Scrisoare din Ucraina

"Excelentei sale Traian Basescu, presedintele Romaniei Domnule presedinte! As dori sa aduc o motivatie asupra necesitatii majorarii burselor pentru elevi, studenti, masteranzi, doctoranzi, medici rezidenti si cursanti, bursieri ai statului roman, care studiaza in institutii si unitati de invatamant de stat din Romania. Nu cunosc in detaliu situatia actuala din Basarabia, incat am sa ma opresc cu unele aprecieri asupra starii de fapte din Nordul Bucovinei care cred ca e caracteristica pentru intreaga comunitate romaneasca din Ucraina. Suntem atinsi ca si toti cetatenii ucraineni de o criza economica perpetua careia clasa politica de acolo, in loc sa-i caute solutii se afla intr-o lupta continua pentru ascensiunea la putere. In acest context local si sub influentele negative globale, societatea ucraineana tinde spre o degradare economica si morala continua, inflorirea coruptiei, cresterea inechitatii sociale, aparitia a tot mai multi oligarhi si saracirea altor paturi sociale, ignoranta culturii, cresterea violentei, a criminalitatii si a manifestarilor nationaliste. Se mai adauga influentele globalizarii cu scaderea importantei familiei si uniformizarea societatii pentru transformarea ei intr-o societate de consum. Comunitatea romaneasca este si mai mult marginalizata si face cu greu fata la realitatile economice cotidiene. In aceste conditii este foarte important sa stii cine esti ca sa-ti poti forma niste repere morale foarte trainice, pentru a rezista la toate provocarile degradante, inclusiv degradarea nationalitatii. Aceste eforturi pentru consolidarea identitatii culturale sunt deosebit de importante pentru ultimii supravietuitori ai neamului romanesc din Nordul Bucovinei de la 1774 incoace. Nu de alta, dar deznationalizarea romanilor inceputa de austrieci prin forta,continuata de bolsevici prin moarte, continua si astazi prin ignoranta. Necazurile au inceput inca de la austrieci prin colonizarea cu elemente alogene si suprimarea elementului romanesc bastinas, considerat ca ‘un pericol pentru cultura germana ‘. Dupa care sovieticii initial ne-au trecut prin focul epurarilor si ororilor staliniste, apoi au instalat teroarea rosie peste satele unde au mai rezistat casute locuite de batrani calici, vaduve si copii orfani. Le-au spart icoanele, i-au deposedat de toate bunurile din gospodarie, apoi cu fanfara, steaguri rosii si sloganuri de libertate si egalitate i-au scos desculti si flamanzi, manati cu baionetele la munca pentru constructia comunismului luminos. Astazi par lucruri incredibile, izvorate dintr-o minte bolnava, dar din pacate sunt reale si s-au petrecut cu doar 40-60 ani in urma. Frica era la ordinea zilei, iar daca istovit de munca si foame, reuseai sa mai prinzi un rasarit de soare, te puteai considera foarte fericit ca mai traiesti, sau nenorocit ca n-ai murit sa scapi de chinuri. In asemenea conditii critice, cand prioritara era supravietuirea, nu le mai ardea oamenilor de hrana spirituala. Mai mult, in localitati altadata infloritoare, oamenii frumosi la suflet si harnici,care prin munca isi asigurau belsug, fericire si armonie cu toti din jur, dupa ce au fost jefuiti de toata averea si batjocoriti in cel mai bestial mod, au inceput sa fie intoxicati cu mitul vietii grele de dinainte de eliberare si a luptei de clasa a poporului asuprit de regimul burghezo-mosieresc roman, de fapt fiind insa singuri aruncati in cea mai grea robie colhoznica. Era instalata o izolare totala. Totul era cenzurat, incat singurele informatii primite erau cele pe care doreau tovarasii cu steluta in frunte sa le stim. Iar traditia orala, puternic vitregita si sub amenintarea arestarilor si deportarilor cu acuzatie de ’manifestari sau propaganda antisovietice’, a fost inlocuita prin cultul lui Lenin. Asa a inceput indoctrinarea. Din cauza fricii, memoria si constiinta colectiva a predecesorilor nostri nu a ajuns pana la generatiile actuale. Asa ne-am trezit cu un mare gol in ceea ce priveste trecutul existentei noastre pe acest colt nordic al gradinii lui Decebal si a pretuirii faptului ca suntem romani. Si astfel prada usoara la propaganda mincinoasa pe care ne-au servit-o si ne-o servesc inca cu atata ardoare noii nostri pseudosavanti si alti oportunisti ai nationalismului agresiv ucrainean. Suplimentar, s-a fabricat nationalitatea de „moldovean” si „limba moldoveneasca”. S-a cultivat superioritatea culturii ruse fata de culturile celorlalte neamuri din restul republicilor unionale. Aceasta atitudine a inceput sa prinda teren, mai ales la generatiile tinere lipsite de memoria trecutului si lipsite de contactul cu cultura romana autentica si a surselor de informare obiective, stiintifice, si private de orice posibilitate de informare suplimentara decat cea oferita de sistem. Astfel, indoctrinarea a prins si inca prinde tot mai mult teren. Mai mult de atat, la drept vorbind oamenii cand au probleme economice de interes vital, nu mai sunt consumatori de cultura, nu le mai arde de asemenea aspecte ale existentei lor. Astfel nepasarea in timp a facut loc uitarii. Ajutata si de autoritati, care au avut grija sa gaseasca solutii la orice intrebare. Servind minciuni vopsite, infatisate ca singurele veridice, care, oferite zi de zi, in paralel cu ingradirea accesului la adevar, i-au privat pe oameni de un discernamant corect si le-au facut loc in creieri, implementandu-le profund in mentalitati identificarea si apartenenta la cultura slava superioara si mandria de a fi sovietici. Asa, masele mari de cetateni au fost transformati in niste profani creduli, supusi si usor de manevrat de mai marii partidului, toti fiind devotati si lucrand din convingeri si cu mandrie. Serviciile de securitate intre timp monitorizau atent toti intelectualii si reactionau prompt si cu duritate cand cineva indraznea sa deschida ochii. Aceasta stare de necunoastere si ignoranta da roade pana astazi pentru ca nu s-a creat inca acces si nu se promoveaza adevarul istoric si pretuirea propriului neam. Situatia respectiva e alimentata si de faptul ca s-a creat o atitudine total ostila fata de ‘moldoveni‘, planand si astazi o reticenta si suspiciune asupra noastra din partea natiunii titulare. Inca de pe timpul nasterii tarii sovietelor, rusii, cu impresia lor de rasa superioara, de republica sora mai mare i-au avut pe altii inferiori. La fel a fost si cu moldovenii pe care i-au luat de prosti. Pe seama lor s-au facut toate bancurile iar cand vrei sa injuri pe cineva nu-i zici ca-i prost, dar ii zici ca-i moldovean. Astfel ‘moldovean’ a devenit sinonimul prostului in URSS. De le explici ca de fapt santem romani esti luat in deradere si calificat ca - ‘acelasi moldovan dar cu certificat de calitate‘.Adica romanii is prosti mai rafinati. In aceasta stare de lucruri cu lipsa reperelor morale, a necunoasterii identitatii adevarate de neam, cu o imagine gresita (impusa de altii) fata de propriul neam, chiar a rusinii deja pentru unii de a te fi nascut roman, a lipsei contactului cu propria cultura, fac ca zi de zi tot mai multi sa se identifice cu ‘natiunea superioara’ si sa cada prada in marea gloata a instrainarii si asimilarii, silentioase, dar mai eficienta ca oricand. Incat ce nu a reusit Stalin sa termine prin executii in masa si deportari, terminam noi astazi prin nestiinta si ignoranta. Incat politica de deznationalizare propagata atata vreme de sovietici abia acum da adevaratele roade, autoritatile ucrainene netrebuind sa faca mare lucru pentru continuarea acestui proces pentru ca el merge deja aproape de la sine. Si e pacat ! E pacat, pentru ca in niste conditii deosebit de ostile am reusit totusi de-a lungul veacurilor sa ne pastram limba si datinile nespurcate si am ajuns ca tocmai astazi cand exista putina libertate, sa abdicam in inconstienta si sa ne vindem mama si limba uitarii. Si e pacat pentru ca-i un schimb pagubos. Dam pietre scumpe pe margele de sticla. Insa cum v-am explicat mai sus, putini dintre noi de acolo inteleg asta, precum si mai putini au curajul sa faca cate ceva pentru pastrarea romanismului la Cernauti si-n Nordul Bucovinei. Continua divizarea etnicilor romani in mai multe societati culturale, intre care se mentine un grad de rivalitate, insa nici nu exista lideri suficient de impunatori care sa reuseasca sa-i uneasca pe toti. Trist e ca din randul tinerilor nu se intrezaresc personalitati puternice, patrioti devotati care sa vina la momentul necesar in locul generatiilor varstnice, si sa mentina mai departe flacara romanismului aprinsa. Conflictul e agravat si prin faptul ca Departamentul pentru Relatii cu Romanii de Pretutindeni ii sprijina doar pe unii. Chiar si asa, apar multe semne de intrebare asupra corectitudinii criteriilor de finantare, a eficientei folosirii banilor la Cernauti si a impactului pe care ar trebui sa-l aiba asupra comunitatii romanesti. Au mai fost si glasuri din tara, care in loc sa ne ajute cu ceva, ne-au invinuit ca noi singuri suntem vinovati de situatia pe care o avem, pentru ca singuri i-am primit pe bolsevici. In general opinia publica nu stie nimic de Cernauti. Altii il situeaza undeva mai sus de Chisinau, undeva prin Republica Moldova si doar foarte putini stiu ca-i in Ucraina. Chiar si asa, tot nu le pasa ce-i cu orasul acesta si cu oamenii de acolo. Si cu ce resurse si argumente sa vii sa lamuresti oamenii in Nordul Bucovinei sa-si iubeasca neamul romanesc si sa-l readuci, sa-l faci pe om sa se reidentifice la civilizatia romaneasca si sa se mandreasca si sa tina la asta, cand ei vad o indiferenta totala fata de ei din partea Romaniei. Nici o forta politica din tara nu ne ia in calcul. Nu exista sau nu se vede o strategie nationala fata de noi. Iar din partea slavilor se duce un razboi mediatic si nu numai, permanent. Ba mai mult, Statul Roman in loc sa ne vina in ajutor pentru identificarea problemelor minoritatii romanesti din Ucraina, pentru ierarhizarea importantei lor si identificarea modalitatilor de solutionare a lor, ne creeaza noi probleme prin ingradirea libertatii de miscare, prin tarife mari si inasprirea conditiilor de acordare a vizelor prin introducerea invitatiilor. De asemenea, manifesta o atitudine sub orice critica in privinta reacordarii cetateniei romanesti celor ce-au avut-o si urmasilor lor. Nu se ajuta scolile cu carte romaneasca. Iar tinerii veniti la studii in tara sunt lasati de izbeliste, si cu o bursa stabilita in urma cu 11 ani. Din pacate, Romania e inca prea putin dezvoltata ca sa reprezinte un argument economic pentru atragere inapoi la valorile romanesti. In randul adultilor se simte frustrare si sentiment de abandon si de tradare chiar, iar in randul tinerilor indiferenta. Astfel, in cateva decenii, urmele romanesti din Nordul Bucovinei vor disparea! Totusi imi vine greu sa cred ca pentru Natiunea Romana, noi, romanii nord bucovineni, nu mai contam deloc. Imi vine greu sa cred ca Statul Roman poate asista nepasator in continuare la asimilarea silentioasa a romanilor din Ucraina! Nu stiu ce va raporteaza misiunile de monitorizare ale OSCE, dar situatia nu este in roz asa cum o prezinta oficialitatile ucrainene. Exista multe probleme, una din ele, esentiala chiar, este educatia in limba materna. Daca scoli inca mai exista, studii superioare nu poti obtine decat in limba de stat, si acelea putin accesibile pentru populatia romaneasca saracita. Din cauza asta sunt tot mai putini tineri specialisti romani si buni patrioti in acelasi timp. Avem nevoie de lideri performanti, tineri.Asa ca, va rog, dati dovada ca va pasa de noi, si ca un prim pas in vederea salvarii romanismului in teritoriile romanesti abandonate rezolvati problema burselor. Faceti in sfarsit studiul in Romania atractiv pentru tinerii romani din Ucraina. Cu deosebit respect, Un tanar medic rezident, bursier al statului roman".