"7 APRILIE. O ZI DIN VIATA UNUI CHISINAUIANde Olga PADALCOTocmai m-am intors din oras. Cum sa caracterizez ziua de azi? Gloata, grozavie, violenta, faradelege. Am nimerit astazi pe piata impreuna cu prietenul, care a decis sa faca citeva poze. Am mers cu el ca sa nu-i dea cineva in cap si sa-i mai ia si aparatul de fotografiat. Cit timp el mergea si fotografia, m-am indreptat in jos, pe strada “Gogol”. Ambuteiajul era pina aproape de Fidesco. Masinile stationau inghesuite, intrucit inainte era o multime de tineri care se tavaleau ca de sarbatoare pe asfalt si barasera trecerea, iar inapoi era imposibil de deplasat din cauza fluxului permanent de transport. M-am apropiat de angajatii Inspectoratului auto, doi la numar. Ei dadeau dovada de calm in comportament. In jur toti semnalau, injurau, la fiecare citeva secunde rasunau intrebarile soferilor ce sa faca si cum sa treaca. Inainte nu se putea circula, acolo gloata care tipa atita si astepta — o jertfa. Am coborit in jos pina la semafor. Acolo, unde se putea coti la dreapta. Am inceput sa intorc masinile, cite una, ca sa se indrepte in directia “Sun City”. O masina dupa alta, in vreo 30 de minute oamenii au iesit din capcana in care nimerisera. Se adunasera in jur de 70 de masini, inclusiv microbuze si autobuze. Cind am finisat lucrul pe aceasta portiune de drum, am mers sa ajut oamenii cu un cartier mai jos. Acolo statea un inspector auto, stra-duindu-se sa intoarca fluxurile de transport. Deja era ragusit, incercind sa fie auzit de catre acei care nu intelegeau de ce nu pot trece in sus. Ce sa zic, in doi era mai veseli sa strigi decit de unul singur. M-am intors la ora patru. Numarul automobilelor era deja de vreo patru ori mai mic. Poporul intelesese definitiv ca nu are rost sa incerci sa treci in centru. M-am ridicat in sus, iarasi pe str. “Gogol” colt cu bd. “Stefan cel Mare”, la inspectorii auto pe care ii stiam. In acest timp pe piata gloata impingea un camion verde GAZ-66. Peste un timp s-a apropiat un barbat si a spus ca tinerii au de gind sa incendieze masina si sa-i dea drumul in jos pe Gogol insa el incearca sa convinga multimea, pur si simplu, s-o impinga pina la noi. Peste cinci minute am observat ca GAZ-ul incepuse a se misca haotic pe piata. Acesta e sfirsitul, ne-am gindit noi, toata strada era imbicsita cu masinile parcate pe borduri, insa totul a fost bine. GAZ-ul a fost tirit pina la semafor, toti care vroiau sa faca poze pe fundalul acestuia se catarau ca niste maimute pe acesta, dupa care-l paraseau ca fiind inutil. Noi l-am impins putin mai jos, mai departe de tentatii. Parca totul era relativ linistit.Insa atunci a intrat un Jeep negru, la volanul caruia era stapinul restaurantului glamouros de sushi, care se afla vizavi de piata de flori de pe str. “Gogol”. Inspectorii auto il opresc, ii explica ca in sus nu se poate. Insa totul a fost in zadar, soferul i-a ocolit, pentru ca i s-a parut ca va putea trece. Tocmai in acel moment doua codane isi incalzeau fundurile pe asfalt. El s-a apropiat incet de acestea. A inceput o cearta. Dupa cum am inteles mai tirziu, ele l-au trimis grosolan, intrebindu-l ce naiba cauta acolo cu masina, de parca nu vede ca ele stau si, chipurile, blocheaza drumul. Imi dau seama ca nu i-a placut ceea ce a auzit si, iesind din masina, a luat-o la fuga dupa cea care l-a ofensat, tipind: “frumoaso, precizeaza ce ai spus acum la adresa mea”. Aceea tipa si masina a inceput a fi inconjurata. Gloatei nu-i pasa de Jeep-ul costisitor al acestuia. Au inceput a-l lovi, de parca ar fi fost un calut de guma, in acelasi timp, incercind sa-l scoata pe sofer. El a procedat ca un adevarat cowboy si a apasat pe accelerator, inaintind putin spre acei care erau sub roti. Cetateanul fusese rugat omeneste sa nu se deplaseze acolo. Cind a plecat, toti au fost “dezamagiti”, gloata astepta sa-si bata joc de acesta. Insa tristetea lor nu a fost de durata, multimea ne-a observat pe noi. Nici macar nu pe noi, ci pe inspectorii auto. Aceste doua persoane au fost inconjurate de vreo 80 de oameni cu intrebari de ce acesti inspectori auto au lasat Jeep-ul sa treaca, pentru ca nu trebuiau sa lase pe nimeni sa treaca, ca sa-si poata ei exprima “liber vointa”. Au inceput a arunca in inspectori cu sticle, a-i numi in fel si chip, a-i scuipa, a le lua chipiurile. Inca putin timp si acestia puteau fi rupti in bucati, batuti, calcati in picioare, ziua in amiaza mare, in centrul orasului, fara nici o vina. Numai pentru simplul fapt ca cineva vroia sa-si verse furia. Ei stateau in tacere. Apoi au inceput sa se retraga pas cu pas. Inima imi batea ca un motor, singele pulsa la timple. Mi se parea ca mai era un singur pas si gloata s-ar fi napustit asupra lor, iar eu... Eu practic nu-i voi putea ajuta cu nimic. Am mers astfel pina la mijlocul pietei de flori. Inspectorii auto, eu la dreapta de ei, cu un car de ginduri proaste in cap si gloata care mergea dupa noi. Insa totul s-a terminat cu bine. Atentia multimii a fost sustrasa de camionul pe care noi il impinsesem mai inainte. Ei l-au inconjurat ca niste muste, au inceput sa-l miste, incercind sa-l ras-toarne, i-au smuls cabina acestuia. Am decis ca e mai bine, pentru securitate, de a lua acest GAZ de acolo. Am urcat in camion si am mers inainte. Imi faceam griji pentru frine, nu vroiam sa “adun” alte masini pe strada. Succesul a fost de partea noastra, camionul a ajuns cu succes pina la “Andy’s Pizza”. Aici notitele se intrerup."Olga Padalco, membru al Uniunii tineretului comunist din Moldova, jurnalist (ziarul "Comunist")Fato, duti ?i fa un du?Sursa: http://www.comunist.md/index.php?idPaper=97&class=Articles&action=getDetail&id=2245