Desteptarea Romaniei???

In fata a peste 300 de diplomati romani, Traian Basescu a avut curajul saptamana trecuta sa recunoasca: „Prea multi ani, diplomatia romaneasca, statul roman, nu au facut eforturile necesare pentru a-i ajuta pe romanii de langa noi sa-si mentina limba, cultura, sa invete in limba materna..." Cunoscut dupa stilul lui direct, deschis, dar si dupa grija pe care o poarta fata de „romanii de aproape", presedintele actual al Romaniei este unul dintre putinii politicieni romani care nu rateaza nici o ocazie sa aminteasca despre importanta ajutorarii comunitatilor romanesti din jurul granitelor Romaniei.Au trebuit sa treaca doua decenii de la Revolutie, ca la Bucuresti sa se observe o preocupare reala (poate si o responsabilitate mai mult decat electorala?) fata de romanii care traiesc in jurul frontierelor, fara vina lor.Prin faptul ca presedintele tarii include deseori in discursurile sale problematica romanilor din afara, incepe sa fie mai sensibilizata fata de acest subiect si presa din Romania, cea care pana acum cativa ani nu se sfiia sa-i intrebe pe romanii din Ungaria: „voi de cand traiti aici?", sau pe cei din Valea Timocului: „si ce probleme aveti voi, de fapt?". Pana de curand (si uneori inca si acum), stiam ca ambasada si consulatul Romaniei exista aici in Ungaria pentru a le rezolva problemele cetatenilor romani, care si-au pierdut pasapoartele sau le-au expirat vizele. Iata ca am ajuns sa traim clipa cand presedintele Romaniei le atrage atentia diplomatilor, deci, inclusiv celor din Ungaria ca: „Romanii - fie ca sunt temporar in afara frontierelor, fie ca sunt comunitati romanesti - raman una din marile noastre prioritati."Iata ca din element de curiozitate sau problema imposibil de rezolvat, am ajuns sa fim... PRIORITATE. Adica, suntem primii ca importanta pentru tara a carei limba o vorbim, a carei culturi o stapanim. Cum se va manifesta acest lucru in practica sau daca va dura si dupa campania electorala, nu stim, dar oricui ne va cere, ii vom putea da niste idei. Prima, si cea mai importanta, ar fi ca ambasada si consulatele Romaniei din Ungaria sa se delimiteze total si categoric nu doar de autoguvernarile pseudoromanesti din Budapesta, ci si de acei „sefi" ai Autoguvernarii pe Tara, care colaboreaza pe fata sau pe ascuns cu etnobisnitarii sau care au fost (in trecut sau astazi) informatori ai serviciilor secrete maghiare, in defavoarea comunitatii romanesti autohtone. La momentul oportun, vom continua sirul ideilor.Basescu le-a reamintit diplomatilor ca Romania este o tara inconjurata de romani, care insa vor disparea incetul cu incetul daca nu primesc atentia si sprijinul necesar. Noi adaugam: trebuie sa ia sfarsit acele vremuri, cand delegatiile romanilor din Bulgaria, Serbia, Ungaria, Ucraina sau Moldova sunt primite la Bucuresti de politicieni aroganti si dezinteresati (care intalnindu-i transmiteau din toti porii: „si voi, ce mai vreti de la noi?"). Dar si acei diplomati trebuie sa ramana acasa, care nu vor sa aiba neintelegeri cu sarbii numai pentru ca vlahii din Timoc vor scoli si biserici romanesti. Nici cei care reprezinta Romania in Ungaria nu sunt intr-o situatie prea comoda, pentru ca mai nou la unguri sunt la moda angajamentele nerespectate, promisiunile desarte. Statul maghiar a creat pentru minoritati un sistem mincinos, un simulacru, care lasa impresia (si prin simpla denumire) ca la noi minoritatile se auto-guverneaza si se joaca bucurosi de-a autonomia culturala, cand colo adevarul este ca acestea sunt mult mai controlate si mai dirijate decat s-ar crede. Drepturile romanilor din Ungaria nu sunt respectate nici pe de parte pana cand statul ungar intretine gradinite si scoli care numai cu numele sunt romanesti, sau cand se taie fondurile si se mijloceste desfiintarea unei reviste romanesti care spune lucrurilor pe nume. Desteptarea Romaniei in privinta romanilor din jurul granitelor la inceput s-ar putea sa-i sperie pe unii, dar pe termen lung, traind deja in Uniunea Europeana, ea va aduce pentru noi toti o stare de normalitate. Asta daca minunea va tine mai mult de trei zile.