. Vreau ca Moldova sa devina un stat cu adevarat european, noi de la bun inceput am optat pentru aceasta. In 1994, eu am mers la Bruxelles si am semnat in acest sens Acordul de parteneriat si cooperare cu Uniunea Europeana. Pe perioada de mandat al celui de-al doilea presedinte, Petru Lucinschi, acest document a fost ratificat de catre tarile membre UE. Cand au venit la putere comunistii, totul era pregatit, ei aveau deja acest acord. Ei minteau atunci cand spuneau ca n-au gasit niciun document semnat intre Republica Moldova si Uniunea Europeana.Cum apreciati activitatea actualei conduceri dupa 100 de zile de activitate?Eu am mare incredere in AIE. Trecerea de la vorbe la fapte concrete, cu unele minusuri, se observa si acest fapt ma bucura. Semnarea Acordului de mic trafic la frontiera, scoaterea sarmei ghimpate, deschiderea Moldovei pentru FMI si fluxul de investitii care vin in Moldova. Pentru ca Moldova a ales calea democratiei, se observa deja o alta atitudine a puterilor mari fata de politicienii de la Chisinau. Este semnificativa in acest sens vizita premierului Vlad Filat in SUA. Am si unele rezerve, dar, in linii generale, apreciez pozitiv activitatea noii conduceri.Mai multe voci ce apartin unor fosti diplomati sustin ca ar fi existat in 1991 scenarii prin care ati fi propus oficialitatilor romane realizarea unirii. Este adevarat?Nu a existat un astfel de scenariu. Presedintele Ion Iliescu si cu mine nu eram singuri in spatiul acesta european. Or, daca esti european, trebuie sa te conduci si de niste reguli, impreuna am contribuit la crearea conditiilor de integrare: deschiderea hotarelor, crearea unor asociatii, intreprinderi mixte, euroregiuni. Pe aceasta cale ne-am dorit reintegrarea. Daca, dupa 1996, s-ar fi pastrat continuitatea reformelor incepute, va asigur ca Moldova ar fi fost acum in alta parte.Interviu realizat de Svetlana Corobceanu.
0