CAND, RECENT, publicatia bucuresteana Cotidianul a publicat o aproximare de studiu de “cost al reunificarii” cu Basarabia, a facut-o in mod simplistic si daunator Tarii. Cu presa rusa fiind singura care i-a cantat in struna acestui studiu, Cotidianul a gresit fatal, omitand din studiu poate cel mai valoros element al reunificarii: oamenii tarii.Un caz de studiu in acest sens sunt inginerii romani-basarabeni, care au inventat si construit cel mai puternic avion romanesc al epocii, faimosul IAR-80.Dupa cum ne informeaza domnul Ion Cernei de la publicatia chisinauneana Timpul, elaborarea unui avion de vanatoare de conceptie romaneasca a inceput in anul 1937 cu inginerii Ion Grosu, Mircea Grosu-Viziru, Teodor Garnet, Ion Cosereanu, Gheorghe Zota si Gheorghe Valner. Acestia proveneau din zonele basarabene Chisinau, Balti si Cetatea Alba. Ministrul Calinescu l-a insarcinat pe directorul Uzinelor de Aeronautica Romana (IAR), Elie Carafoli, ca sa le puna la dispozitie celor sase ingineri facilitatile uzinelor. Fara laboratoare de aerodinamica si de proiectare si cu un buget infim, cei sase basarabeni s-au bazat pe cunostintele aerodinamice ale timpului si pe propriul geniu si au prezentat in numai 14 luni regelui Carol al II-lea si prim-ministrului, primul exemplar.Avionul de vanatoare IAR-80 era confectionat in intregime din metal, cu un motor de 24 de cilindri, cu rezervoarele de benzina intre motoare, era inarmat cu sase mitraliere, viteza rapida. Inginerii au lucrat zi si noapte pentru a-si finaliza aceasta opera de arta mecanica, cu un motor de 1,000 de cai putere care-i permitea aparatului sa ajunga la mari inaltimi. Se stie ca Ion Grosu a proiectat intregul schelet din tuburi de otel, Mircea Grossu-Viziru a avut in grija armamentul, Garnet a proiectat motorul si compresorul, iar Cosereanu si Alexandru s-au concentrat asupra cabinei ermetice si asupra sistemului de aterizare.Dupa ce pilotul de incercare francez Michel Detroyat l-a testat cu succes la aerodromul de la Pipera, IAR Brasov a inceput fabricarea sa in masa din septembrie 1940. Initial se producea cate un avion pe zi, iar dupa intrarea Romaniei in razboi, se produceau cate doua avioane pe zi.In 1940, IAR-80 era printre primele patru cele mai bune avioane de vanatoare din lume. Nici avioanele americane si nici cele rusesti nu aveau la acea data caracteristicile avionului de vanatoare romanesc.Simbolic este ca primele reprezentante ale Fortelor Armate Romane care au trecut Prutul pentru eliberarea Basarabiei la 22 iunie 1942, au fost escadrilele de IAR-80 ale Aviatiei Romanesti. Conform rememorarilor pilotului roman Serghei Ciachir, originar din regiunea basarabeana Orhei, sub comanda capitanului Virgil Trandafirescu, dupa numai 20 de minute de asalt asupra aerodromului Bolgrad, avioanele rusesti au devenit harburi fumegande. “Maturam totul in cale - amintea cu mandrie Ciachir -, ceea ce i-a facut pe rusi sa porecleasca escadrilele romanesti de IAR-80 drept Maturoiul Romanesc”.In luptele de eliberare pentru Basarabia, aviatorii romani au distrus cu pierderi minime 242 de avioane sovietice, 150 la sol si restul prin lupte aeriene si cu ajutorul artileriei anti-aeriene. Iar in luptele pentru Odesa, aviatorii romani au doborat in lupte aeriene 215 avioane rusesti, iarasi cu pierderi minime.Mai tarziu, in luptele pentru eliberarea Nordului Transilvaniei de sub ocupatia ungureasca, Ciachir amintea ca locotenetul Zamfirescu punea ramasag si castiga, ca putea lovi cu bombe de la mare inaltime, din picaj, cuiburi de mitraliere de marimea unei fantani. Aviatia Romana, cu avioanele IAR-80 si IAR-81, a dus lupte cu germanii si asupra Budapestei si asupra Vienei.IAR-80/81 au fost in dotarea Aviatiei Militare Romane pana in 1950, cand sovieticii au impus importul de aparate rusesti si au preluat tehnologia romaneasca pentru folos propriu. Prin anii ‘90, amatorii de istorie aviatica au gasit ca Muzeul Aviatiei Turcesti avea in posesie un model IAR-80 in stare functionala, construit in 1942-1943 in Romania. Tara noastra nu are asemenea exemplar.In ceea ce priveste echipa inginerilor romani, destinul lor a fost unul fericit: Mircea Grossu-Viziru a fost angajat de catre concernul american “Martin Marietta”, proiectand si aducand la realitate multe din modelele de bombardiere americane care au devenit parte din arsenalul militar american. Este recunoscut in special pentru elaborarea faimosului bombardier B-52. A murit la New York, in 1983. Ion Grosu si Elie Carafoli au devenit profesori la Bucuresti si respectiv, Brasov. Teodor Garnet a construit, in 1942, IAR-7, cel mai usor motor de avion din lume, care mai este folosit pana in ziua de azi de mai multe avioane usoare. A murit in 1994. Ion Cosereanu si Alexandru Zota au fost consultanti principali la crearea avionului IAR-93, avion pentru atac la sol, aflat acum in dotarea Aviatiei Militare Romanesti. Serghei Ciachir, unul dintre marii piloti romani din Basarabia, care a pilotat IAR-80 si IAR-81 din prima si pana in ultima zi de razboi, a murit in vara lui 2003.Dupa venirea comunismului si ramasitele neo-comuniste ulterioare din Romania (inclusiv Basarabia), multi ingineri si in general oameni de stiinta care puteau aduce beneficii imense Romaniei, au luat calea “exportului de materie cenusie” si s-au dus in alte tari pentru a trai liberi. Si-au adus aportul genial in tarile adoptive, unde unii au fost onorati si altii dati la o parte, dupa predarea inventiilor lor.Insa atata timp cat exista posibilitatea de reunire a pamanturilor romanesti si se ridica subiectul “costului”, fara ca sa se ia in considerare enormul beneficiu al geniului uman si romanesc, este vorba pur si simplu de ineptitudine in analiza, ca sa folosim o expresie blajina.In ceea ce priveste repararea greselilor din trecut, este revista poloneza “Orlik” cea care a sintetizat cazul Romaniei: “Turcii au de intors Romaniei doua trofee inestimabile pentru poporul roman: Sabia Regelui Stefan cel Mare si avionul functional IAR-80?.