„Minoritati etno-imperiale” si tensiuni etnice in Republica Moldova

Dincolo de alegerea viitorului presedinte care pare ca acapareaza toata dezbaterea publica in stanga Prutului, exista o tensiune surda care se intrezareste tot mai percutant in societatea din R. Moldova. Este tensiunea etnica. Din cand in cand, vibreaza vizibil si periculos. Un context politic instabil si revansard nu face decat sa favorizeze o asemenea evolutie care s-ar dovedi nefasta pentru intreaga regiune.„Cine seamana vant, culege furtuna" (proverb romanesc, cu originea in Biblie, Osea 8,7)„Este rus cel care considera ca limba lui este rusa, cultura lui este cultura rusa, istoria lui este istoria rusa..."(Din Programul Partidului National Bolsevic)„Minoritatea imperiala" sau hartile etnice subiectiveDatele recensamantului din 2004 indica faptul ca minoritatile nationale din republica reprezinta 23,9% din populatie, dintre care 8,4% sunt ucraineni (cu 2,9% mai putini decat in 1989); 5,8% rusi (cu 4% mai putini); 4,4% gagauzi si 1,9% bulgari.Populatia etnicilor rusi este de 366.461, din care o treime sunt imigranti recenti, nascuti in alte parti ale fostei URSS. Istoric vorbind, cei mai multi rusi din stanga Prutului sunt veniti dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. In 1940, existau doar 6%, in 1959 procentul a ajuns la 10,2, atingand 13% in 1989. Cel mai mare flux de minoritari rusi s-a petrecut in intervalul 1950-1980.De fiecare data, insa, cand acest subiect intervine in discutie, datele obiective, statistice, nu sunt suficiente. Desi in declin demografic, rusii din R. Moldova intra in categoria numita de literatura de specialitate „minoritati imperiale", ceea ce indica un profil atitudinal diferit.Caracteristica acestor populatii este un substrat specific al constiintei politice, bazata pe suprematie din toate punctele de vedere: politica, culturala, economica. Desi traitori intr-o societate in care nu au fost majoritari, acestia nu i-au privit niciodata pe autohtoni ca pe egalii lor.Astazi, cand „carcasa imperiala" s-a destramat si aceste minoritati au pierdut dominatia politica explicita, constiinta lor de sine a ramas, cel putin la o parte dintre ei, tot imperiala.Normalizarea se produce greu. Fenomenul nu este specific doar R. Moldova, dar, dupa recentele schimbari politice, devine in stanga Prutului din ce in ce mai acut.Cand nu ataca, Imperiul contraataca!Al doilea element care genereaza un statut special al „minoritatii imperiale" este legatura cu fostul imperiu. Reactia celui din urma este, de cele mai multe ori, constanta si prompta, alimentand constiinta de sine a minoritatii ramasa pe un teritoriu de pe care imperiu s-a retras, cel putin formal.Dincolo de conexiuni economice, culturale, mediatice, trebuie adaugate aici gesturile si initiativele (geo)politice explicite. Sunt cunoscute numeroasele acte legislative prin care Kremlinul a avertizat ca cetatenii rusi din fosta URSS intra in competentele sale, de la cultura la... securitate.Semnificative sunt insa si declaratiile de pe teren, parte a intregului pachet dedicat acestor minoritati. Ambasadorul Rusiei la Chisinau, Valeri Kuzmin, cerea oficializarea limbii ruse in R. Moldova, lucru necesar, spunea Domnia Sa, mai ales in contextul evenimentelor postelectorale din Moldova.Din acelasi registru face parte si declaratia aceluiasi reprezentant oficial referitoare la „Istoria romanilor", pe care nu o doreste in scolile din R. Moldova (declaratie intampinata cu semnificativa tacere de oficialii R. Moldova prezenti la fata locului). Dincolo insa de constiinta sau conexiune cu capitala fostului Imperiu, suprematia „minoritatii imperiale" in R. Moldova mai este bazata si pe... geografie.Minoritatea de la oras si majoritatea de la satExista o problema tulburatoare in analiza sociologica, respectiv cea a raportului dintre demografie, etnie si politica intr-o societate moderna. Concluzia este ca simplele date statistice isi dovedesc caducitatea, caci ceea ce conteaza, poate in primul rand, este repartitia respectivelor etnii intr-o societate.O etnie care detine in masa populatiei, bunaoara, procentul de 10%, dar se afla in intregime repartizata in centrele urbane importante ale respectivului teritoriu, dobandeste pe harta geopolitica un procent real mult mai ridicat, pentru ca, in lumea moderna, spatiul urban este creator de istorie si de discurs public, pe cand ruralul este mai degraba „obiect" al istoriei.Influenta unei minoritati etnice in societate creste, deci, direct proportional cu locatia ei. Cine domina orasele, poate influenta societatea, mai ales cand gradul de ruralitate al acesteia este ridicat. Ilustrarea elocventa a acestei situatii o gasim in stanga Prutului, unde procentul populatiei de origine rusa se gaseste covarsitor in centrele urbane.Aceasta se reflecta si in nivelul economic, dar si in cel de educatie al respectivei populatii. In conditiile unei societati piramidale, asa cum este cea din R. Moldova, in care descentralizarea este, deocamdata, un deziderat, influenta orasului mare va ramane semnificativa.Pensionarii etnoimperialiActivarea „minoritatii imperiale" s-a facut urgent dupa schimbarea de putere de la Chisinau. Ceea ce ieri parea un accident, respectiv venirea pe fotoliul de la Chisinau a lui Dorin Chirtoaca, astazi se transforma, pentru unii, intr-un cosmar. Echipa AIE, mai ales unii dintre membrii sai, confirma o realitate etnopolitica fireasca, o evolutie pe care toata lumea o astepta si o intuia, dar cu care nu toata lumea este dispusa sa convietuiasca senin.Miscarile revendicative recente nu sunt in niciun caz decolorate etnic sau identitar, iar camuflarea lor sub stindarde „sociale" este doar un truc politic naiv si periculos. Iesirea agresiva in piata a pensionarilor din Chisinau este un exemplu perfect. Ca exista probleme sociale in capitala nu neaga nimeni, dar ca mobilul celor din piata a fost numai social este greu de sustinut. Si asta, pentru ca pensionarii din Chisinau - „pensionarii de la Botanica"! - au un profil sociologic specific.Ei sunt, pe de-o parte, expresia emigratiei rusesti in RSSM, populatii mutate direct din colturile reci ale imperiului in apartamentele din Chisinau, Tiraspol sau Balti, apartamente la care un autohton venit de la sat jinduia, uneori, o viata intreaga, inghesuit in camera lui insalubra de camin.Pe de alta parte, nu putini dintre pensionarii Chisinaului reprezinta, direct sau indirect, aceea categorie de pensionari ai serviciilor de forta din URSS (armata, servicii secrete, militie) care, dupa 25 de ani de munca „in slujba patriei" s-a retras, pentru o pensie linistita, pe malurile Prutului si ale Nistrului, unde clima era buna, mancarea si vinul din abundenta si - lucru esential! - populatia blanda si buna vorbitoare de limba rusa.Dincolo de aspectul social, acesti pensionari ai Chisinaului sunt (si) una dintre expresiile acelei „minoritati imperiale" orgolioasa, dispretuitoare, care nu a invatat niciodata limba romana si nu are de gand sa o faca de aici incolo. Au trait de fiecare data mai bine decat bastinasii si nu i-au considerat niciodata egalii lor.Regimul Voronin i-a tolerat abundent si le-a prezervat suprematia, cel putin la nivel simbolic (statutul limbii ruse, mass-media etc.). Acum lucrurile se schimba, isi vad statutul etnopolitic afectat si reactioneaza in consecinta, scosi in piata de lideri cu genealogii politice suspecte si, probabil, extremiste.Spirala violentei simbolice. Si nu numaiMinoritatea „etno-imperiala" a pensionarilor din marile orase - veritabila „coloana a cincea" - are un omolog in „tanara generatie" de extractie rusa si care incearca, pe zi ce trece, sa prinda contur. Deocamdata, este doar o aspiratie vaga, desi agresiva, care se face simtita pe ici-colo, fara o identitate precisa si o organizare in consecinta.Semnele au inceput sa apara in 2008, cu aproximativ un an pana la alegerile parlamentare. Sunt notorii cazurile de tineri membri ai partidelor de opozitie agresati la Balti de catre grupuri de „aparatori ai patriei", vorbitoare de limba rusa. Profanarea statuii lui Eminescu intra si ea in aceeasi serie.Acum vreun an, cu ocazia Zilei Unitatii Populare, un val de sustinatori ai partidului pro-rus „Ravnopravie" si membri ai Ligii tineretului rus din RM au marsaluit prin fata Ambasadei Rusiei de la Chisinau, scandand: „Limba rusa - limba de stat!". Se cerea oficializarea limbii ruse si declararea ei ca a doua limba de stat sub pretextul ca „jumatate din populatia RM vorbeste in limba rusa", iar populatia din republica „e supusaromanizarii", rusii fiind „discriminati".In august 2009, pe peretii blocurilor de locuit din Balti apar inscriptii in limba rusa: „Smerti jidam" (Moarte jidanilor), „Jidi suki" (Jidanii sunt niste catele), „Mi ne rumini" (Noi nu suntem romani), „Belti, russkii gorod" (Balti, oras rusesc), „Za Rusi sveatuiu" (Pentru sfanta Rusie), „RUS&MD = bratya slaveane" (Rusia si Moldova - frati slavi).In septembrie, un secretar ideologic la unul dintre comitetele Uniunii Tineretului Comunist din RM da foc unui tricolor romanesc la Chisinau, se filmeaza in timpul operatiunii si o descarca, mandru, pe internet. Posteaza si o fotografie de-a sa cu marele Lenin pe fundal si o esarfa rosie acoperindu-i partea de jos a fetei (ironia fotografiei era ca pe esarfa purpurie, care ii acoperea gura, era gravat tocmai insemnul comunist al secerii si ciocanului).Luna aceasta, tot cu ocazia Zilei Unitatii Populare a Rusiei, liderul aceleiasi miscari „Ravnopravie", Valeri Klimenko - resuscitat politic doar prin asemenea manifestari extreme -, face declaratii publice xenofobe la adresa unui jurnalist de la Chisinau si, in mijlocul a circa 200 de manifestanti, cere, in fata misiunii diplomatice ruse la Chisinau, ca limbii ruse sa i se acorde statut de limba de stat in RM. Toate aceste evolutii sunt punctuale, dar pot sa devina expresiile unei atmosfere nocive si tot mai greu de respirat daca lucrurile scapa de sub control.Grenada - simbolul Partidulului National-BolsevicPartidul National-Bolsevic (PNB) al lui Eduard Limonov a fost creat in 1993, avandu-l ca numar doi si principal teoretician pe faimosul Alexander Dugin. Cresterea lui a fost semnificativa, la fel si extensiile pe care si le-a creat in afara teritoriului Federatiei Ruse.Liniile sale constitutive vin, deopotriva, din viziunile emigratiei ruse, care interpreta Revolutia din 1917 in termenii nationalismului rusesc, si din cea a germanilor de stanga, ce combinau idei bolsevice cu cele ale nationalismului teuton.Programul acestui partid hibrid vorbeste despre o dubla revolutie - una nationala (etnica), alta sociala, rezultatul fiind aducerea la putere a rusilor etnici si restabilirea dreptatii sociale in interiorul natiunii. Extensiile PNB in afara Rusiei sugereaza insa un „export" consistent al ideii de suprematie rusa si in fostele teritorii ale URSS. Legaturile sale cu partidele de extractie comunista sunt evidente dincolo de titulatura.Drapelul acestui partid este de culoare rosie, cu un cerc alb in mijloc, in interiorul caruia salasluieste secera si ciocanul. Rosul este sangele martirilor rusi, albul semnifica culoarea pieii, iar secera si ciocanul reprezinta socialismul rusesc. Mai semnificativ este simbolul partidului - grenada.Sau „mica lamaie" („limonka"), care mai este si numele publicatiei oficiale a partidului. Legatura dintre simbolistica national-bolsevica si grenada explodata la 14 octombrie in Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau este, deocamdata, conjuncturala. Nu putem ignora insa faptul ca grenada a explodat in piata in timpul unui eveniment asociat cu imaginea unui primar cu o identitate romaneasca asumata limpede si fara echivoc.Mai mult decat atat, confruntarile de strada dintre grupuri de tineri rusi si romani-moldoveni, care s-au petrecut cu putin timp inainte de explozie si nu departe de piata unde concertau solistii de la Bucuresti, sunt grave in sine. Daca au insa vreo legatura cu explozia din piata, situatia devine si mai grava.Miza si responsabilitatea GagauzieiDincolo de pensionari sau tineri furiosi, de fiecare data cand cineva are nevoie de confruntari etnice in stanga Prutului, o zona spre care trebuie privit cu atentie este regiunea autonoma UTA „Gagauz-Yeri". Nu este acum locul sa enumeram toate evenimentele ce au sugerat dorinta unora de a folosi regiunea autonoma, precum in anii '90, ca factor de destabilizare.Dupa evenimentele din 7 aprilie, bunaoara, un grup de deputati comunisti au propus Adunarii Parlamentare Gagauze „sa ia masuri" pentru „impiedicarea romanizarii in domeniul limbii si istoriei", cerand ca in institutiile de invatamant din regiune sa se predea nu limba romana, ci „moldoveneasca".Dar nu putem sa nu salutam aici luciditatea baskanului Mihail Formuzal, care a calificat acest gest drept o provocare a deputatilor locali de catre autoritatile comuniste de la Chisinau: „Nu este in interesul poporului gagauz sa fie in avangarda isteriei antiromane sau oricarei alte isterii".Atitudine inteleapta, care vrea nu doar sa fereasca poporul gagauz de manipulare, dar si sa impiedice escaladarea unor conflicte interetnice de care populatia nu are in niciun caz nevoie. In acest context, surprinde o initiativa recenta, aparuta din cercurile de consilieri ai bascanului si care vorbeste despre „decorarea transnistrenilor care i-au ajutat pe gagauzi sa reziste in fata voluntarilor moldoveni in octombrie 1990".Revenirea la pachetul „Gagauzia-Transnistria" in relatia cu Chisinaul sau cu Romania este de rau augur si complet nefavorabila atat societatii din RM, cat mai ales gagauzilor. Dupa aproape 20 de ani de viziune confruntationalista, nimeni nu a avut nimic de castigat. Gagauzia este, conform cifrelor, saraca, corupta si cu cel mai mic procent de colectare a taxelor din republica. A inventa astazi inamici etnici la Chisinau sau la Bucuresti este fals si neproductiv.Indemn la luciditatePremisele unei spirale a violentei exista in RM si ele trebuie oprite din fasa. PCRM a fost un partid-boutique, divers ca orientari etno-identitare, care ingloba in randurile sale si „moldovenisti" ferventi, dar si expresii ale national-bolsevismului revolutionar de formula ruseasca (confruntarile dintre acestia pot aparea chiar si in interiorul partidului!).Grupari din a doua categorie se pot autonomiza usor si vor fi tot mai greu de controlat. Probabil ca multe dintre ele au facut-o deja. Dar de aici incolo, indiferent pe ce parte a baricadei, repsonsabilitatea politica trebuie sa fie determinanta.Dan Dungaciu este cercetator principal la Institutul de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane. Cea mai recenta carte a sa este „Cine suntem noi ? Cronici de la Est la Vest" ( Chisinau: Cartier, 2008).