Ambasada Rusiei si “Istoria romanilor”

Asociatia Istoricilor din Republica Moldova considera tendentioase si lipsite de temei declaratiile lui Valeri Kuzmin, ambasadorul Rusiei la Chisinau, care, la 14 octombrie 2009, sustinea ca manualele de Istoria Romanilor ar contine afirmatii rusofobe. Intr-o declaratie de raspuns, istoricii din Republica Moldova i-au explicat, cu mult tact, ca reflectarea evenimentelor din Basarabia (1812-1918) si RSSM (1940/1944-1991) in istoriografia si manualele editate in Republica Moldova nu poate coincide cu interpretarile istoricilor si oficialilor rusi, precum nu coincid, de exemplu, nici opiniile unor cercetatori din Franta, respectiv Germania, privitor la evenimentele din anii 1871, 1914, 1918, 1940. In acelasi timp, semnatarii declaratiei au mentionat ca, totusi, respectivele deosebiri nu au conditionat oficialitatile de la ambasada Frantei sau a Germaniei sa se invinuiasca reciproc de francofobie sau germanofobie. Faptul ca manualele de Istoria Romanilor, condamna Imperiul Rus pentru dezbinarea, in 1812, a Tarii Moldovei este justificat. La fel au procedat si istoricii rusi, condamnand “jugul tataro-mongol” sau alte inechitati. Totodata, condamnarea crimelor naziste “nu e perceputa de germani ca o ofensa la adresa Germaniei ca stat sau a germanilor ca popor, asa cum condamnarea experientei coloniale franceze nu constituie un motiv de disconfort pentru Franta ca stat si pentru francezi ca popor”. Nici condamnarea de catre autorii rusi a agresiunii din 1941 a Germaniei naziste nu a fost considerata de catre oficialitatile germane drept un gest anti-german. Dimpotriva, “Germania actuala si-a cerut scuze de la popoarele europene pentru crimele savarsite de regimul hitlerist si, in acest sens, comportamentul Germaniei a devenit un exemplu si pentru alte state, care au savarsit actiuni comparabile”. In acest context, declaratia Asociatiei Istoricilor, sugereaza clar ca diferentele de abordare dintre istoricii din Republica Moldova si oficialii rusi, motivate de diferentele conceptuale si metodologice, de optica unor state independente distincte, nu ar trebui sa-i ofere ambasadorului rus un pretext pentru invinuiri nefondate, deoarece, in caz contrar, si abordarile oficialilor rusi ar trebui considerate drept moldo- si romanofobe.Referindu-se la intentia Republicii Moldova de a se integra in Uniunea Europeana, “fara insa a dori o confruntare cu Rusia, ci, din contra, prin pastrarea unor relatii normale si reciproc avantajoase”, Asociatia Istoricilor a subliniat ca, “daca Federatia Rusa va recunoaste dreptul Republicii Moldova ca stat independent si suveran, cu un parlament si guvern alese in mod democratic, de a-si decide viitorul, va avea numai de castigat, atat in ceea ce priveste imbunatatirea imaginii Rusiei ca stat, cat si a rusilor ca natiune in randurile moldovenilor de diferite etnii – romani, ucraineni, rusi, gagauzi, bulgari, evrei etc.”Aceste explicatii i-au iritat pe oficialii de la ambasada Rusiei la Chisinau si, intr-un comunicat al serviciului de presa din 30. 10. 2009 (Cu privire la dificultatile traducerii in limba rusa), angajatii ambasadei Rusiei la Chisinau le-au reprosat membrilor Asociatiei Istoricilor ca si-au publicat declaratia doar in “limba moldoveneasca”, fara a o traduce in limba rusa si fara a o prezenta la ambasada. Diplomatii rusi au considerat, astfel, ca ar avea caderea sa le tina istoricilor din Republica Moldova o lectie de istorie, sa le explice (dupa asigurarile ritualice de respect fata de pluralism si de detasare de orice apologie pro-imperiala) cum trebuie tratate evenimentele istorice, invinuindu-i, in context, “de standarde duble in expunerea faptelor istorice, in mod concret a relatiilor ruso-moldovenesti si ruso-romane, a rolului Rusiei in constituirea statalitatii romanesti si moldovenesti”, de utilizarea “metodelor trecerii sub tacere si a denaturarii directe a unor procese istorice si a activitatii unor personalitati”, de tendinta “constienta sau inconstienta de a crea fata de rusi si fata de Rusia stereotipuri negative in conceptia despre lume in formare a tinerii generatii” etc.Aluzia istoricilor din Republica Moldova ca Rusia ar putea sa ia exemplu de la Germania, care si-a cerut scuze de la popoarele europene pentru crimele savarsite de regimul fascist, a fost calificata de serviciul de presa al ambasadei Rusiei la Chisinau drept efort de a “nega mersul obiectiv al procesului istoric de pe vastul teritoriu al Eurasiei... o idee absolut profanatoare cu privire la necesitatea ca Rusia – prin analogie cu Germania... – sa-si ceara scuze pentru salvarea Europei si a intregii lumi de ciuma fascista (“actiuni comparabile” – in interpretarea AIRM!)”. In acelasi timp, serviciul de presa al ambasadei Rusiei la Chisinau recomanda savantilor si profesorilor moldoveni “sa reciteasca sentinta tribunalului de la Nuremberg, Statutul ONU si alte documente fundamentale si obligatorii ale dreptului international”, “uitand” ,insa, sa mentioneze (atentie la invinuirile aduse istoricilor privind utilizarea unor “standarde duble” si a metodei “trecerii sub tacere”!) Rezolutia Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1096 din 1996, privind masurile de lichidare a mostenirii fostelor regimuri comuniste si, mai ales, Rezolutia aceleiasi institutii (nr. 1481 din 2006), privind necesitatea condamnarii internationale a crimelor regimurilor comuniste totalitare, care se refera explicit si la cazul popoarelor ex-sovietice. Faptul ca o asemenea rezolutie a fost adoptata abia in 2006 si ca un nou Nuremberg, care sa judece si sa condamne moral crimele comunismului, inca nu a avut loc, arata ca procesul de constientizare a esentei regimurilor comuniste si a amplorii crimelor comise de ele a decurs mult mai incet si mai complicat decat in cazul regimului nazist (procesul a demarat doar dupa publicarea celebrelor lucrari, semnate de Hannah Arendt, Raymond Aron, Zbigniev Brzezinski etc.). Or, aceasta nu inseamna ca regimurile comuniste au fost si sunt mai umane sau mai “progresiste” decat cel din Germania nazista. Evident, sus-mentionatele rezolutii ale forumului european dezavueaza teza sovietica privind asa-zisele eliberari ale popoarelor europene de sub jugul nazist si, de aceea, ambasada Rusiei la Chisinau a considerat ca trebuie sa le neglijeze. Or, a elibera nu este acelasi lucru cu a impune fortat o ideologie si un regim comunist totalitar, care a transformat violenta si teroarea intr-un principiu al politicii de stat.Referindu-se la interpretarea pe care istoricii din Republica Moldova au dat-o actului, din 1812, de divizare a Moldovei si de anexare a Basarabiei la Imperiul Rus – un act tragic pentru istoria Tarii Moldovei si a Basarabiei – serviciul de presa al ambasadei Rusiei la Chisinau le-a incriminat istoricilor din Republica Moldova “lipsa de corectitudine stiintifica”, luand drept baza teza demult “rasuflata” a istoriografiei imperiale rusesti si sovietice privind scopurile pretins-“mesianice” de “salvare” si de “eliberare” a Basarabiei (in cazul dat) de catre Imperiului Rus (“...Istoricilor, evident, nu le ajunge corectitudine stiintifica pentru a recunoaste (si a-i invata aceasta pe tineri) ca Rusia nu a cotropit si a alipit cu forta teritoriul Basarabiei, dar, intai de toate, a stramtorat din aceasta regiune – in rezultatul unor razboaie si a multor victime – Imperiul Otoman, care exploatase populatia locala pe parcursul catorva secole”). De fapt, tragismul unui eveniment istoric reiese nu numai din modul cum s-a produs acesta, ci, mai ales, din consecintele lui. Despre respectivele consecinte, in documentul elaborat de catre serviciul de presa al ambasadei Rusiei la Chisinau nu se spune nimic. In schimb, urmand calapodul sovietic, documentul acorda o prea mare importanta apelurilor pe care domnitorii moldoveni le-au adresat tarilor Rusiei, dorind sa intre “in supusenie”; “sortilor triste” ale lui D. Cantemir si A. Cantemir ale caror merite sunt, chipurile, neglijate in paginile Istoriei Romanilor. Or aceste evenimente s-au produs cu mult inainte de 1812, intr-un context istoric cu totul diferit si, oricum le-am evalua, nu au cum sa influenteze sensul politicii tariste de la inceputul sec. XIX si sa modifice caracterul tragic al anexarii Basarabiei la Imperiului Rus.In opinia serviciului de presa al Ambasadei Rusiei, cursul Istoria Romanilor, predat in Republica Moldova, reprezinta “un model de “falsificare moderata a istoriei” cu scopuri destul de clare...” (este vorba de crearea unor stereotipuri negative fata de rusi si fata de Rusia). Ca invinuirea sa para mai plauzibila, amintitul serviciu rusesc de presa a invocat opinia Comisiei Europene impotriva rasismului si intolerantei, expusa in cel de-al treilea raport, prezentat la 14 decembrie 2007. In acest document Republicii Moldova i se recomanda “eliminarea din toate manualele – in primul rand, din cele de istorie – a tuturor materialelor rasiste sau care incurajeaza stereotipurile, intoleranta sau prejudicierea oricarui grup minoritar”. Reprezentantii Ambasadei Rusiei la Chisinau considera ca recomandarea se refera la continuturile manualelor de Istoria Romanilor. Bazandu-se pe aceasta recomandare, reprezentanta Rusiei la Chisinau considera ca “ideea revenirii elevilor moldoveni la cursul Istoria Romanilor din cele mai vechi timpuri si pana astazi (noi ne-am familiarizat cu editia a doua, corectata, din 2005, or. Chisinau, editura “Civitas”), care a inceput sa fie discutata de catre primele persoane a noii conduceri din Republica Moldova, nu este oportuna in contextul declararii integrarii europene drept prioritate a politicii externe a tarii”.In realitate, este vorba de o confuzie sau poate chiar de o manipulare premeditata. Daca expertii rusi au citit, totusi, raportul Comisiei Europene impotriva rasismului si intolerantei, nu este clar cum de nu au inteles ca este vorba de o reactie la continutul manualelor de Istorie Integrata (atentie la invinuirea adusa istoricilor de “denaturare” a faptelor!)? Or, printre altele, raportul condamna resentimentele anti-romanesti, faptul ca in manuale se neaga, din considerente politice, “adevarul istoric privind identitatea moldovenilor, in special... rolul identitatii romanesti”. Comisia Europeana a tinut cont de criticile si sugestiile din raportul Institutului de Analiza Internationala a Manualelor Scolare Georg Eckert din Braunschweig (aprilie 2006), document tainuit de guvernarea comunista si publicat abia la sfarsitul lunii octombrie a.c. de catre AIRM (vezi: http://www.airm.reg.md/wp/?p=283 ), institutie care a analizat manualele de Istorie Integrata din Republica Moldova pentru clasele a VI-a – IX-a, a XII-a (nu exista rapoarte sau alte documente in care institutiile europene abilitate sa analizeze continuturile manualelor de Istoria Romanilor). In raportul Institutului Georg Eckert, ca si in cel al Comisiei Europene impotriva rasismului si intolerantei, se condamna nu rusofobia, despre care vorbeste ambasadorul rus Valeri Kuzmin, sau “stereotipurile negative fata de rusi”, mentionate in documentul difuzat de ambasada rusa, ci anti-romanismul (“Desi mai putin impertinenta decat in manualele precedente, varianta de lucru a prezentului manual (manualul pentru clasa a XII-a, semnat de S. Nazaria, Al. Roman si altii – n.a.) ia o pozitie consecventa anti-romaneasca asupra evenimentelor istorice. In cazul evenimentelor-cheie..., pozitiile anti-romanesti sunt scoase in evidenta, pe cand defectele si consecintele pozitiilor pro-moldovenesti si pro-sovietice sunt camuflate sau chiar ignorate”). Expertii Institutului considera ca “propaganda anti-romaneasca, pro-moldoveneasca si (intr-o masura mai redusa) pro-rusa /sovietica a manualului (pentru clasa a XII-a – n. a.) prezinta o problema grava”. Bineinteles, si manualele de Istoria Romanilor au suficiente defecte, dar nu cele semnalate de ambasadorul si de serviciul de presa al ambasadei Rusiei la Chisinau, care confunda, in mod deliberat, “pozitia critica” si “interpretarile divergente” din manualul de Istoria Romanilor cu anti-rusismul.Aceasta atitudine intransingenta a reprezentantei diplomatice a Rusiei la Chisinau fata de niste interpretari istorice, considerate drept “elemente iritante” in relatiile dintre doua tari, este, intr-adevar, o problema. Atunci cand se insista asupra revenirii la miturile imperiale rusesti si sovietice privind limba, cultura si identitatea moldovenilor, rolul statului imperial rus si sovietic in istoria Basarabiei si a RSSM, impuse de catre niste regimuri repudiate si condamnate de catre toata lumea civilizata, se neaga, de fapt, dreptul Republicii Moldova de a-si consolida independenta si optiunea europeana. Un asemenea comportament, ce aminteste de vechile “maniere imperiale”, nu are cum sa contribuie la cresterea increderii si imbunatatirea relatiilor dintre doua tari.Desigur, orice discutii privind problemele si abordarile istorice sunt binevenite, dar nu cele de asemenea maniera. Caci, nu revenirea la vechile interpretari istorice este solutia pentru invatamantul si stiinta istorica din Republica Moldova, ci valorificarea experientei si a rezultatelor stiintifice din statele europene. Ceea ce, in fapt, incearca sa realizeze AIRM.