Moldova, o „planeta” nefericita?

Un studiu realizat la nivel mondial plaseaza Republica Moldova printre cele mai triste locuri de pe mapamond. Basarabenii considera insa ca este o exagerare. La mai bine de o luna de la protestele din Republica Moldova, inabusite cu forta de catre autoritatile de la Chisinau, unii intelectuali de peste Prut se intreaba daca nu cumva tocmai au fost aruncati inapoi in timp cativa ani. Ei sustin ca acum, la Chisinau, pluteste o atmosfera de deznadejde. Si o tristete care pare a aduce aminte de o carte de calatorii scrisa de un jurnalist american, Eric Weiner, „The Geography of Bliss”. Calator prin „cel mai nefericit loc din lume” Weiner a trecut prin Republica Moldova, in incercarea lui de a identifica locurile cele mai „fericite” si pe cele mai „nefericite” de pe glob, ghidat de un clasament al „fericirii” in lume, realizat de sociologii de la Universitatea Erasmus din Rotterdam (Olanda). Acestia au creat „Baza de Date a Fericirii in Lume”, condusi de profesorul Ruut Veenhoven, de la Departamentul de Sociologie. Au urmarit pe parcursul mai multor ani rezultatele unor sondaje printre poparele lumii si sustin ca pot declara cat de fericiti sunt oamenii de acolo. Astfel, Moldova este plasata intre pozitiile 116-119 din 144, dupa un studiu efectuat intre 2000 si 2008. Imparte acelasi loc cu Congo (Kinshasa), Lituania si Armenia si ar fi „cel mai nefericit loc din Europa”. Basarabenii cred insa ca si topul acesta, ca orice vine de fapt din Occident pe o astfel de tema, nu este decat o privire superficiala aruncata asupra unui spatiu pe care vesticii nu-l inteleg. „E obsesia «omului alb»”, spune scriitoul Vasile Ernu. „Basarabenii sunt si ei «nis te» oameni ca multi altii. Nu pot sa fac o scala de la 1 la 10 si sa analizez sentimentul nefericirii”, adauga acesta. Observatiile vizitatorilor straini, desi pot parea exagerate, ridica totusi o intrebare: cat de nefericiti sunt cetatenii moldoveni in tara lor, acum, dupa ce sistemul politic a ramas neclintit la protestele din aprilie?UN STUDIU VESTIC „Cat de mult iti place viata ta?” Profesorul Ruut Veenhoven, de la Universitatea Erasmus din Rotterdam, a explicat pentru EVZ de ce un studiu asupra fericirii ar fi relevant si daca se poate masura, in procentaje, cat de fericiti sunt oamenii in diferite locuri de pe glob. „Eu definesc fericirea ca fiind aprecierea subiectiva a unui individ asupra vietii, ca intreg”, lanseaza o definitie olandezul. „Sau, altfel spus, cat de mult iti place viata pe care o traiesti. Intrebarea principala cuprinsa in aceste studii a fost «Cat de multumit sunteti cu viata pe care o traiti?» si raspunsurile erau contorizate pe o scara de la 1 la 10. Din observatiile noastre, chiar daca unele studii dateaza deja din 2006, rezultatele de atunci tind sa ramana stabile pe o perioada mai lunga de timp si sunt relevante chiar si acum”, a spus Veenhoven. „Moldova, dupa rezultatele noa s tre, este cel mai nefericit loc din Europa si printre ultimele din lu me. Moldovenii ar fi avut sansa sa devina mai fericiti dupa protestele din aprilie... Daca, dupa miscarile acestea sociale de acolo, reusesc sa-si modeleze o societate mai buna, asta va fi reflectat si in gradul de «fericire pe termen lung», deoarece exista o stransa legatura intre calitatea vietii si fericirea cetatenilor. Vedem asta in gradul scazut de fericire in tarile «esuate», cum e Zimbabwe”, a explicat Veenhoven. „Cel mai nefericit loc din lume se pare ca e Tanzania”, a incheiat, sec, sociologul din Rotterdam. Se bucura doar de necazul altuia... Cartea de calatorii a lui Eric Weiner, „The Geography of Bliss: One Grump’s Search for the Happiest Places in the World” („Geografia fericirii: Cautarile unui morocanos pe urmele celui mai fericit loc din lume” - n.r.) a fost lansata in 2007. Weiner a calatorit prin tarile declarate de studiul olandez ca fiind „fericite” si prin cele mai nefericite. Opinia jurnalistului despre calatoria in Moldova reiese si din acest fragment din cartea sa, o relatare a unei plimbari cu autobuzul: „Fiecare fata este inghetata intr-o expresie care pare goala, o expresie pe care am invatat s-o recunosc ca fiind Privirea Posomorata Moldoveneasca”. Weiner mai sugereaza si ca singurul lucru care ii face fericiti pe moldoveni este necazul altuia. In urma protestelor din aprilie, fostul sef al misiunii OSCE in Moldova, intre 2006-2008, Louis O’Neill, a publicat un articol pe site-ul prestigioasei publicatii „The Wall Street Journal”, unde aduce aminte de cartea lui Weiner. Acesta sugereaza ca ar fi totusi o exagerare catalogarea facuta de jurnalist, insa adauga: „Prinsi intre Romania si Ucraina, moldovenilor le lipseste sentimentul identitatii, al mandriei nationale si speranta pentru viitor. Acestea, adunate cu saracia care macina tot, pot explica de ce pana la un sfert dintre moldoveni locuiesc si muncesc peste granita, trimitand acasa banii care tin tara asta pe linia de plutire”. O VIZIUNE DE PESTE PRUT Cand nu-i mai arde casa, basarabeanul spune ca e fericit Basarabenii privesc cu scepticism studiul care masoara fericirea si spun ca Moldova nu poate decat sa sufere de pe urma etichetei de „cel mai nefericit loc”. „Moldovenii au doua mari handicapuri: sunt creduli si nu stiu in ce tara traiesc, care le sunt radacinile, cine le sunt stramosii. De aici li se trag toate nenorocirile, «nefericirile» - adevarate, metafizice, profunde. Restul sunt mofturi si «nefericiri» conjuncturale”, incearca o descriere a starii de spirit a basarabenilor criticul de arta moldovean Vladimir Bulat. El raspunde taios studiilor care plaseaza Moldova la capatul lumii: „Este o inventie occidentala, iar metoda de investigatie, pe care acea lume o aplica realitatilor, total diferite, ale Rasaritului da, adesea, gres, daca nu manipuleaza si distorsioneaza de-a dreptul”. Bulat vede cu totul altfel viata peste Prut. El a vazut destui basarabeni care nu se pot plange de lipsuri. „Tine de insusi modul lor de a exista, de a primi musafirii, de a-si pavoaza peretii cu covoare tip persan, de a umple masa cu toate de-ale gurii”. Igor Cobileanski, regizor basarabean, vede si el in studiul strain o doza de superficialitate. Admite insa ca moldovenii nu sunt chiar niste oameni fericiti. „Ma detasez sa fac o condamnare dura a celor care spun ca Moldova e cel mai nefericit loc de pe planeta. Un astfel de studiu face insa si rau, in aceeasi masura in care face bine. Sa ne uitam de exemplu dintr-o perspectiva a unui investitor strain. Daca ar vrea cineva sa investeasca in Moldova, probabil ca va fi mult mai reticent daca va primi un astfel de studiu”, spune regizorul. Cat despre nefericirea in Mol dova, ea e de multe ori generata de problemele materiale, crede acesta. Experienta unui var de-al sau pare a fi relevanta pentru a sustine ideea: omul lucreaza pe santier, „la Petersburg”. Voia sa faca si el „ceva agricultura aici”. „Zicea ca nu ai cum. E o zona foarte bizara, e greu. Insa nici el nu e fericit acolo, ca ii este dor de casa. La noi e cam asa: daca unui om ii arde casa in fiecare an, in anul in care nu-i mai arde, o sa spuna ca e fericit”. Acum, dupa protestele inabusi te de la Chisinau, regizorul a remarcat ca in Moldova pluteste dezamagirea. „Nu e vorba de o stagnare, ci chiar de un regres pe care il simtim cu totii. Cei mai nefericiti sunt intelectualii. Pentru ca ei se consuma nu doar prin lucruri materiale, ci si prin atmosfera din jur”, spune Cobileanski. Si recunoaste: el e patriot. Si devine dureros sa auda tot mai des cum prietenii se gandesc sa paraseasca tara. „Multi dintre noi suntem acum la varsta cand incepem sa avem copii si trebuie sa te gandesti la viitorul lor. Noi incercam sa fim revolutionari in spirit, dar ei s-ar putea sa respire un aer contrafacut”, conchide Cobileanski. MESAJ DE PE „PLANETA MOLDOVA”: A nu avea = o grija mai putinArtistul basarabean Mitos Micleusanu, unul dintre fondatorii proiectului umoristic „Planeta Moldova”, vede lucrurile din perspectiva moldoveanului care a scapat de „sindromul turistului” dupa venirea in Romania. Acum spune clar: poate ca basarabenii se plang pe moment, dar in secunda urmatoare revin, cu umor, la „starea lor de bine”. Cat de justificat este un studiu care arata ca Republica Moldova este printre „cele mai nefericite locuri de pe planeta”? Probabil, dintr-un punct de vedere occidental, sondajul contine ingredientele necesare din care sa rezulte ca moldovenii sunt cel mai nefericit popor, mai ales din perspectiva celei mai sarace tari din Europa. Dar exteriorizarea imediata a nemultumirilor poate indica mai putine probleme decat in cazul unei bravade de genul: „Totul e minunat, sunt fericit”. Basarabenii se vor plange pe moment, dar in secunda urmatoare vor reveni la „starea lor de bine” cu umor, bancuri si un paharut de vin! Cat de „nefericiti” vedeti ca sunt basarabenii? In general, avand o viziune „ruso-romana” asupra vietii, sunt mai sinceri si mai laconici de felul lor, trec usor peste probleme, nefiind atasati prea mult de bunurile imediate: case, masini, toale, pozitie sociala. Basarabeanul este „autosuficient si impacat” cu ceea ce este si ce are. Daca am, e bine, daca nu am, tot e bine si o grija mai putin. Basarabenii sunt si mai putin puritani decat romanii si spun exact ceea ce simt pe moment. Sinceritatea functioneaza ca un fel de autoterapie. In Occident, este la moda psihoterapia, iar asta ar putea indica faptul ca nu sunt in stare sa depaseasca problemele prin sine. Cum privesc basarabenii situatia acum, dupa evenimentele din Chisinau: sunt increzatori sau sunt dezamagiti? Chiar daca schimbarea vine mai lent, ea se produce. Nimic nu stagneaza. Pentru schimbari majore sunt necesare miscari majore. Din pacate, fara varsare de sange, oamenii nu pot schimba radical nimic. Probabil, in Basarabia inca nu a fost atins punctul de fierbere, atins de romani in 1989. Dar chiar si asa, cu sacrificii serioase, Romania nu s-a schimbat decat la suprafata, in profunzime insa duhneste a incompetenta si mentalitate proletara. Deci, nici varsarea de sange nu asigura tot timpul schimbarea, asa cum tanjesc masele. OPINIE DE SCRIITOR Despre „obsesia «omului alb»”Scriitorul basarabean Vasile Ernu nu crede in masurarea fericirii. Mai degraba, spune acesta, putem masura cat de saraci sau bogati suntem. Astfel, in opinia sa, un astfel de studiu nu face decat „sa esentializeze niste «concepte» si sa faca comert cu diverse clisee impachetate sub ideologia unei pseudostiinte”. „E vesnica obsesie a «omului alb» care se crede civilizat si considera ca trebuie sa cartografieze lumea «barbara» pentru a o civiliza. Traim intr-o cultura in care «raul» si «binele» nu mai sunt atat de clare. Unii dau bani scumpi ca sa vada «nefericirea aborigenilor». Occidentalul civilizat se hraneste din aceasta «nefericire a barbarilor». De fapt, toata aceasta tipologizare are sens doar in spatiul occidental, fiindca toate relatiile umane «s-au monetizat » si atunci este foarte usor sa spui ce este fericirea. Pentru lumea arhaica fericirea este nepretuita, iar pentru lumea moderna fericirea are un pret”. Scriitorul pune o concluzie clara: Basarabia este un spatiu ca oricare altul, cu trasaturile specifice si cu problemele lui. „Basarabenii sunt si ei «niste» oameni ca multi altii. Nu pot sa fac o scala de la 1 la 10 si sa analizez sentimentul nefericirii. Eu ma tem de popoarele care se considera «prea nefericite », insa cele «prea fericite» ma ingrozesc. Excesul de fericire tine de idiotism si de lipsa de reflectie”, spune Vasile Ernu. http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/850908/Moldova-o-planeta-nefericita/