470

Revista "22": Ilie Serbanescu: Despre acordul cu FMI-ul.

Imprumutul incheiat de Romania – sau mai precis spus pe care Romania a fost fortata prin santaj sa-l incheie – cu mai multe institutii internationale sub monitorizarea FMI incalca orice norme scrise ori nescrise existente pe plan international in toate ariile reputate ale economiei de piata si corectitudinii politice.In esenta, imprumutul cu pricina – de altfel unul gigant, care va fi greu resimtit ani de zile de aici inainte de cel care il va plati (respectiv contribuabilul roman) – a fost facut nu pentru a acoperi datoriile neplatibile ale unor entitati romanesti (stat, firme private autohtone sau populatie), ci ale unor firme straine inscrise in Romania. Care si-au finantat expansiunea in Romania cu bani adusi din strainatate si pe care ar fi trebuit sa-i dea inapoi intr-o mare masura in 2009.Nedreptatea la patrat este legata tocmai de faptul ca datoriile acestor firme au fost facute pentru obtinerea de profit in chiar tara pe care o pun acum sa se indatoreze spre a le prelua finantarea acestor datorii si a posibilitatilor de continuare a activitatii lor aici. Spusele presedintelui Basescu suna extrem de exact: Romania nu avea nevoie de bani din afara! Asa si este, Romania n-avea nevoie, dar firmele straine din Romania aveau.Santajul este ca, daca s-ar fi retras din respectiva tara (numita Romania) cu tot banetul pe care ar fi trebuit sa-l dea inapoi, moneda tarii in discutie s-ar fi prabusit, ca si intreg sistemul ei financiar, care nu mai este in maini proprii, ci este in mainile capitalului strain. Cheia problemei se afla la societatile-mama, bancare sau nebancare, ale subsidiarelor din Romania. Acestea n-au mai vrut sa prelungeasca finantarea subsidiarelor, fiindu-le mult mai ieftin ca, prin presiuni politice, sa forteze statul roman sa se imprumute el pentru a alimenta piata de pe care firmele straine sa extraga bani, fie spre a-i trimite in tarile de origine in contul datoriilor, fie spre a-si continua afacerile de profit.Deci, fara echivoc spus, pentru a nu suferi cu nimic in conditiile actualei crize economice si financiare internationale, despre care se spune – iata, gresit! – ca afecteaza pe toata lumea, si a arunca intreaga povara pe seama celor care le-au primit aici cu bratele deschise, in naivitatea ca au venit sa ajute la dezvoltare.A-i forta pe altii sa-ti plateasca datoriile si, cu atat mai mult, a forta la asa ceva prin santaj este in afara celor mai elementare norme ale asa-numitei „corectitudini politice“, care ar trebui, ni se spune, sa guverneze relatiile internationale si, atentie!, chiar si afacerile. Cat despre normele unei minime morale, ce sa mai vorbim...Dar sa revenim cu picioarele pe pamant si sa nu ne mai fixam repere in preceptele minimei morale sau corectitudinii politice pentru ca acestea sunt pure baliverne, vanturate prin carti si pe la seminarii de adormit academicieni expirati si tineri recruti. Ce sa mai proslavim insa in spatiul economic, in masura in care acordul cu FMI – unul dintre templele capitalismului si economiei de piata – incalca flagrant tot ceea ce a fost prezentat de decenii ca reprezentand capitalismul si economia de piata. Unul dintre principiile sacrosancte ale acestora este: cine se indatoreaza acela plateste.Asa o fi, dar probabil numai pe la centrul sistemului. Pe la periferie insa, se dovedeste ca este altfel. Numeam „capitalism de cumetrie“ sau „clientelar“ devierea postdecembrista din Romania in care profiturile s-au privatizat in favoarea unora, in timp ce toate pierderile s-au etatizat in dauna tuturor. Pai, care este deosebirea fata de FMI, care, chiar la o scara mult mai mare, pune in cheltuiala poporului roman finantarea firmelor straine, care ar trebui sa nu fie treaba acestuia din urma, ci a propriilor actionari? Si asta pentru ce?! Pentru ca aceste firme sa nu-l slabeasca in continuare din chinga. Asta-i capitalism?! Credeam ca „unii cu castigurile si poporul cu pierderile“ este doar o deviatie de la capitalism. Naiv!P.S. Pe cititorii care au avut rabdare sa parcurga aceste randuri ii anunt, cu regret, ca a fost ultimul meu articol la revista 22. Conducerea redactiei mi-a comunicat ca exista cititori care imi reproseaza aparitiile mele la postul TV Antena 3, sugerandu-mi-se ca ar fi o incompatibilitate in raport cu prezenta mea in calitate de colaborator al revistei. Este un soi de reductionism, pe care ma abtin sa-l calific, dar pe care il resping cu desavarsire. Incompatibilitate ar fi daca ceea ce sustin la Antena 3 sau in oricare alta parte ar fi opozit fata de ceea ce sustin in 22. Este vorba insa de aceleasi sustineri, de altfel strict in domeniul de care ma ocup (economia), in care n-am facut si nici n-am de gand sa fac zig-zag-uri si cu atat mai putin rocade.Pentru a nu mai crea insa probleme privirilor acelora dintre cititorii de clestar ai revistei, incetez colaborarea cu revista 22. Nu aleg intre 22 si Antena 3, ci aleg, din motivatii stricte de audienta, sa continui la Antena 3 sa sustin ceea ce am sustinut la 22 si as fi sustinut pe mai departe la 22.Cu stima, Ilie Serbanescuhttp://www.revista22.ro/articol-5964.html
0